5,997 matches
-
partid, repetându-și înjurăturile, se ridică de pe scaun, ca s-o pornească în căutarea omului de serviciu. Între timp, răcorit, Ilici Vasile puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane, cu un pahar gol în mână. Dând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mi-e frică mie de milițieni sau de... Involuntar, ridicase glasul cam mult și un bărbat cu haină de piele și șapcă de proletar, cu care se încrucișară pe drum, îi privi pe amândoi circumspect. Fata îl trase discret de mânecă. Această atingere îl făcu să tresară, dându-i o senzație pe care n-o mai încercase până atunci. Șase! îl avertiză fata, cu un glas conspirativ și complice. Nu mai vorbiți așa de tare, că s-ar putea să aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiar și fetele; din prima zi de facultate, Cartojan se prezentase la cursuri purtând pe cap o șepcuță în carouri. La Carul cu Bere el nu accepta să meargă decât dacă era îndelung și insistent rugat, uneori chiar tras de mânecă. La băut era, însă, neîntrecut. Dacă apuca să golească o halbă de bere, nu se mai oprea decât atunci când apărea ospătarul, de obicei întovărășit de un milițian, ca să-l dea pe ușă afară. Aflând de la Victor de acest lucru, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de gardă", "Anestezist", "Infirmiere", "Sectorul 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fețele. Omul este uns cu toate alifiile! Și-a construit succesul pas cu pas, pentru el și pentru ai săi. Și nu uitați cuvintele bătrânului Segal, activist-ilegalist! Omul nu și-a epuizat toate argumentele! El mai avea un as în mânecă, anume acela că putea apela oricând la serviciile Consulatului pe care-l are la îndemână. De aceea am încheiat prin a-i accepta în principiu măsurile întreprinse sub rezerva analizării ulterioare a situației. Voi ce părere aveți? S-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mele întârzieri de la ore. Ființă cu gust artistic, nea Toni a admirat mult lucrarea și a așezat-o iute și discret lângă javra școlii, Loly, care-și făcea veacul chiar pe treptele de la intrarea profesorilor. M-a luat repede de mânecă și m-a invitat să observ, din ghereta paznicului, cât de mult îmi este admirat talentul. Unii mi-au admirat opera zâmbind, alții n-au observat-o. Când a venit domnișoara de chimie, deși javra Loly n-a zis nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Intru și cânt. Unchiul Grătărel apreciază valoarea. Scuipă faraonic pe-o sută și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu ți-ai dat seama?" Celălalt, mai terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele, cine te-a pus să le arunci pe stradă!... Oho! Stilații își pierduseră răbdarea... Clar: o băgasem pe mânecă. Ies în scenă, în rolul personajului sincer: "Care manifeste? Care..." Băi, țâcă, uite despre ce este vorba... Atunci am simțit că e groasă de tot chestia. Pe băieți îi furnicau palmele. Mi-am adus aminte de nea Onuț, care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a schimba un bec, cheamă un electrician. Dacă i s-a stricat mașina, nu ridică niciodată capota, ca să împingă vreo bujie sau ca să verifice bobina de inducție: cu un simplu apel pe mobil, mecanicul sosește la fața locului, își suflecă mânecile și rezolvă rapid problema. Dacă i s-a înfundat chiuveta, nu cumpără, ca noi, prostimea, o sticlă cu gel de la magazinul din colț, ci, ați ghicit, îi telefonează instalatorului. Bineînțeles, serviciile sunt ireproșabile: vă spun din proprie experiență că din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
puțin adânci ale purificării" (poem al lui Asagao către Genji) sau "Din piscul tău înnourat, privește în jos, către mine, Către toamna muribundă care este lumea mea" (poem al lui Genji către Akikonomu), sau "Doamna de lângă pod își poate afunda mânecile În lacrimi însingurate de noapte dar nu pentru mult timp" (poem al lui Niou către iubita sa, Nakanokimi). Suferă acestea comparație cu abisalele versuri citate de Filimon? Lăutarii lui strigă așa: Cine la amor nu crede N-ar mai călca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
anumitor boli (în temple, bineînțeles, se folosesc în timpul ceremoniilor religioase, atribuindu-li-se diferite proprietăți de ordin spiritual menite a ajuta mintea devotului să pătrundă în planul transcendent). Aflăm din roman cum nobilii introduc mici recipiente cu tămâie arzând în mânecile largi ale kimono-ului, care apoi își exală parfumul la fiecare mișcare a brațului. Ca aproape orice activitate mundană în Japonia, și această îndeletnicire este ridicată la rangul de artă: rafinamentul parfumurilor astfel compuse, rezonanța lor spirituală cu atmosfera, anotimpurile, natura
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Inspectând darurile și găsindu-le admirabile, prințul dă de un poem în tonuri șterse de cerneală, pe care îl citește cu voce joasă, pentru el: "O dată căzute florile sale, prunul își pierde rostul. Fie ca parfumul său să pătrundă în mânecile celuilalt". După moartea lui Genji, calitățile acestuia se împart între fiii săi, deși nici unul nu reușește, ne spune cu nostalgie Murasaki, să se ridice la nivelul tatălui. Rolul capital jucat de parfum în conturarea personalității lui Genji devine evident în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
umbră terestră a neînduplecatelor vase americane de acum o sută cincizeci de ani, un Chevrolet negru-metalizat frânează brusc și apăsat lângă bordură. Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism El dorea să vadă puțin mai mult din făptura celei ale cărei mâneci le zărise în acea seară de primăvară. Murasaki Shikibu În anul 712, cu mult înainte de Jurământul de la Strasbourg, se încheia redactarea celei mai vechi cărți cunoscute în Japonia, Kojiki, o cronică a arhipelagului de la facerea lumii până la începutul secolului al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
văzut cu cine vorbește și totuși a răspuns, după care căuta să se așeze undeva pe jos, pentru a se mai odihni. După ce s-a așezat pe o buturugă mâncată de carii, care i-a ieșit în cale, a petrecut mâneca, surducului cu care era îmbrăcat, peste frunte pentru a-și șterge fruntea de sudoare și privea neliniștit în jur. Se uita în stânga se uita în dreapta dar să vadă pe cineva prin preajmă, nici țipenie. „Măi, da cu cine am vorbit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui Zombo l-a lovit, producându-i o rană pe față din care curgea sânge din belșug. Atunci Amar s-a postat în fața lui Uran parând un nou atac din partea lui Zombo. Uran a șters fața plină de sânge cu mâneca, și-a revenit, reluând atacul asupra lui Zombo, strigând: -Predă-te, zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
faptului că nu au mai fost finanțate în mod substanțial de către stat. Retragerea statului privind politicile pentru familie a apărut nu atât ca rezultat al unei opțiuni politice (la nivel declarativ, promisiunile privind securitatea socială sunt recunoscute drept asul din mâneca politicienilor), ci, mai ales, ca efect al colapsului financiar. Intervenția publică modestă se datorează lipsei de fonduri și a distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fanatică. Părea să aibă În jur de cincizeci și ceva de ani. Părul cenușiu Îi era tuns scurt, În formă de calotă În jurul tâmplelor și cu o mare tonsură În partea de sus. Mâinile, pe care și le scosese din mânecile rasei intrând În Încăpere, erau uscate și descărnate ca ale unei mortăciuni. Păreau a fi Înghețate ca Însăși moartea. Mascatul cu capul rotund se Întoarse spre călugăr cu o deferență extremă: — Sfinția Voastră a auzit totul? Dominicanul Încuviință cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aceea și sprijin pentru ce avea să urmeze; totodată, de a-i ajuta pe englezi, aflând cu aceeași ocazie mai multe despre ei și despre cei care cu atâta osârdie le doreau pieirea. Acest atú, acestă carte de joc din mânecă pe care Diego Alatriste avea grijă să n-o folosească decât foarte rar, se numea Álvaro de la Marca, alias contele de Guadalmedina. Iar casa lui, adică palatul, era la vreo sută de pași de acolo. — Te-ai băgat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Aspectul lui neplăcut și atitudinea-i ostilă ar fi părut cele mai neliniștitoare din lume, dacă altcineva, mult mai Îngrijorător, n-ar fi stat lângă el la masă, fără mască și cu mâinile ieșindu-i ca niște șerpi osoși din mânecile largi ale sutanei: fray Emilio Bocanegra. Alte scaune nu erau, așa că Alatriste rămase În picioare pe când era interogat. Era vorba, Într-adevăr, de un interogatoriu În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
m-ați adus aici. — Asta, Încheie mascatul, nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste avu timp să vadă privirea teribilă pe care i-o aruncă dominicanul din prag, Înainte de a-și vârî mâinile În mânecile rasei și a dispărea ca o nălucă alături de Însoțitorul lui. Instinctiv, duse mâna la spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai Înainte niște socoteli, hai să le continuăm zicând că cinci spade plus cinci junghere Însemna zece lame de oțel sfâșiind aerul; astfel că băteau În el loviturile ca grindina. Una Îi veni așa de aproape Încât Îi reteză o mânecă a pieptarului, iar alta l-ar fi străpuns cu siguranță dacă nu i s-ar fi Încurcat În capă. Se răsuci lansând mulinete și fandări În dreapta și În stânga; Îi făcu să dea Înapoi pe doi din potrivnici, Își Încrucișă spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
îmi trecuse, dar încă îmi mai tremurau atât de tare, încât crenvurștul cald îmi tot cădea din pâine în timp ce încercam să-l mănânc. Aici mai era încă vară. în piața din fața stației de autobuz se plimbau bărbați în cămăși cu mâneci scurte, lumea stătea pe bănci și bea cafea din termos sau băuturi răcoritoare direct din sticlă, doi tipi de lângă mine erau ocupați să-și schimbe între ei ceasurile, iar o femeie cu un copil ce-i plângea în brațe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unui poem postum de Eminescu, pe care nu știuse cum să-l abordeze). Nu supăraseră și nu revoltaseră pe nimeni asemenea idei originale și, chiar dacă i se mai trimiseseră câteva scrisori deschise, din provincie, spre a fi tras prietenește de mânecă sau de urechi, nu se putea compara cu corul fioros de huiduieli de care avuseseră parte alți confrați de-ai lui într-ale eseisticii post-totalitare, care cutezaseră, și ei, să răspândească, ce-i drept în forme mai atent cumpănite, idei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de spus, să vedem. De la celălalt capăt al net-ului, Arm îi dădu de știre fără menajamente: Obiecții? E puțin spus. Cred că este cel mai slab forum pe care am intrat! Cu toate că nu avea nici în clin nici în mânecă cu administrarea forumului Pro Europa, Bart avu o tresărire ca de orgoliu rănit, dar apoi rămase detașat și calm. „Perfect”, încuviință el, te ascult. Să vedem ce te nemulțumește atât. Spune ce ai de spus. De data aceasta, răspunsul lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]