4,645 matches
-
relația ambiguă dintre emoții și idei, reflex al fiziologiei: nucleul amigdalian, sediul emoției, e mai vechi decît neocortexul, dar au și o origine comună, ceea ce face posibil nu doar efectul cuvintelor asupra pielii, ci întregul concept al haptoterapiei, terapia prin mîngîiere. Un alt argument din sfera fiziologiei este acela că legătura dintre talamus și amigdale nu se face doar prin neocortex, ci poate urma deopotrivă o cale directă, insidioasă și lentă, dar funcțională. Aici intervine argumentul filosofic: „ceea ce e mîngîiat nu
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
că legătura dintre talamus și amigdale nu se face doar prin neocortex, ci poate urma deopotrivă o cale directă, insidioasă și lentă, dar funcțională. Aici intervine argumentul filosofic: „ceea ce e mîngîiat nu e atins”, scria Levinas. Astfel, concluzionează Ion Mircea, mîngîierea se produce în afara atingerii și oarecum independent de ea. Că mîngîierea precedă atingerea e o concluzie la care invită și schema corporală închipuită de psihiatrul Paul Schilder, care provoacă noțiunile despre limitele reale ale corpului uman și lasă loc conferențiarului
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
neocortex, ci poate urma deopotrivă o cale directă, insidioasă și lentă, dar funcțională. Aici intervine argumentul filosofic: „ceea ce e mîngîiat nu e atins”, scria Levinas. Astfel, concluzionează Ion Mircea, mîngîierea se produce în afara atingerii și oarecum independent de ea. Că mîngîierea precedă atingerea e o concluzie la care invită și schema corporală închipuită de psihiatrul Paul Schilder, care provoacă noțiunile despre limitele reale ale corpului uman și lasă loc conferențiarului să afirme că abia cînd sîntem întrepătrunși ne simțim întregi, inviolabili
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
transparenței, simțirea e „parfumul inefabil dintre gîndire și existență”, a mai glosat scriitorul. În finalul intervenției sale, autorul s-a întors la argumentul fiziologic, amintind, în sprijinul pledoariei sale, descrierea durerii proiectate de către cei cu brațele amputate ca argument pentru mîngîierea achiropiită, cea făcută fără ajutorul mîinii și-al atingerii, dar nu mai puțin mișcătoare, după cum mărturisește Psalmul 151 al lui Blaga: „Te simt dumineca și toată săptămâna/ cum ciungul simte o durere-n mâna/ pe care n-o mai are
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
cojoc. Omul a tăiat buzunarul în van, ca să zic așa. Era gol. Parcă o aud pe T: „Ți-am mai spus. Nu pleca de acasă fără bani!” Eu, acum: „Ei, vezi! Nu-i iau de econom ce sunt.” E o mângâiere a vanității în a constata că un mare scriitor s-a hotărât să scrie tocmai despre tine. Cortazar: „...una din acele ființe care rămân în urmă și acționează numai din inerție, chiar dacă dau dovada uneori de o voință aproape îngrozitoare
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
grosolană, cuvintele murdare, lucrurile firești și lucrurile nostime. (s.n.)” (Justine, p.137) Dacă ar fi să vorbim despre democrație în artă, atunci libertatea esteticii este o formă de aristocrație, înlesnind apropierea de partea esențială a lucrurilor. Răsplata orgoliului creator sunt „mângâierile produse de munca pe care o depune omul cu mintea sau cu sufletul”, fiindcă numai artistul poate „reorândui sau recompune realitatea pentru a-i dezvălui latura semnificativă.” L. Durrell, ontologic, este convins că numai arta poate da o replică unei
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
că-n jurul meu au stat toți prietenii lui, toți cei care ne-au cunoscut pe amândoi și au înțeles ce ne-a legat de-o viață unul de altul. Asta m-a mângâiat, dacă mai poate fi vorba de mângâiere. Adevărata alinare o găsesc în prietenia și înțelegerea băiatului lui, a lui Gică5. El o să îndeplinească dorința tatălui lui și, din ce-o încasa din vânzarea cărților, o să vă dea ceva și vouă. Iar lui Emil6 o să-i trimită două
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
doar capul în piept, întorcându-se cu spatele ca să-și ascundă lacrimile. III Dar, după mulți ani, când Martín vorbea cu Bruno despre întâlnirea aceea, abia dacă-și mai aducea aminte de niște fraze răzlețe, de vreo expresie, de vreo mângâiere, de sirena melancolică a vaporului necunoscut. Erau ca niște fragmente de coloane și, dacă îi stăruia vreuna în memorie, poate datorită uimirii pe care i-o stârnise, era aceea pe care ea i-o spusese atunci, privindu-l cu grijă
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
holbează ochii nedumerit la mine ca la un om izbit de demență subită, apoi nici el nu știe ce glas tainic stârnit în fundul ființei lui se convertește în plâns neghiob și neînțeles. Adâncimi nepătrunse ale firii! De ce plângem toți la mângâierea unui glas care ne cercetează? Nu știu să răspund cum nu știe nici școlarul meu. Dar un lucru e hotărât. El nu mă pricepe și nu mă simpatizează. Nu mă iartă că l-am făcut să plângă, să se arate
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
e știință pură, ci întîlnire nemijlocită cu pacientul, adică relație între două suflete, de aceea vindecarea bolii nu se poate reduce la un șir de pași tehnici. Medicus nihil aliud est quam animi consolatio (medicul nu e nimic altceva decît mîngîierea sufletului). Medicina e arta vindecării, nu știința ei. Sau cu vorbele lui Stoicescu: „Trousseau, distinsul clinician, zicea că cel mai rău savant este acela care nu este niciodată artist și cel mai rău artist este acela care nu este niciodată
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
vară caldă, cu cer albastru fără urmă de nor, pe care sclipeau feeric stelele. — Îți plac stelele, băiete dragă? am auzit glasul doamnei Maria Tănase În spatele meu. A Îmblânzit apelativul „băiete”, adăugând cuvântul dragă. Am simțit vorba ei ca o mângâiere. — Îmi plac stelele, doamnă. și cerul este atât de frumos. Privindu-l mi-au venit În minte versurile lui George Coșbuc din Faptul zile. și am recitat: „Ca lacrima-i limpede cerul și-aproape de ziuă. Frumos Stă-n mijlocul bolții
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
masă compactă la fel ca trupul ei, și ea se desprinse de pământ în sus și pluti printre coloane de aur, arcuri și nimburi plutitoare, iar aerul dens, pe care îl atingea cu mâna, era ca o binecuvântare, ca o mângâiere... Nu-și dădu seama că stă demult pe banca lată, confortabilă, alături de alții, dar nu-și aminti cine a adus-o și a așezat-o. Aici, pe bancă, o găsi Katia. - Nu te mai gonesc?, întrebă Katia aplecându-se spre
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
colegiale și de înaintare spre acelaș[i] ideal. Fericiți vor fi acei care vor vedea orizontul țării deplin limpezit de norii care-l mai brăzdează încă. Atunci, veți putea spune că v-ați împlinit misiunea și vă veți aminti, cu mângâiere, că în această luptă ați avut, departe, un tovarăș a cărui aspirație ați înțeles-o și ați onorat- o, îmbogățind cu câteva pagini frumoase omagiul pe care i l-au adus o seamă de colege și de colegi. Vă mulțumesc
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
Al. Todea, îi întărește aceste „linii de portret” într-o scrisoare de răspuns. La anii bătrâneții, corespondența „bătrânului dascăl” nu se putea să nu „împărtășească și gânduri amare” despre suferință, despre boala soției, la care ierarhul răspunde cu „gânduri de mângâiere” din înțelepciunea biblică:„Crucile se țin lanț. În stabilirea Paradisului pe pământ sunt trei mari probleme de rezolvat: suferința, boala și moartea. Atâta timp cât acestea continuă să fie realități zilnice, Paradisul terestru este o utopie. Nu știu cum aș concepe viața dacă n-
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
recunoaștem identitatea autoarei și dulcele stil clasic al scriiturii care a revenit în forță în proza euro-americană de azi), își continuă gândul: „Poate că nui asta soluția... spuse încet, abandonându-ș i într-un sfârșit mâna - botului umed și flămând de mângâieri. Poate că lucrurile stau exact invers. Cu cât renunți la mai multe cu atât ți se dau mai puține și dacă îți ascunzi speranțele într-un sertar prăfuit, de teamă să nu ți le fure careva, s-ar putea să
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
ei trup mutilat, la toată gingășia făpturii ei”, ajungând la formularea „problema literaturii fetiței plăpânde”; pentru Lucia Demetrius reține o vorbă a lui Vladimir Lascăr, „Fată mică (așa-i spunea o dată Vladimir Lascăr, invadând-o de bucuria imensă a singurei mângâieri ce i-a adus), fată mică” etc. O notă comună tuturor acestor portrete ale „măruntului”, care trebuie neapărat subliniată: inconsistența trupului femin e tratată în specie infantilă. În fragilitate, Lovinescu nu citește, prin urmare, numai slăbiciune, ci și potențialitate. În
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
de felul mai nu vrea, mai se lasă, fără forța marilor rupturi, e Și dacă-un dor: „Și dacă-un dor mai simt în piept/ Când se ivește luna,/ E ca să nu te mai aștept/ Și azi ca întotdeauna.// Și mângâieri de mai pot fi/ Unei vieți de jale,/ Ar fi de-a nu te întâlni/ Nicicând în a mea cale.// Iar fericită de eram/ Să fiu în astă lume,/ Pe tine nu te cunoșteam/ Nici îți știam de nume.” Cadența
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
această vale a plângerii 43. Sfântul Ioan Gură de Aur a cheltuit energii enorme pentru a sluji cum se cuvine preoția, ca diacon, ca preot și ca episcop. Acest ilustru bărbat n-a precupețit nimic pentru a le fi scut, mângâiere și ajutor în toate fiilor săi duhovnicești. Însă, nu numai iubirea nemărginită față de credincioșii săi, nu numai interesul și munca de fiecare clipă a lui pentru binele și fericirea păstoriților săi, l-au vădit ca pe un mare și ideal
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
de Arhim. Theodosie Athanasiu, București, 1905, p. 179. 45 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia II, 3-4, la I Tesaloniceni, P.G., LXII, col. 403-406. 46 Idem, Scrisoarea 222, P.G., LII, col. 733-734. 12 orice formă la mila, la ajutorul și mângâierile Bisericii. Deși pătruns de suferințele exilului, inima lui de om și ierarh revarsă dragostea în valuri peste toți prietenii săi sau cei care manifestă deschidere de suflet pentru aceasta, iar de la ei, aceeași dragoste se îndreaptă spre el, chiar dacă fizic
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
reprezentanți influenți ai Bisericii Apusene și Răsăritene. Nu crede în pierderea cauzei sale și continuă să spere pacea Bisericii și victoria a ceea ce e drept 49. Ținuta frecventă în corespondența Sfântului Ioan este: grija pentru toți, preocuparea de binele Bisericii, mângâierea celor închiși, batjocoriți sau pedepsiți pentru el, mustrarea pentru tăcerea unora, mulțumiri călduroase pentru interesul și mai ales pentru dragostea pe care alții i-o poartă 50. Una dintre aceste persoane cu care a purtat o frumoasă corespondență a fost
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Sibiu, 2003, p. 190. 14 nobil, numai pentru că a suportat cu noblețe deprimarea venită de aici a avut aceeași soartă ca și patriarhul care a realizat virtuți 54, căci cu cât se întind peste noi încercările, cu atât ne sporește mângâierea și avem mai bune nădejdi despre cele viitoare 55. Discuția e purtată nu numai pe teren biblic, ci și moral, filozofic și teologic. În viziunea Sfântului Părinte, suferința nu este sădită ontologic în om, ci este un accident, o urmare
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
fără viitor, existența fără amintiri, marginea de noapte a vieții, țărmurile somnului cel lung, culmea cea mai înaltă, pragul porții, în preajma ultimului prag, marea ispășire, capătul de dincolo al lumii etc. Refugiile umane obișnuite i se par derizorii, unica vagă mîngîiere - în cazul său personal - o reprezintă poezia, arta, de care omul Al. Philippide se agață cu disperare, așa cum o face în poemulemblemă al volumului, poem ce își păstrează dramatismul în ciuda citărilor frecvente și rituale: „M-atîrn de tine, Poezie,/ Ca un
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
că eu „tulbur liniș tea m[ănăstirii]”. Și am fost rugată să stau în chilie, să nu se mai simtă nici că exist, căci altfel e rău de mine! Acuma stau în chilioara mea, între cărțile mele, unde, vara, am mângâierea de a fi cercetată de lumea mea „din lume“ și de draga mea populație de pe Valea Bistriței a cărei tineret femeiesc îmi oferă pământ „ca să facem acolo o mănăstire a noastră, în dragoste, în unire, în pace după Hristos, pe
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
toate memorabile, nu sunt, dacă pot să spun așa, „orientate”. Nu au o amprentă specifică în virtutea căreia să nu poată trece, la rigoare, drept imagini de o irezistibilă senzualitate. Cineva remarca asta chiar de curând: dacă este bine scrisă, o mângâiere (sau chiar o acuplare) între doi bărbați echivalează cu una straight, cât se poate de clasică, de „ortodoxă”, la urma urmelor. Dacă și numai dacă, adaug. Așa se face că, probabil, cele mai reușite pagini ale cărții (pp. 119 - 121
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
de lucru/ muștele se pregătesc de decolare// oamenii vin se așază lângă mine/ lasă în urma lor mucuri de țigară/ hârtii înnegrite de cifre/ cu zerouri mari școlărești/ sume în dolari macheta marelui oraș/ o bucată de plastic tocit/ de atâtea mângâieri și atingeri// n-am niciun chef să mă ridic de aici/ mă uit în continuare la muște/ ca la un documentar despre eficiență” (p. 14). Dósa extrage din cele patru luni de viață în SUA (despre a căror autenticitate ne
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]