1,275 matches
-
blana oii pentru a ajunge la stână, până când prin disimulare și înșelăciune își ating scopurile. Fiind compusă din oameni, pe lângă rolul și vocația religioasă, biserica „ipso facto” își asumă și un rol social și politic. Însă ispita membrilor bisericii, a mădularelor lui Hristos, de a renunța la misiunea divină la care biserica este chemată, de a se angaja politic la schimbarea lumii acesteia și atât, este o ispită demonică. Este ispita creării în lumea aceasta a unui „creștinism fără Dumnezeu”. Iisus
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
noastră, și Unul este Dumnezeu pentru noi, Cel ce este peste toți, pentru toți și în toți. Să ne iubim, deci, unii pe alții, și să ne răbdăm unii pe alții, și să ne îngrijim unii pe alții, fiindcă suntem mădulare unii altora. Căci semnul uceniciei noastre la El, așa precum însuși Domnul nostru Iisus Hristos a spus, este dragostea. Și moștenirea părintească pe care ne-a lăsat-o El nouă, când a plecat din lumea aceasta, este dragostea, iar ultima
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
afacerile lor interne conform hrisoavelor lor. Într-o adresă a Secretariatului de stat către Departamentul de finanțe, din 1 octombrie 1847, se spune limpede că „hrisoavele breslei de mai înainte pot sluji de regulă numai încât privește datoriile și îndatoririle mădularilor ei”. Breslele continuă să fie organizate pe confesiuni și, cum bine s-a spus, breasla „continuă să existe, cu starostele ei, cu fruntașii ei, cu adunările ei, cu cutia ei de ajutor, cu obiceiurile ei”. Regulamentul Organic lăsa în atribuția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să atingă un asemenea grad, încât Bem a fost pus în situația să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia nu se respectă „și, mai vârtos, unii dintre mădularele scaunelor judecătorești estraordinare nici cu cât nu o bagă în samă [...], asupresc și terorizează [...],. libertatea cea adevărată rău înțelegând-o”. În consecință, Bem repeta decretul de amnistie, ordonând să fie respectat, invita pe cei ce au avut de suferit să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
naște plantă vie), îl determină pe Tharmas să voiască să cunoască moartea, adică să împărtășească soarta (căci o dată cu căderea lui Enion începe Destinul) pe care a avut-o cea iubita de el: el voiește să cunoască moartea, caută cu disperare "mădularele lui Enion, negăsind nimic decît a mării iarbă neagră și-ngrozitoare țină"222. Hotărîrea lui este să o găsească, adică să împărtășească moartea ei, însă, în același timp, tocmai această hotărîre de a găsi moartea nu poate fi violată, "Că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
indefinității în infinitate, această diferență devine simbolism spațial ce arată calitatea fiecărui morfism 239 (adică a fiecărui plan de creație). În sistemul lui Blake creația este fundamentata de către Los prin legarea lui Urizen în timp: "în lanțuri de fier în jurul mădularelor lui Urizen/ [Los] Lega oră de oră și zi de noapte și noapte de zi și an de an,/ În perioade de extaz pulsînd; mori întocmi și lucrări/ Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona".240 Imaginea lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care Lumea-ntunecatu-Mi-ai, O, Femeie, otravă minunată". [Acestfel se-nfruntară ziua întreaga printre Peșterile lui Tharmas, În chipuri înfricoșătoare răsucindu-se și-urlînd, urlînd, țipînd pătrunzător, Urlînd, țipînd pătrunzător; amestecîndu-se, trupurile lor în arzătoare suferință se unesc.] Amestecîndu-și strălucirea cu tandrele ei mădulare, apoi spre-nalturi ea pluti 175 Peste ocean; minune luminoasă, Natura, Femeie jumătate și jumătate Spectru; toate încîntătoarele lui culori schimbătoare se-îngînă Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui otrăvi Îmbujorînd-o că pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i inimioara Și o întinse cu-atîta grijă și aht și osteneală". Acesta fost-a Vaierul lui Enion în jurul dauritei Sărbători. Gemu Vecia și era tulburata de chipul Morții Veșnice 455 Ce se afla-n afară trupului de Om, Sudoare din mădularele-i bolnave. Acuma Omul pîn' la palmier ajunse și la Stejarul Plîngerii 37 Ce stau pe țărmul lui Beula, și jos căzu Din brațele Mîntuitorului cel Veșnic care își puse Palidele mădulare-ale Persoanei sale Veșnice 460 Pe Stîncă Veacurilor 38
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lîngă nicovala-i; morman de fier Cu furie pe nicovala scînteiá pregătit pentru brăzdare și lopeți. Toți Fiii lui fugiră de la el să se alăture în lupta; palid auzi Glasul cel Veșnic; se ridică în picioare, sudoarea-i îngheța pe mădularele-i mărețe. 515 Ciocanul și-l lasă să cadă: și dezbinîndu-se din sînu-i cel îndurerat O parte46-a vieții lui fugi; țipînd pe vînt fugi, Si Tharmas o primi năuntru, milă fiindu-i. Atuncea Enion de teamă și de gelozie O
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mari și Munți și Rîuri. Fiece Dom se deschidea spre patru săli, si Domurile cele Trei Încercuiau Sala de Aur a lui Urizen 79, a cărei parte dinspre-apus ardea strălucitor 180 Cu focuri veșnic izvorînd în raze din groaznicele-i mădulare. Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întoarse 185 La sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică, șezu Umbră-a Disperării; de-aceea spre Apus80, Urizen făcu În zid lăcaș pentru că focuri luminos să ardă peste-a' femeii Mădulare palide-n absența lui, și-ades Fiicele ei pe un 190 Altar de Aur arseră parfumuri: era-ntocmit în patru colțuri 81 Cu o Cerească Artă, Gravat cu gingășie și sculptat ca să incinte pe-a lor întunecată mama. Urcînd în diafanele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Altar de Aur arseră parfumuri: era-ntocmit în patru colțuri 81 Cu o Cerească Artă, Gravat cu gingășie și sculptat ca să incinte pe-a lor întunecată mama. Urcînd în diafanele-i vesminte, albastrul fum se răsucea ca să re-nsuflețească Recile sale mădulare cînd Domnul ei era plecat. Și fiii ei, Cu vieți de Jertfe-aduse pe-un altar de-aramă 195 Dinspre Răsărit 82, Re-nsuflețeau sufletul ei cu vieți de dobitoace și de păsări Ucise pe Altar, urcînd în sînu-i nouros. Groaznică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dumnezeu, Spiritul meu mai urmărește încă dragostea ta cea mincinoasă peste stînci și vai". Los răspunse: "De-aceea pier așa în fermecata tranșă dizolvat. Poți odihni pe nori de taină, în vreme ce reci rouri și friguroasa promoroaca 320 Se furișează peste mădularele-mi, măcar că stau întins pe maluri ale verii Printre-ale Lumii frumuseți. Rece și jeluindu-se Los Încă moare pentru Enitharmon, și nici un spirit nu țîșnește din neînsuflețitu-mi trup, Căci sînt ne-nsuflețit pînă ce tu la viață iar m-aduci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cruntă gelozie și dureroasă adorație. Noaptea Îndrăgostiților purtată e de cîntul meu Și cele nouă sfere-nveselescu-se sub apriga-mi domnie. Fără-ncetare cîntă ele în armoniile nemuritoarei mele mîini. 355 Solemnă și tăcută luna Răsfrînge via armonie pe ale mele mădulare, Sălbăticiunile și păsările se joacă și se veselesc, Si fiecare-și caută perechea să își arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de jos; 360 Adîncul își înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nedespărțita, cu o năprasnica durere. Căzînd pe stînci, răcnit-a-ndurerat pînă ce sîngele Din curgere se-opri: apoi cu prelung vaier își plînse caznele pe vînt. Și Tharmas îl chema pe-Întunecatul Spectru ce căzuse peste maluri Cu răzlețite Mădulare. Spectrul îndurerat se ridicắ, 65 Albastră umbră,-întunecoasa, groaznică; aidoma unei statui de plumb, După căderea-i dintr-un turn înalt încovoiata, întunecată umbră se nalta. "Mergi înainte", spuse Tharmas, "muncile bucuriei sînt ale tale: supune-mi-te și trăiește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Profet, Durează-i un sălaș în mijlocul sălbaticelor mele valuri; Să faci întîi un loc de-odihnă pentru Los și Enitharmon, apoi Odihnă vei găsi. Dacă refuzi, zvîrlit departe pe toate Valurile mele, ți se vor risipi în putrezire și duhoare mădularele, și 75 Pradă vei cădea tuturor demonilor mei ai deznădejdii și speranței". Văzînd pe Enitharmon, al lui Urthona Spectru chipul sau de nor Și-l răsuci, temîndu-se de gelozie, si mormăind tunete aspre Și bezne-n jur zvîrlind, acestfel își
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un cuptor în altul, veghind cu sîrg Contemplativa grozăvie înfricoșată-n disprețuitoarea-i sfera, Înfricoșata de rece contagioasă nebunie; în mîna-i Ciocanu-asurzitor al lui Urthona întocmind orele sub greaua-i mîna, 180 Zilele și anii, în lanțuri de fier în jurul mădularelor lui Urizen Lega oră de oră și zi de noapte și noapte de zi și an de an, În perioade de extaz pulsînd; mori întocmi și lucrări Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona. Dar Enitharmon, în nori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urthona. Dar Enitharmon, în nori învăluita, tare se jeli, căci pe cînd Los bătea 185 Nicovalele lui Urthona, verigă cu verigă lanțurile suferinței, Pe vînturi împletindu-se și răsucindu-se în jur în afunzimea-ntunecoasă, Au biciuit ale lui Enitharmon mădulare, si focurile de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o-ncolăciră-n jur, înlănțuită-n foc necontenit. Urlắ femeia-ncîntătoare, si Urizen, dedesubt, adînc gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei sale Și indurării sale, hrănindu-se în taină din gînduri de cruzime. Năluca plînse către lucrările-i grozave cînd el varsă fierul topit 195 Din Linguri uriașe în jurul mădularelor lui Enitharmon. Însă atunci cînd îl varsă în jurul oaselor lui Urizen, el rîse Sec pe vîntul gol, întunecosu-i chip supus fiind Vocii lui Los; silit trudea-n jurul Cuptoarelor. Și astfel începu înlănțuirea lui Urizen 126; zi și noapte cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Emanații. Gemu-n tot locul Empireul. Tot Raiul se întunecase. 265 Ne-nsuflețitul Trup al Albionului zăcea pe Stîncă; și marea Timpului și-a Spațiului Izbea în Stîncă împrejur cu aprige talazuri, si precum un Políp128 Care sub Mare-nmugurește, mădularele Omului În monstruoase chipuri ale Morții-nmugureau, un Omenesc políp al Morții. Mîntuitorul blînd și gíngaș peste cadavrul Morții se-aplecă, 270 Zicînd, "Dacă veți Crede, Fratele vostru va-nvia". Și-ntîi găsi Hotaru-Opacității, și îl numi Satan, În sînul Albionului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și Los privi mîna lui Dumnezeu peste cuptoarele-i Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în somn de moarte-ncătușat. Ochii lui Los fost-au cuprinși de groază și păliră pe cînd bătea în jur 285 Pe demonul care se prăbușea; înfricoșat de chipurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide. Picioarele lui (Los) se strînseră uscîndu-se din afunzime, strîngîndu-se, uscîndu-se, Si Enitharmon se strînse întru totul, fibrele toate uscîndu-li-se dedesubt, Ca plante pe care iarnă le usucă, frunze, tulpini și rădăcini putrezind 10 Pier în eter topindu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tainicu-i ungher chemați pe Vala-n toată-ntunecoasa-i amăgire, 65 Apoi mînie pe mînie se revărsa-vor fioros din tolba-i de cleștar". Așa cîntară Demonii în jurul lui Orc cel roșu, și-n jurul fíravei Enitharmón. Sudoare și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]