1,063 matches
-
spun, nu pot, cum să te eliberez, dar el îmi răspunde, știu că poți, polițistul ți-a dat cheile, iar eu jur că nu, Doamne păzește, jur pe viața mea că nu mi le-a dat. Atunci ce cauți aici, mârâie el, iar eu îi explic, soțul meu zace aici, și întreb apoi repede, plină de interes, dar tu ce ai pățit, și spre stupefacția mea, el ridică vocea, ce te interesează pe tine, urlă el, până la urmă, de ce vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
loc într-un sentiment de vinovăție, iar ea spune, medicii vă vor explica, eu nu știu exact, apoi întoarce brusc capul în altă direcție și dispare, iar eu mă așez în fața ușii, cu picioarele orientate spre intrare, amenințătoare, gata să mârâi la traficul aglomerat al coridorului. De ce un psihiatru, ce i-au descoperit, între degete zdrobeam rămășițele ultimelor certitudini pe care le mai aveam, Udi nu fusese de acord niciodată să urmeze nici un fel de terapie, nici împreună cu mine, nici singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe el, nu pe mine, dar seara el iese din cameră ținându-se de pereți, înfometat și tremurând, iar nu mai văd nimic, spune el, unde ești? Eu șoptesc, nu mă simt bine, Udi, nu te pot ajuta, iar el mârâie printre dinți pe un ton gâjâit, ești atât de sensibilă, sunt femei care își îngrijesc soții ani în șir, iar tu ai obosit după numai o lună, dintr-odată nici tu nu te mai simți bine, încerci să rivalizezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult prea greu, păcat de efortul depus, până am reușit să îl conving pe Udi să o primească, ore în șir i-am vorbit, de ce nu vrei să încerci, nu ai nimic de pierdut. Nu am nici de câștigat, a mârâit el, practicile acestea păgâne nu sunt pentru mine, dar eu insist, de ce te deranjează, este medicină antică și naturistă, încearcă, iar acum îi va intra în cameră tânăra aceasta măslinie, pe care o va alunga chiar și prin somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de vânt nu vine să ia cu sine mirosul greu de aici, care plutește deasupra mea în timp ce adorm, acoperindu-mă asemenea unei pături de gânduri rele, sub care încă mă răsucesc în clipa în care aud ceasul, cinci dimineața, și mârâi la el plină de ură, dar mă ridic imediat din pat, ca o școlăriță silitoare care are ore foarte devreme. Casa este cufundată încă în întuneric, dar pe terasă mă întâmpină mângâierea răcoroasă a unei lumini albăstrui, umede, mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vă pot ajuta pe amândoi, dar dragul tău este mult mai capabil să se ajute pe sine decât ai crede, pe când tu nici măcar nu încerci să ai grijă de tine. De ce, ai citit în bătăile inimii lui că voi muri, mârâi eu încordată, dar ea mă întrerupe fără urmă de zâmbet, Naama, ascultă-mă, însă eu nu mă grăbesc, dintotdeauna am crezut că medicina naturistă presupune tot felul de leacuri antice din Himalaya, ierburi tămăduitoare și ace, protestez eu, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu o săptămână, mașina mea micuță se transformase într-o ambulanță improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu viteza cu care aș merge pe jos, dar înaintez, îi spun, imediat ajungem, Yael, totul va fi bine, te voi ajuta, ea scâncește, îmi este frig, sunt udă toată. În ciuda fierbințelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Fiecare poveste urma un fir aparte, dar legătura cu următoarea era ciudată. Istorioara A devenea pe nesimțite B, iar B se transforma în C și a continuat în felul acesta la nesfârșit. La început, am aprobat-o din cap sau mârâiam ceva, dar până la urmă am renunțat. Am pus o placă de picup, s-a terminat, am ridicat acul, am pus alta și când s-au terminat toate, am luat-o de la capăt. Avea doar șase discuri în total. Ciclul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am întins apoi, bându-ne berea în tăcere. Nici unuia dintre noi nu-i era somn și nici nu ne-am amețit. Fata avea pielea albă și fină, iar picioarele ei erau chiar frumoase. Când i-am făcut un compliment, a mârâit un „mulțumesc“ și-atât. După ce ne-am băgat în pat, a devenit cu totul altă pesoană. Mi se părea foarte sensibilă și fiecare atingere a degetelor mele o făcea să se răsucească și să geamă de plăcere. După ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doar paste și creveți, tocmai pentru că era atît de bun. Leii cei răi răgeau În hohote, după care mai mîncau un negustor hindus și soțiile lor Îi beau sîngele lipăind, lip-lip, ca niște pisici mai mari. Se opreau doar ca să mîrÎie sau să ragă În hohote și să rîdĂ de aripile lui. Chiar că erau niște lei răi pînĂ-n măduva oaselor. Dar leul cel bun se așeza și-și strîngea aripile la spate, cerînd politicos un Americano sau un Negroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și atunci cînd Își freca fața de firele de iarbă, Îi spuse: Cine-oi mai fi și tu de te crezi atît de bun? De unde-ai mai apărut, leu mîncător de paste ce ești? Și, oricum, ce cauți aici? Îl mîrÎi și toți ceilalți lei izbucniră-n răgete care de data asta nu mai erau de rîs. — Tatăl meu locuiește Într-un oraș, sub turnul cu ceas, și de-acolo supraveghează o mie de porumbei care sînt, cu toții, supușii săi. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din spate Încercînd să-l atingă. Dar ghearele ei nu-l ajunseră. — Adios, le spuse, căci, fiind un leu cultivat, vorbea o spaniolă foarte curată. Au revoir, le mai strigă În franceza sa exemplară. Toți Începură să ragă și să mîrÎie În dialectul leilor africani. Apoi leul cel bun se Îndepărtă În cercuri tot mai Înalte și se Îndreptă spre Veneția. Ateriză În Piazza și cu toții fură Încîntați să-l revadă. Se Înălță pentru o clipă și-și sărută tatăl pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altuia glume și Înțepături, nu intrau la momentul potrivit. «Genisul» Îmi spuse don Tico, «e osatura fanfarei, e conștiința ei ritmică, sufletul ei. Fanfara e ca o turmă, instrumentele sunt oile, maestrul e păstorul, iar genisul e câinele credincios care mârâie și ține oițele la pas. Maestrul se uită mai Întâi de toate la genis, iar dacă genisul Îl urmează, și oile Îl vor urma. Dragul meu Jacopo, trebuie să-ți cer un mare sacrificiu, dar tu trebuie să te Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colesterol. Vreau să fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert Becaud mârâie din toți bojocii, nervos că fusese sculat cu noaptea-n cap. Chilot stă lângă farfuria mea, mă privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul de la doctorul Iolescu, celălalt de la Cristina, sora mai mare a lui Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Joyce. Trăgea apa des și ținea nările strânse, spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu. Cam la o jumătate de oră îl strigă nevastă-sa: găsise și ea toaleta. Se descocoță: nu mai avea nici un farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
închide capacul de la sicriu, Ulrich fu coborât prin mulțimea vecinilor curioși: pumnul ridicat, gura deschisă. Înșirați pe două straturi, priveau cu frică ușurare și speranță dl. Vulpe, dl. Cățelu, dl. Chitic. La ieșirea Cristinei, toți începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al Teofanei îl nimerește în față. — Stai, că-ți arăt eu ție, sălbatico, o fugărește până o prinde simțind plăcerea să o frece cu zăpadă pe obrajii cu gropițe, în timp ce ea caută să scape. Pisică sălbatică ce ești! — Mrrr! Mrrr!mârâie ca o pisică Teofana, înlănțuită de brațele lui Cezar ca să-l sâcâie. În momentul acesta, Cezar își lasă privirea de la obraji cu gropițe ai fetei, îmbujorați de ger, de alergat și de frecat cu zăpadă spre buzele-i fragede și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă. Dar... Aceștia, parcă, nu fuseseră în cameră. Hotărât, nu! Când intraseră?! Ce e, băi? La ce te chiorăști, mocofane? Ce nu-ți convine? Ești dislexic, ai? Ți-a intrat morcovu'? Netotule! mârâie Momocilă. Ce te uiți, ca un cioflingar? Ți-a halit mâța limba? face și Bobocilă. Ți-ai bulit radaru'? Pupă-ne-n'...! Ciobane! Derbedeule! Ratatule! Hei, cu-cu , da' ce-i aicea? S-a mutat cinema-ul pe noi?! se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht...! Nici o grijă! Situația e sub control! Diabolus est caput omnium malorum! Cunoaștem obiceiurile distinsului oaspete! mârâie Bursucul dezechilibrat, scurmînd în lut cu ghearele, pentru a nu se răsturna pe spate. Auzi, Sammi, păi de ce nu pui tu singur laba pe Potir, iată-l, aici, la doi pași, continuă el, știind prea bine că Sephirahul spaimelor atavice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mă ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați că noi suntem băieții buni. Despre prea umila mea persoană, iată că v-am spus. Blondul de lângă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a treptelor. Repede, repede, băieți! țipă Fratele, fără a se mai pierde în alte explicații. Unul dintre noi trebuie să ia sabia și să crape oglinda cu ea! Repede...! Boss
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
leg! Vă pui brățările! Ce p...la mea! Cu mine nu vă merge! Nu există monștri! Voi v-ați troscăit ca porcii, la Pomu', cavalerilor și p'ormă-ați început să vă țineți de tâmpenii și de năsărâmbe! Hârrr...! îi mârâie agentul. Arhanghelul, Bursucul, Iepurele, astea sunt poreclele lor? se arată interesat nenea Sandu, scriind de zor în bloc-notes. Semnalmente, ceva? Se poate spune și că sunt porecle. Ce știu eu? Sunt doar un poet..., se înmoaie Dănuț, cedându-i ștafeta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]