1,010 matches
-
mine sunt veșnic fierbinți amănunte, Un câmp inundat ce-n fiord erup sori, Ard roiuri de fluturi în cântec de munte Petale se-aștern, nins e păru-ți cu flori. În plânsu-ți de roză sunt perle ce curg În iubirea măiastră primăverii celeste, Hai lasă-mi, iubito, sărutul în crâng, Hai lasă-mi, iubito, șirag de poveste. Referință Bibliografică: Cad stele de aur / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1846, Anul VI, 20 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CAD STELE DE AUR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371050_a_372379]
-
culorile trebuitoare. În lucrările sale, făcând parte din marea serie numită „ În căutarea sinelui”, ce a fost expusă nu de mult la Galeriile de Artă ,,Ștefan Luchian” putem admira, iar și iar, cum scoica primordială își lucește perlele, cum zburătoare măiestre străbat abisul sau cum semnul christic al Peștelui, împreună cu o întreagă cabalistică misterioasă își expun adânci sensuri filozofice. Așa încât pictura lui este poate una dintre cele mai apropiate de astralul eminescian. Alte câteva lucrări sunt semnate de Ionela Mihuleac, asistentă
ARTICOL PRIMIT DE LA PRIETENA MEA SCRIITOAREA LUCIA OLARU NENATI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344780_a_346109]
-
Și luminoasă-n umbra lor cea neagră;/ Ici se pleacă spre a culege o floare,/ Spre- a arunca în fluviul bătrân/ Colo aleargă dup-un flutur,/ Îl prinde-i sărută ochii și-i dă drumul;/ Apoi ea prinde-o pasăre măiastră/ De aur, se așază-ntr-a ei aripi/ Și zboară-n noapte printre stele de-aur. -De ce ai rămas în urmă, Mihai? -Voiam să te privesc cum treci podul bătrânului fluviu! Mă întrebam dacă nu ești chiar Zâna Mirandoniz
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
dar nu cu timpanul de alamă), metonimic-reprezentate / sinestezic-simbolizate de ochi și de timpan. De vreme ce-am fost invitați în această nouă „casă“ a lui George Corbu, după tradiția Pelasgimii > Valahimii, și noi îi dăruim „corbigrama-ne de-amiază“: Tot Pasăre Măiastră pe umăr de pandur Lui George Corbu ce - într-un Cuvânt înainte la antologia Printre epigramiștii olteni (Craiova, 2008, p. 6) - citează caracterizarea făcută olteanului-etalon de sociologul Petre Pandrea (1904 - 1968): «[olteanul] are limba „nițel cam lată și păroasă, vitalitatea
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
2008, p. 6) - citează caracterizarea făcută olteanului-etalon de sociologul Petre Pandrea (1904 - 1968): «[olteanul] are limba „nițel cam lată și păroasă, vitalitatea, simțul de ordine, practicitatea și elanul spre ideal, cu alte cuvinte, poartă cobilița pe un umăr și Pasărea Măiastră pe alt umăr“». De-au cobilițe-săbii, ori coase pe-un drept umăr, sau limbă lată, mângâios-păroasă, de-s boabe de-argint-viu - făr-a le da de număr -, oltenii poartă-n inimi și Gaie Minunoasă, ori Pasăre Măiastră, de-i și în Corb
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
pe un umăr și Pasărea Măiastră pe alt umăr“». De-au cobilițe-săbii, ori coase pe-un drept umăr, sau limbă lată, mângâios-păroasă, de-s boabe de-argint-viu - făr-a le da de număr -, oltenii poartă-n inimi și Gaie Minunoasă, ori Pasăre Măiastră, de-i și în Corb frumoasă...! (31 martie, 2014, la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timișoara) * George Corbu, Corbigrame (III) - Urmuzeu poetic („epigrame în manieră absurdă“), București, Editura Paideia (ISBN 978-973-596-921-9), 2013 (pagini 100 x 250 mm: 148). ------------------------------- Ion PACHIA-TATOMIRESCU Timișoara
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
al XIII-lea de DACOLOGIE, 2012) Părinte drag, oltean vestit!... Cu Dumnezeu te văd că stai În poarta sfântă de la Rai; Atîta ai muncit și ai trudit Ca marmorei să-i dai mărire, Când Somnul dulce ai cioplit, În bronz, Măiastra-ai dăltuit... I-ai dărui din suflet, nemurire. Prin forme vii, nepieritoare, Și-n ritmul muzicii cerești, Le-ai pus arome pământești Și murmur dulce de izvoare. Și-ai tot zburat spre infinit... Însoțit de Pasărea Măiastră, Din munți la
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
cioplit, În bronz, Măiastra-ai dăltuit... I-ai dărui din suflet, nemurire. Prin forme vii, nepieritoare, Și-n ritmul muzicii cerești, Le-ai pus arome pământești Și murmur dulce de izvoare. Și-ai tot zburat spre infinit... Însoțit de Pasărea Măiastră, Din munți la marea-albastră, Pământu-ntreg ai cucerit. Oltean iubit, părinte drag! Oriunde-n univers vei fi; Din lumea sfîntă vei privi La noi când, seara-n prag, Duși pe gânduri, prinși de dor... Pentru cei ce viața și-au jertfit
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului ,,Visam să zbor! Fugeam, fugeam și la un moment dat zburam!...”. Este visul unui copil care a uimit lumea, Pasărea Măiastră ce a zburat printre barele paralele, neatingându-le parcă, spre a nu fi o oprire, aidoma unui fluture ușor, alb. Este visul ,,Zeiței de la Montreal” încleștată pe ,,puntea suspinelor”, trasând prin aer, ca o trestie contorsionată, răsuciri cu o fixitate
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
un clinchet)! Numai numele Nadia pare un cântec neînchipuit de dulce, un izvor, o ghirlandă de flori, un cântec neînchipuit de pur, o iubire uluitoare, care a inundat orice inimă și a tăiat răsuflarea tuturor, în clipele zborului de Pasăre Măiastră pe aparatele gimnasticii dar și în clipele interminabile ale așteptării notei, a primei note olimpice zece, venită după ce răbdarea inimilor ajunsese să se frângă ca o coardă întinsă mai mult decât putea opune rezistență. Adorația pentru Nadia nu a durat
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
fusesem născută să zbor”, mărturisește gimnasta de altădată, de sidef, crinul alb pe care numai Ceaușescu și Securitatea nu l-au putut iubi atât cât merita pentru frumusețea lui, deoarece tiranii nu aveau iubire în inimi. Nadia, însă, era Pasăre Măiastră, niciodată nu a fost o pasăre speriată, așteptând ultimul ei zbor. Cu inima în visare, dar simțind realul din jur, într-o zi și-a zis: asta e viața! Și, în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989, a trecut
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
mică mi se părea o veșnicie să ajung la sala de gimnastică. Drumul era lung, iar pașii mici”! Cu acei pași mici, de îndată ce ajungea, zbura ca o lance. O revedeam acum, la Onești. Era același înger de copil, aceeași pasăre măiastră, înconjurată de mister. Radia o lumină, o frumusețe unică, neasemănătoare cu obișnuitul! Așa răzbătea și din fotografiile de pe cartea pe care o ținea în mâini profesoara Maria-Daniela Pănăzan. Ea avea cu sine mai multe exemplare ale acestei cărți a cărei
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Era necesară o asemenea carte fiindcă aveam nevoie de ea, așa cum avem nevoie de aer și apa, pentru ca in filele ei scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu tratează două teme extraordinare de importante: Cum a cunoscut-o pe genială Maria Tănase" , adevărata Pasăre Măiastra a cântecului românesc și omagiul fierbinte adus prin compozițiile muzicale "Mărie, te-am îndrăgit" , "Maria cântă cu dor" și "Maria Tănase spune". Neîntrecuta privighetoare a cântecului popular românesc, despre care afirmă, pe bună dreptate, una dintre stelele de primă mărime
CENTENAR MARIA TĂNASE 1913-2013 RRIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347294_a_348623]
-
țină și pe el, așa cum să ne țină pe toți românii. Prof. univ. dr. GHEORGHE ZAMFIR RIDICÂND CORTINA TIMPULUI Doamne, ce-au mai trecut anii!... Sunt 57 de veri care au lăsat în urma lor atâtea amintiri, dragi sufletului meu, de când Măiastra cântecului popular românesc, marea Doamna - MARIA TĂNASE mi-a prezis: „Vezi, rolul tău pe care ai să-l joci... ți l-a păstrat Dumnezeu” ; iar copilul care a plâns atunci că nu va juca rolul de paj, în anul 2005
CENTENAR MARIA TĂNASE 1913-2013 RRIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347294_a_348623]
-
CIOCÂRLIA.Pe 29 Septembrie, la invitația specială din partea Ligii "FIII GORJULUI" am avut onoarea și plăcerea să prezint alături de d-ul prof. Alexandru Păsărin -Președintele ligii, cum am cunoscut-o pe Maria Tănase și am cântat acapela o doina pentru Măiastra - "MARIA CÂNTĂ CU DOR". Cum bunul Dumnezeu mi-a păstrat rolul pe care a am să-l joc în viață (de scriitor-compozitor), la CONCURSUL DE POEZIE, PROZA, EPIGRAMA, ESEU - REPORTAJ, „Chronos 2013” inițiat de doamna Lenuș Lungu, Eugenia Enescu și
CENTENAR MARIA TĂNASE 1913-2013 RRIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347294_a_348623]
-
regizorul ce-a rânduit tulpini? Din palma lui Iisus coboară filosofii antici: Nu-n petale, în ghimpii dresați și arini. Vântul de-acasă, de la țară, cel de sub fereastră Mătură colbul de lângă Ștefan cel Mare. S-a înălțat în izbândă Pasărea măiastră A trupului tânăr, și-i fără ajutorare. Buzele de viscol pe flăcări le lipesc: Deloc nu mă frige. Se frige însuși focul De dorul meu nestăvilit îl molipsesc - Și rugul nu-și mai află locul. Mi-i ținuta demnă de
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
îndeajuns. Trăiau în același timp, în paralele apropiate, fără ca drumurile lor să se întretaie, să se întâlnească vreodată. Cu Iaron văzuse Sărutul și Eternul idol. Perfecțiune și vigoare, suplețe și tinerețe țâșnite din blocul de piatră caldă în care mâna măiastră dăltuise pasiunea. La acea expoziție amândoi mergeau alături, uneori se distanțau. Dacă el și-ar fi întors privirea peste umăr, ar fi văzut cât îi crescuse părul. Acest gând o făcu să tresară și avusese grijă să nu întoarcă capul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
țară - ... .ILIESCU. Suntem în cuvânt și-n toate Floare de latinitate Sub un cer cu stele estice. De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece. Azi avem și noi în lume parte: Și îmbrățișam măiastra carte, Știu că frate vrei să-mi fi, ba chiar părinte, Acum însă nimeni nu ne poate minte. Bine ar fi să pleci din casa noastră, Neamul,cel că floarea mea albastră ILIESCU ... . Suntem în cuvânt și-n toate Floare
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
țară - ... .ILIESCU. Suntem în cuvânt și-n toate Floare de latinitate Sub un cer cu stele estice. De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece. Azi avem și noi în lume parte: Și îmbrățișam măiastra carte, Știu că frate vrei să-mi fi, ba chiar părinte, Acum însă nimeni nu ne poate minte. Bine ar fi să pleci din casa noastră, Neamul,cel că floarea mea albastră ILIESCU ... . Suntem în cuvânt și-n toate Floare
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
cerului prin ochii Domnișoarei Pogany! - Aha! Mereu singur, scoți de sub unghiile timpului miez de verb - Până când, Ințelepții vor auzi țipătul din interiorul cuvântului! - Eu, acum percep numai durerea zborului “Păsării măiastre”! - Numai “măiastrele” tale pot prinde rădăcini în cer? - O Măiastră doarme la marginea Speranței... O vezi? - Doar pe cea din oglinda “Coloanei Infinitului”- fulger vestitor! - Mda! În osia luminii sale, Poetule, simți început de trăznet?! - Doar în apa Jiului văd imaginea Timpului. Tu lucrezi zboruri?! - Modelez zboruri, nu păsări! Semnele
DE VORBĂ CU BRÂNCUŞI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346796_a_348125]
-
Publicat în: Ediția nr. 1222 din 06 mai 2014 Toate Articolele Autorului creionul viselor mi-a schițat zâmbet și liniște fără riduri păream o vară melancolică ce-și aștepta cireșii să se pârguiască la o - nsemnată cotitură de gând păsări măiestre țâșneau din ochii mei nerăbdători să te știe vânam răsărituri între două tăceri te-mbrăcam în cuvinte-nflorite mi-erai și târziu și etern și aproape dar și prea curând Referință Bibliografică: M-ai desenat în iarbă, frumoasă ... / Aura Popa
M-AI DESENAT ÎN IARBĂ, FRUMOASĂ ... de AURA POPA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346992_a_348321]
-
singur la " Masă Tăcerii” tânjind cu buzele însetate la "Poartă Sărutului”. Îmi spuneam "Rugăciunea” de seară având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului”. De acolo se pregătea să-și ia zborul "Pasărea în Văzduh”. Nu era orice pasăre ci o "Pasăre Măiastra” care ducea cu ea " Visul” - visul meu către...Cel de Sus. Referință Bibliografica: Sculptând un...vis / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1105, Anul IV, 09 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Vintilă : Toate Drepturile Rezervate
SCULPTÂND UN...VIS de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346513_a_347842]
-
Acasa > Versuri > Iubire > COROLE ALBASTRE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cu un penel pe pânza cea măiastră, M-ai desenat pe cerul adormit... Stea sclipitoare s-apleacă la fereastră Să dea sărut de noapte visului iubit. Ți-am dăruit din mine corolele albastre, Să-ți mângâie privirea flămândă de culoare. Iubirea învelește trupurile noastre In catifeaua șoaptei
COROLE ALBASTRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346509_a_347838]
-
adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. Măiastra lună Noapte de primăvară, înfiorată de vântul fugar și rece, dragoste de narcisă galbenă, iradiantă mi-ai lăsat amintire numai o privire, un zâmbet și părerea de rău că nu mai am nouăsprezece ani! Nopții noastre de mister, lumină și
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
primăvară, înfiorată de vântul fugar și rece, dragoste de narcisă galbenă, iradiantă mi-ai lăsat amintire numai o privire, un zâmbet și părerea de rău că nu mai am nouăsprezece ani! Nopții noastre de mister, lumină și regrete în cer măiastra îi cântă încet un cântec de început. Soarele răsărea pe chipul tău De pe pod, privirile noastre urcau pe firul apei. Acolo, soarele strălucea ca o monedă în apa limpede. Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul. Și tu zâmbeai atât de frumos
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]