1,105 matches
-
un glas răgușit de spaimă: ― Mi se pare, măi creștini, c-a sosit revoluția! Capitolul IX FOCUL 1 Joi dimineața, soarele răsărea în Amara prevestit de zori mai roșii ca totdeauna. Orizontul vopsit de flăcările pământești se împurpura tot mai mânios, până ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sânge proaspăt. Atunci lumina vîlvătaiei începu să pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu cât văzduhul se limpezea, cu atât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gălăgie, câțiva învîrtind niște bețe în aer. Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în aceeași vreme Ileana dădu fuga în casă, să vadă și ea ce s-a întîmplat cu conița Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru început automobilul. Descoperise într-o magazie un târnăcop, se apucă să izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rumegat. Mă-sa a auzit de la vecini ce s-a întîmplat și era îngrozită. El n-a vrut să-i spuie nimic. Doar când Smaranda l-a învinuit că de la dânsul se trag toate, că așa zic oamenii, a răspuns mânios că cine zice minte, fiindcă el n-are nici un păcat pe suflet, martor i-e Dumnezeu. De altfel, același lucru și-l zicea mereu și în sinea lui și totuși nu-și putea mulcomi mustrările. Îi părea rău că nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lua după vorbe și basme! ― Ba ai să trimiți, că, de nu, să știi că mănânci bătaie! se răsti deodată Trifon, ridicând pumnul. ― Tu să dai în mine, măi Trifoane? Tu să-mi poruncești mie? făcu primarul cu o înflăcărare mânioasă și mândră. Ia poftim, Trifoane, dă! Trifon se repezi înjurînd, dar țăranii îl opriră. Urmă o hărțuială lungă, cu urlete și răcnete, la care luară parte toți câte puțin, ca să-l convingă pe primar să fie alături de oameni, nu împotriva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
datoriile oamenilor. Petre trecu în curtea cealaltă. Între cele două clădiri înghesuiala era mai mare. Mulțimea se frământa în același loc, așteptând parcă o poruncă sau măcar un semn. ― Unde-i boierul cel bătrîn? întrebă Petre într-un grup de mânioși. ― Adineaori I-au dus în casă, răspunse totuși un glas. Flăcăul nu recunoscu nici pe cel ce-i răspunse, nici pe ceilalți, parc-ar fi fost din altă lume. Intră în conacul vechi. În cerdac se rărise lumea. Geamurile sparte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
învîrtindu-se pe loc. ― Apoi așa da, Petrică! făcu Serafim Mogoș văzîndu-l cu barda știrbită. Că destul am răbdat toate nedreptățile! Petre se pomeni afară. Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunericul. Oamenii păreau mai grăbiți și mai mânioși. Fața flăcăului lucea de sudoare și de amărăciune. ― Da ce-i, Petrică? întrebă primarul Pravilă, văzîndu-l atât de schimbat. ― Dumneata nu vezi ce-i, ori nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând începură să se adune iar țăranii, unul câte unul. Se uitau la foc, clătinau din cap, aruncau câte o vorbă și repede întorceau ochii spre conacul vechi. Li se părea, chiar spusese cineva, că treaba nu e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știau trăsnit din fire, cu toate că se credeau în drept să ia fiecare ce-i place și ce poate, că doar din munca lor s-a făcut averea boierului și deci între ei trebuie să se împartă. Unul îi și impută mînios: ― Degeaba umbli să te faci stăpân pe munca noastră, nea Ichime, că nu te-om răbda! Dacă n-am răbdat noi nici pe boierul cel mare, darmite pe tălică!... Stai nițel, să vie Petrică și ai să vezi! Petre însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în zadar ne batjocorești! mormăi Ignat cu glasu-i plângăreț. Dar dacă vine, trebuie să știm ce facem! ― Nici n-ar trebui să ne fie frică, urmă Petre, că armata vine numai să ne sperie! ― Așa-i, Petrică! strigă Toader Strîmbu mânios. N-au voie să ridice armele asupra noastră, că și noi am fost soldați și știm! Iar Nicolae Dragoș, ca fost sergent, adăugă că, chiar dacă ar comanda foc ofițerii, soldații nu vor trage în oameni, ci în vânt, ba s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
baba nu contenea chemările, uitîndu-se doar din când în când mai urât spre cârciumă, de unde venea zgomotul armelor: ― Păsărelele mamei... fire-ați ai dracului cu focurile voastre să fiți!... Păsări, păsări, veniți la maica! Apoi deodată se răsuci pe loc, mânioasă, bombănind: ― Fire-ați ai dra... Se prăbuși zvîrcolindu-se și mișcând numai buzele, fără glas. Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul batalionului pe care maiorul îl trimisese cu ordine la grosul trupei, opri pe bătătura cârciumii, înconjurată de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în fundul pasajului. ― Nu, nu, nu-l lăsați să scape! Avertismentul veni prea târziu. Ghemotocul de păr dispăruse. ― Mda, ai dreptate, mormăi Parker. Trebuia să-l omorâm. S-ar putea să mai alergăm după el în loc să hărțuim fiara! Ripley îl privi mânioasă dar nu scoase o vorbă. Se întoarse spre Brett al cărui temperament agresiv era mai puțin afișat. ― Brett, te ocupi de motan. După aia discutăm ce facem cu el, dar ar fi bine să-l păstrăm cu noi sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
continua s-o fixeze cu mirare, fără să răspundă. ― Nu merge ceva? reluă Ripley. De ce te uiți așa la mine? Consumul de oxigen nu mai face parte din domeniul public? ― Mai slăbește-mă! replică Lambert fără să fie cu adevărat mânioasă. (Părea stupefiată.) L-ai acuzat. L-ai acuzat realmente că a dat alarma pentru a salva creatura! (Clătină lent din cap.) De ce? ― Pentru că eu cred că minte. Iar dacă voi găsi înregistrările, o voi dovedi! ― Ce să dovedești? Vei ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i sclipiră o clipă ochii. ― La urma urmelor, ce importanță ar fi avut? ― Pentru mama... Ar fi vrut să spună ceva, dar se opri. Eram și eu stingherit de această întrerupere și nu știam ce să cred despre lucirea aceea mânioasă a ochilor. "Poate că am supărat-o", îmi spusei în gând. ― Te rog să mă ierți dacă am greșit cu ceva, vorbii eu blând. Nu știu cum să mă port cu indienii.... Când i-am vorbit, ea deja se pregătea să urce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceea extrag notele de față; ca să-mi dau încă o dată seama cât de absurd pluteam în închipuire.)" "Mantu a mărturisit astăzi femeilor ceea ce îi spusesem eu: că nu mă însor și că nu mă voi însura niciodată. Maitreyi e acum mânioasă și disprețuitoare; nu mai vine la lecții, nu mai mă caută când mă întorc de la lucru ca să stăm de vorbă. D-na Sen nu-mi mai arată aceeași afecție. M-am simțit stingherit de această schimbare, deși o doream și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt a ta, numai a ta, izbucni Maitreyi, înlănțuindu-mă. Numai tu m-ai învățat ce este dragostea, numai tu m-ai înfiorat; ție m-am dat. Când ai rupt frunzele, eram fericită. Ce mult îmi place să te văd mânios ca un vânt, să mă calci în picioare, să nu-ți pese de mine. Te iubesc așa. De ce te temi?... Într-adevăr, nu aveam nici un motiv să mă tem. Maitreyi mă căuta mereu în odaia mea, în acel ceas al
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bucurăm că le avem și pe acestea; ar fi putut să fie mai rău, ar fi putut să ne fi fost ursită neființa, moartea. Să ne bucurăm deci că le avem și le asumăm! - Ieronim, îmi sperii fata! se prefăcu mânios Antim, încruntîndu-se. Ieronim îi privi pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-i adresa un cuvânt. Aceste separări îmbufnate, rezultate ale firii lui arțăgoase, îl ardeau ca un fier roșu, constituiau un adevărat iad, și totuși nu se putea reține de la asemenea forme de violență. Față de Adam nu se arăta niciodată mânios, simțea, însă, că în relațiile cu fiul său exista o vagă, dar teribilă nepotrivire, o stinghereală, o stângăcie care inhiba comunicarea dintre ei. Uneori avea impresia că Adam înțelegea acest lucru și că venea la el cu ramuri ostentative de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ce s-au adunat toți în capătul ăsta al grădinii și vin mereu tot mai mulți oameni, pe poarta din spate. — Hattie, nu intra în panică... — E absolut scandalos. Să tragem toate storurile! Alex se întoarse de la fereastră, speriată și mânioasă. În salon ardea o singură lampă, în capătul din fund, dar cea mai mare parte a încăperii era cufundată în penumbră. Ceva se rostogoli pe covor, în fața ei, și Alex scoase un mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat, dar foarte palid, iar buzele i se țuguiaseră cu o furie care răspundea provocării din privirea de pisică a lui George. Expresia aceasta mânioasă i-l evocă brusc lui George pe bunicul ei. Bună seara, îi spuse George. Cum ai intrat în casă? Sper că nu sunt inoportun. Ba ești inoportun, nimeni nu te-a invitat, asta nu este casa dumitale, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creadă, luă la ea forma dorului, dorul unui îndrăgostit, de prezența lui, de asigurarea că își păstra încrederea în ea. Cerea și primea atât de puțin, dorințele ei erau atât de precare. Fără îndoială. Rozanov avea să fie rănit, deprimat, mânios. Asemenea lui Tom, Pearl nu împărtășea iluziile lui George asupra indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat el binețe. Da’ ce, mă? Aștepți să trimit trăsura după tine? M-am lovit ieri la piciorul rănit și abia acum am reușit să mă ridic de pe laiță. Ce picior
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pământ. Atunci Iisus a venit la ei și le-a spus: "Voi suferiți pentru că Satana și bolile lui vă chinuiesc corpurile, dar nu vă temeți, pentru că puterea lor asupra voastră va înceta în curând. Pentru că Satana este ca un vecin mânios, care a intrat în casa vecinului său când acesta era plecat, vrând să-i ia lucrurile din casă. Dar cineva i-a spus că dușmanul său îi răvășește casa și atunci el s-a întors grabnic spre casă. Și când
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
De data asta a tresărit. ― Nu înțeleg. ― Dumneata, am continuat prefăcîndu-mă că n-am observat nimic, ai avut antecedente din care s-ar putea trage concluzia că ai sănătatea zdruncinată? Mi s-a părut că-mi va da o replică mânioasă. Dar s-a stăpânit. ― Vreți să mă întrebați, cu alte cuvinte, dacă a fost cineva în familia mea nebun sau dacă eu însămi n-am fost cumva internată într-o casă de sănătate? Nu, domnule. Afară doar dacă n-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Așa vorbește Domnul: Pentru că ai lăsat să-ți scape din mîini omul pe care-l sortisem nimicirii, viața ta va răspunde pentru viața lui și poporul tău pentru poporul lui." 43. Împăratul lui Israel s-a dus acasă, trist și mînios, și a ajuns la Samaria. $21 1. După aceste lucruri, iată ce s-a întîmplat: Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lîngă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2. Ahab a vorbit astfel lui Nabot: "Dă-mi mie via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]