1,032 matches
-
Culcați pe iarbă aproape umedă, cap lângă cap, cu nările și ochii larg deschiși adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, într-o infinită legătură.... Bătrânul ținea în mână lui aspră și muncita o mânuța albă și mică, caldă și moale de copil .Așa era legământul :Să se țină de mână ca să nu-i amețească respirația pământului și aburul de primăvară.Să se țină de mână ca să primească unul de la altul, prin legătură palmelor, darul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
chiar alături de el. Ține capul ridicat, se uită cumva mirat la mine și parcă adulmecă. - Nu vă cunoaște, îmi zice medicul, de aceea pare un pic speriat! Parcă dorind să-l contrazică, Pierre scoate câteva sunete înalte și-și agită mânuțele. - Ta-ta! Ta-ta! Ingrid îl ia în brațe râzând. - Da, a venit tata! Vezi ce deștept e? Medicul râde înveselit. - D-lui Nicolas nu i-a zis niciodată ta-ta! - Nici nu avea de ce, George e tatăl copilului! - Daaa
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
nu mai vroia să îl împingă ... și a plecat ... primele picături, primul mililitru și apoi încă unul și jetul de perfuzie curgea cu repeziciune împingând soluția spre inimă, ca și cum toate inimile noastre contribuiau la efortul acesta ... Cât era distanța de la mânuța ei stângă până la inimă? ...O secundă, două ... inimile noastre s-au oprit și deodată, pe ecranul acela nesuferit al monitorului, linia albastră s-a întrerupt și a descris firav un impuls scurt cât o fracțiune de secundă... - Dă-i mai
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
cronometrez? Dumnezeule! Și o internară. Îi internară micuța, chiar înainte de a împlini doi ani. Diana nu rezistă. Își luă concediu și se internă cu copila. Nu suporta spitalele, dar nu avea să își lase suflețelul singur. Stătea trează nopțile, sărutând mânuțele învinețite de branule, dar nu plângea! Nu avea să mai plângă niciodată, în viața ei. Uneori, îi trecea prin minte că dacă ar fi fost samurai, o femeie-samurai, și-ar fi făcut sepukku, cel puțin de trei ori până acum
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
Oprea /p. 65 Pagini de jurnal: Cum arătau ospețele domnești și boierești de odinioară /p. 67 autor: Dorina Tomescu Român foileton: Setea zeilor de Anatole France - traducere și note: Lucia Patachi /p. 73 Pagina de cronică: Fascinația iubirii autor: Constantin Mânuța /p. 79 Malala Yousafzai - Câteva date biografice autor: Ionela Roșu /p. 81 Malala și bătăliile ei autor: Elisabeta Lasconi /p. 81 Remember Petre Georgescu-Delafras Istoria unu mare editor /p. 84 Pagina celor mari pentru cei mici Povești cu talc: Călugării
\(40) de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376725_a_378054]
-
se așează muchie pe muchie și colț pe colț. Copiii îi priveau mâinile palide, fascinați de transformarea hârtiei. În cele din urmă, sub degetele ei se ivi un avion roșu, cu aripile ridicate ușor și botul ascuțit. Cristian țipă cu mânuțele adunate în dreptul pieptului, iar Cristinuța bătu din palme. Mama se ridică, făcu câțiva pași și lansă avionul, cu o mișcare amplă, din cadrul ușii spre ei. Într-un zbor lin și elegant, cea mai frumoasă jucărie din lume îi salută pe
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
foarte repede. În ajun, la ușa bunicii veniseră colidătorii, adică cei cinci ștrengari - Mihaela, Ana, Marius, Liviu și Ionel, însoțiti de cățelul Țumpi, ce nu- și încăpea în...blană, de bucurie. Bunica, i- a observat pe fiecare că aveau în mânuțele mici, daruri pentru ea. - Copii, nu trebuia să vă cheltuiți banii! Eu vă iubesc pe toți cinci la fel, de aceea v- am pregătit prăjituri. Poftiți în casă! - Bunica, a spus Marius, darurile acestea le- am confecționat noi la școală
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
Articolele Autorului N-ați văzut trei lumini pâlpâindu-mi prin vis? Undeva s-au pierdut într-o gură de-abis. Reaprindă-se lin toată stingerea, dar, Cu suspine ce ard în al dragostei jar. N-ați văzut trei copii cu mânuțele reci Tresărind prin zapezi, dispărând pe poteci, Ei mă strigă și-acum din adâcuri de gand Și prin inima mea chicotesc alergând. N-ați văzut îngeri, (trei), din aripi fâlfâind, Eu în suflet îi văd amintiri mângâind, Dar îi pierd
N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372702_a_374031]
-
-o fără apărare în voia morții. Candoarea copilăriei împietrise pe chipul senin un surâs resemnat dar încrezător, sporindu-i frumusețea. Inimile părinților se frânseră la unison și durerea îi îngenunche la căpătâiul fiicei muribunde! Lacrimile curseră libere și nestăpânite pe mânuțele inerte, ce strângeau fiecare între degetele lacome. Le sărutară cu evlavie, le adorară și le mângâiară inconștient, de parcă ai fi fost ancorele de care depindea viața și viitorul lor. Într-o mare măsură, chiar erau. Aparatele pompau ritmic aerul în
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
deasupra palatului, apoi cele două păsări străpunseră zidurile ca o săgeată și cu pelerinele în evantai atinseră cu picioarele podeaua din camera micuțului. Acesta cu buzișoarele sale se juca cu sfârculețele de la țâțișoarele tinerei mămici. Fericitul tătic ținea în palmă mânuțele fătului. - Acesta îți este nepoțelul! - rosti fiica din așternut, ridicând în brațe un bebeluș de o frumusețe rară. - Vino la bunicul! - rosti Contele și îl cuprinse între palme. Va fi un cavaler viteaz și frumos ca un prinț din poveste
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți! Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el: --Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu! --Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe masă un tir. Să mâncați până crăpați. Am cu ce, băă, am cu ce! --Băi, Bucă, bombăni cu gura plină Firfirică. Dar de
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva anișori se și repezi peste pragul ușii, „mătură” împrejur zăpada proaspăt căzută și peste grătarul de șters de la intrare și cu mânuțele ca două flăcări alb-roșietice și oțelite de frigul năpraznic de-afară apucă la „fics” obiectul pierdut, înmânându-i-l acestuia atât de repede că nici nu observase reproșul vag din privirea băiețasului ... I-l înapoie cu „urechiușele” gata să primească
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
se deschide, având zăbrele mari... Dar hai să sparg geamul, să pot ieși. Am spart doar într-un colț... Citesc un bilețel adus de porumbel, în cioc: „Leagă funia de zăbrelele geamului”! Încerc să fac asta. De-abia pot scoate mânuța prin geam, să pot dezlega funia de pe motan, și s-o leg de grilaj. Acum stau și aștept minunea. Văd cum o forță mare trage de grilaj, care imediat zboară, cu geam cu tot! Aerul rece năvălește în încăperea insalubră
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
și jumătate istoria Școlii Gimnaziale Grigore Hagiu. Acum locuiește pe plaiuri ieșene, dar la Tg.Bujor a zidit cu maiestrie, cu patos. Este locul în care a lăsat lacrima de bucurie și satisfacție pentru fiecare școlar căruia i-a purtat mânuța pe imaculata foaie a caietului. Școala Gimnaziala nr. 2 "Grigore Hagiu" s-a infiintat in anul 1976, în luna septembrie, clasele fiind de atunci populate în medie cu 35 elevi. Doamna Maria Lefteriu este sora Prof.univ.Dr.Vasile BURLUI, eminent medic
MARIA LEFTERIU, ÎNVĂŢĂTOARE, TG.BUJOR DE PROF.UNIV.ASOC.POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376228_a_377557]
-
mă ajută prea mult de a ajunge la urechile lor aceste cântece. O deosebită plăcere o am de la oamenii în etate, ce vin pe scenele din timpul diferitelor festivaluri artistice pentru amatori, aducând nepoțeii și nepoțelele lor ținându-i de mânuțe. Primii întineresc prin empatie, iar micuții se maturizează pe lângă bunii lor. Fericirea îi cuprinde atunci pe toți aceia din ambele extreme ale vieții. Pentru mine este o mare bucurie de a fi în juriu la asemenea sărbători artistice la care
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PLÂNG OCHII TĂI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 21 Ianuarie 2017 Plâng ochii tăi, în hohote plâng, Vai, cum aș vrea cu „mânuțele” mele Toate lacrimile să ți le strâng, Precum strânge cerul marea de stele! Plâng ochii tăi, știu ei de ce plâng, Nu întreb niciodată izvorul ce curge, Nu întreb mierla ce cântă în crâng Până când inima-i spune-ajunge! Cuvântul pe buze
PLÂNG OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371647_a_372976]
-
nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului 3 Aprilie 2017 -Gânduri la doi ani- La cină Anna frământa un gând, Când se-nfrupta senină din bucate: „Doamne-Doamne oare nu-i flămând La pieptul Maicii Lui îndurerate?” Și cu mânuța tremurând s-a dus Înspre icoana izvorând lumină, De unde îi privea uimit Iisus Făptura ei cu Dragoste deplină. Și aerul ofta ca mielul blând Când i-a atins pe buzele divine Bucata ei de pâine murmurând: „Primește-o, Doamne-Doamne de la
DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371726_a_373055]
-
Florin Țene, Iulian Patca, Radu Botiș, Gelu Dragoș, Ioan Benche, Octavian Mihalcea, Antonia Bodea, Voichița Macovei, Radu Vida, Nicolae Dabija. Proza este reprezentată prin semnăturile lui Eugen Burghelea, Carmen Păsat, Maria Bogdan, Ion Croitoru, Ștefan Vișan, Maria Ciupeiu și Constantin Mânuța. Pe ultimile pagini sunt are revistei sunt prezentate, pe scurt, cărțile și revistele sosite pe adresa redacției, rubrică susținută de Iulian Patca. La ceas jubiliar și în pragul Anului Nou, doresc revistei Agora Literară, viață lungă, iar colaboratorilor sănătate, bucurii
A APĂRUT AGORA LITERARĂ NR.25, DECEMBRIE 2014 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371771_a_373100]
-
frumoși și de expresivi, priveau cu luare aminte la fiecare persoană și impuneau tăcere. Refuza orice chemare și nu vorbea cu nimeni. Mare mi-a fost mirarea, într-o pauză, să-l văd în brațele Silviei, strângând-o cu o mânuță de gât! Nu știu cum au reușit să închege așa repede o prietenie. La un moment dat a fost numai la ea în brațe, inclusiv în apropierea plecării. Se jucau în holul de jos, se ascundeau pe după ghivecele cu flori și râdeau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
pe uliță cei trei copii de la casa vecină din vale. - Hei, copii! Unde mergeți ? strigă Ionuț ? - Veneam și noi din pădure, am fost la cules fragi. - Fragi ? Ia să vad, ați cules ceva ? - Da, am găsit ! Ia și tu o mânuță de fragi! - Nu pot. Azi am mâncat multă miere dulce, de mi-a venit rău. A scos bunicul miere de albine din stupi! se laudă Ionuț, cu inima largă. Bunicul, din ogradă, auzi discuția dintre copii. Ieși pe cărarea dinspre
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
liber, să-și vadă iubirile, venirea lui îmblânzind atmosfera și descrețind frunțile tuturor. Pentru Ionuț era cea mai mare bucurie, îi sărea în brațe și îl acoperea pe obraz cu pupici, iar acesta se topea de fericire când îi simțea mânuțele îmbrățișându-l și pupicii pe obraz. Îl suia pe bicicletă și făcea câteva ture prin casă, făcându-i instructajul. Era isteț și prindea din zbor tot ce trebuia să țină minte, și abia aștepta să se oprească „ reaua de ploaie
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
bla, bla și dispare. Exact la timp înainte să fie auzită de grupul indienilor irochezi care își cam pierduse răbdarea și simțea până în creier nevoia trăscăului de dimineață, pentru repunerea în funcție a creierului. O altă reporteră, blondă, mângâie cu mânuțele ei niște bulgărași de pământ și miorlăie în microfon reluând, cel mai probabil instinctiv, spusele amiralului: Peste zece ani aici va fi o pădure prin care ne vom plimba... etc... etc... La această fază, orice telespectator de bun simț se
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
îngeraș, Lumina sufletului meu, ești ca un fluturaș . Iar când zâmbești, mă prăpădesc, Nu știu nici ce-i cu mine, Alină mică, te iubesc, Sunt fericit cu tine . . . Când te adorm, cu mine-n gând, Uit tot, e-o desfătare Mânuțele să-ți văd mișcând, Privirea-ncântătoare. . . Odor ce-aduci în viața mea, imensă bucurie, Dar, dăruit de Dumnezeu, când vremea o să vie, O clipă gândul să-l alungi, pân-la bunicul tău, Rostind frumos și teatral: ... Citește mai mult DAR, DĂRUIT
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Culcați pe iarba aproape umedă, cap lăngă cap, cu nările și ochii larg deschisi adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, intr-o infinită legătură.... Bătrânul ținea în mâna lui aspră și muncită o mânuță albă și mică, caldă și moale de copil . Așa era legământul : Să se țină de mână ca să nu-i amețească respirația pamântului și aburul de primăvară. Să se țină de mănă ca să primească unul de la altul, prin legătura palmelor, darul
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
nu sînteți în stare să mă omorîți așa de ușor! Orice comentariu sună a impietate. 19 iunie A împlinit, alaltăieri, un an jumate. Este "forțat" să meargă pe jos. Cînd apare Toby, pufos și trepidînd, ăl mic s-apropie, întinde mînuțele la cățel, degetele rășchirate se mișcă spasmodic, cu un fel de poftă isterică. L-ar mînca pe Toby cu tot cu puf. Pictori. Pe un pod, peste Prahova, îl întîlnesc, prin '72, pe bătrînul Catargi, cu masivul lui șevalet în spinare. Îmi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]