1,078 matches
-
să fii un șef simbolic. Asistenții tăi vor mătura praful în urma ta. Și ce dacă ești artist? E de așteptat să faci lucrurile altfel. Un mare geniu trebuie să aibă coarne, am spus deja asta tuturor. Oamenii vor înțelege. El mârâie, bombăne și imploră. Vocea mea se îmblânzește. În fața ta se formează un curcubeu, Yu. Tot ce trebuie să faci e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca și buzele încep să i se întindă. Eu... eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
porțiunea întinsă și pustie de la est de Rosalie, un bărbat singuratic, de-o vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o adâncea în bezna înzăpezită. Era absurd: Mark, un șofer aproape profesionist, să se răstoarne, ieșind de pe o șosea de țară dreaptă ca o săgeată, pe care o știa ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine. Droguri. Eletroșocuri. Chiar și operație, dacă e nevoie. I-aș lăsa bucuros înăuntru din nou, dacă de data asta le-ar ieși cum trebuie. Nu pot să mai trăiesc cu rahatul ăsta făcut doar pe jumătate. Închide ochii și mârâie ca un lup încolțit. —Urăsc senzația asta, că am inventat eu totul. Că sunt un dobitoc inventat cu totul. Dar un lucru știu sigur că nu l-am inventat. Își contorsionează corpul, se întinde spre noptieră și scoate afară biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii de ace Îl Împung sub piele, dincolo de perdeaua de zăpadă care se așază, Încet, Încet, Încet, peste lume, păcurarii Îl așteaptă neclintiți lângă câinele mare și roșu care șade În ușa colibei și mârâie. Bitancu tot merge spre colibă, dar păcurarii sunt tot așa de departe ca și cum n-ar fi făcut nici un pas, ei stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
metodic când ai 38 de ani. Nu, acesta este planul meu privind concediul de maternitate. Am făcut un program prin care să le predau treptat îndatoririle mele redactorilor și redactorilor adjuncți. O să-l testez cu ei cât de curând. Am mârâit în sinea mea. După ce i-am cunoscut pe colegii Lisei de la Uptown Woman, nu mai cred că vor răspunde prea favorabil la o nouă încercare de a implementa un program treptat, oricât de încântați ar fi de perspectiva de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
are de gând să mă pună să ghicesc. — Te rog, Lisa, spune-mi. —Mark s-a găsit să-i spună lui Kieran că secretul despre Tally s-a aflat. Considerând că-i face un bine soțului meu informându-l. Am mârâit. Îi spusesem lui Mark despre întâmplarea îngrozitoare de la ziua lui Phil, de vinerea din săptămâna anterioară, dar am crezut că i-am spus să nu-i spună lui Kieran. Poate că nu o făcusem - începea să-mi fie din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
jegul ăla sfânt. — Ah, chiar am de gând să te fut, evreico, i-am șoptit eu malefic. Ești nebun! strigă ea împingându-mă cu toată forța ei, deloc neglijabilă. Ești un dement scăpat de la balamuc! — Nu, vai, nu, Naomi, am mârâit eu, vai, nu, dar trebuie să-ți dau o lecție - și m-am opintit, m-am opintit în ea ca s-o învăț minte: O, tu, evreică virtuoasă, s-au schimbat rolurile, țațkele 1! Acum, Naomi, tu ești în defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-n general, dormi somnul morții, zău așa. Eu sunt altfel. Deranjabil, cum spui. Mai fragil, mai plăpând, mai dezechilibrat... N-am trăit ca tine la aer curat, la țară. Nu m-am hrănit natural. N-am somnu’ ăla sănătos... Milică mârâi: — Somnu’ morții, fir-aș al dracu’! — Vorba vine. Somnul e hrană, cea mai bună hrană. Somnul e o formă de supraviețuire indispensabilă. Din somnul ăla îți tragi vlaga, dar acum, că l-ai pierdut, văd că ții cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu fundul pe capul sau pe spinarea lui, dând parcă să se așeze pe un scaun. Se juca, râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă ar fi pândit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră jucăușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș al dracului, mami, pufni Milică într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca tine. Până la urmă, ai să înveți și tu limba lor, limba câinilor, ca să te înțelegi cu ei. Cu asta ai să te alegi din toată povestea... — Cu ce să m-aleg? Nu înțeleg. — Ai să latri și ai să mârâi până or să-ți facă și ție o mică porțioară din porția lor. Îmi pare rău dacă așa mă știi tu pe mine. Chiar ai crede că aș pune botu’? — Nu știu. Cine poate ști? Rafael schimbă vorba. Oricum, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai mult tupeu și cruzime decât mușchi și se vede că-i uns cu multe alifii, dotat complet pentru a răzbate cu fruntea sus prin această Vale a Plângerii, lăsând praf și pulbere în urmă. Îi face semn să circule, mârâind agasat, îndepărtându-l cu privirea ca pe un gunoi, și dac-ai sta bine să te gândești, chiar asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care ar fi arătat desăvârșită chiar și să fi fost înveșmântată cu pânză de sac. Iorgu încearcă să-și arunce mâna peste umerii fetei dar nu reușește și din cauza avântului aproape că se prăbușește de pe scaun. Începe să bombăne și mârâie printre buze o înjurătură. "... mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se reverse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Om și animal se privesc fix, încercă să-și impună dominația înainte de înfruntarea inevitabilă. Urechile lupului sunt date pe spate, lipite aproape pe ceafa cu părul zburlit, în timp ce botul larg căscat lasă să se vadă strălucirea palidă a caninilor lungi. Mârâie amenințător și face un pas înainte. Încet, cu mișcări precaute, Marius scoate baioneta. Toți mușchii îi sunt încordați, privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
interzic să împuști această femeie! spune von Streinitz cu glas atât de dur încât poți sparge pietre cu el, atunci când realizează motivul uimirii celui din fața lui. SS-istul scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie și mârâie: Îmi interzici maiorule? Brusc, fața congestionată se schimonosește sub izbucnirea unui râs care te poate face să crezi orice. Că înnebunise subit, sau băuse prea mult. Soarbe lacom o gură de aer și continuă privind la fața amenințătoare în nemișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mai mult ca sigur ne privea mai departe din spatele lor. - Pe el îl cheamă Jerry, a spus blonda, arătând către câine. A venit pentru că te-a auzit că-l strigi. Dacă nu era el, eu n-aș fi venit. Rottweillerul mârâia în vreme ce mângâierile ei îi trăgeau pe spate pielea capului și a feței, descoperindu-i albul hidos al ochilor. Am încercat să zâmbesc. — Cum te cheamă cu adevărat? A evitat răspunsul. Nu știu de ce Jerry e atât de nervos. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să li se dea de mâncare, dar în singurătatea străzii și a sufletului geriatric filantropia îmbracă exclusiv o formă canină. Mă rog.) Ca să nu mai lungesc, pe străduța labirintică de lângă Unirii, doi motani se priveau și-și mișcau vârfurile cozilor, mârâind din când în când așa cum fac pisicile, ca niște copii sălbatici. Voiau să se bată. Erau într-o curte, alături de stație, și nimeni din cei prezenți nu se uita la ei. Oamenii lungeau gâtul după tramvai. Motanii continuau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
venea din fundul grădinii, de la closet. A ajuns în dreptul leagănului meu și s-a aplecat să mă drăgălească un pic. Nu știu ce i s-a năzărit câinelui nostru că deodată a ieșit de la umbră, s-a ridicat pe picioarele dinapoi, a mârâit scurt și a așezat pe umerii lui Leon două lăboaie, rânjindu-i în față, gata-gata să-l apuce de beregată. Atunci, bietul evreu a țipat ca din gură de șarpe și noroc că a ieșit mama și s-a răstit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
însă, povestea a fost alta. Tarzan s-a așezat de-a lungul porții și nu le-a mai dat voie să iasă. Aștepta un ordin din partea vreunui locatar cunoscut lui. Când un neamț a vrut să treacă peste el, a mârâit fioros. Și atunci s-a întâmplat tragedia. Neamțul a trecut, dar Tarzan a țâșnit în sus și l-a apucat cu colții de beregată. Nu se știe dacă neamțul a murit, dar celălalt a tras atunci o rafală de automat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a sărit să sfârtece leșurile celor doi lupi morți. Omul, calm, trăgea cu carabina foc după foc și de fiecare dată ucidea câte un lup. Câinii se eliberaseră din hamuri. La mirosul sângelui ei se întorceau din nou la natură. Mârâiau și mușcau din lupii vii și din hoituri. Totul era o învălmășeală de nedescris. Femeia a murit și omul a tras cu carabina în lupi până s-au terminat cartușele. Finalul? Nu există happy-end. A murit și omul, copleșit de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nici nu-ți înțepenea ceafa uitându-te în jos spre ea; și cei drept, era apetisantă ca o prună prea coaptă. - Dumneata ești secretara? Mirată, mi-a răspuns ușor înțepabil: - Da' nu se vede?! - Hm, nu prea, i-am răspuns, mârâind parcă și chiorându-mă la un picior al ei ce stătea peste celălalt, lăsând la vedere o minunată rotulă rotundă ca o lună plină și ceva în plus. - Care-i baiul? mă întrebă tandru, bâțâind din genunchiul cu pricina. - Te-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu se temea de nimic. Odată și-a tras haina peste cap și, ca un arici, s-a rostogolit între labele unui dulău furios. Mârâind, câinele dansa pe picioare și, după ce încercase în zadar să-l apuce în colți, nedumerit, s-a lăsat păgubaș. Cea mai grozavă ispravă a lui Neculai a fost însă atunci când s-a ascuns în bezna unui coteț. între dinți ținea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea zeghea peste cap. Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie de guzgani. N-avea chip boierul să mai ție nimic, spărgeau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pulile noastre se ridică în unghiuri ascuțite și Bobby se trage de ștoi, țeapăn și gros, coaiele îi atârnă strâmte dedesubt, mușchii umerilor încordându-i-se când și-o freacă și se uită la mine, privirile ni se întâlnesc și mârâie cu o voce groasă „Uită-te la pula ta“ și eu mă uit la pula pe care mi-o frec și mai departe, la picioarele groase și musculoase... La duș, Bobby mă lasă pe mine să o iau pe Jamie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]