1,008 matches
-
185; vezi și cap. I “Raporturile satului Vama cu mănăstirea Moldovița” din lucrarea prezentă; propunerea lui Splény vine în întâmpinarea decretului imperial de desființare a mănăstirilor din Bucovina. footnote>. Aceleași aprecieri negative la adresa țărănimii din Bucovina, cât și la adresa clerului mănăstiresc, o găsim și la Vasile Balș în memoriul adresat Curții din Viena la 1780, ceea ce confirmă aprecierile lui Splény. Deși Vasile Balș vede în țăranul român din Bucovina un individ caracterizat prin lene, minciună și obrăznicie, face recomandarea „să se
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
de mai mulți gospodari printre care și Toader Iosep care era vornic (primarul comunei), cu toată grămada satului, și este întărită cu pecetea comunei Vama. III. 2. Evoluția relațiilor de proprietate. Relațiile vămenilor cu pădurea. Pădurea obștii Vama Întinsele moșii mănăstirești au atras atenția noilor stăpâni ai Bucovinei, în care vedeau o sursă inepuizabilă de venituri pentru fiscul imperial. După vizita împăratului Iosif al II-lea în Bucovina în iunie 1783, prin ordonanța imperială din 19 iunie 1783 s-a cerut
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", p. 521. 182 Ibidem. 183 "În secolul al IX-lea, severul abate Rabanus Maurus din Fulda a transpus-o în versuri: Cina era citită la banchetele regale, reprezentată în timpul vacanței de Pași de către elevii școlilor mănăstirești", în M. Bahtin, art. cit, p. 525. 184 Ibidem. 185 Bahtin citează un fragment din finalul unui Pater noster: "Sed libera nos, mais delivre nous, Sire,/a malo, de tout mal et de tout cruel martire", pentru a exemplifica apoi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cultura așa cum a făcut-o Constantin Brâncoveanu. A Înființat școli, tipografii, a ridicat palate, biserici, dezvoltând propriul său stil arhitectonic. La sfârșitul secolului al XVII-lea și Începutul secolului al XVIII-lea, Învățământul s-a dezvoltat foarte mult, funcționând școli mănăstirești, episcopale și domnești. Cele mănăstirești erau accesibile celor din rândurile maselor populare, iar cele episcopale pregăteau tinerii la un nivel superior pe viitori slujitori ai bisericii. Școlile domnești erau la cel mai Înalt grad de dezvoltare, cu profesori și elevi
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
Constantin Brâncoveanu. A Înființat școli, tipografii, a ridicat palate, biserici, dezvoltând propriul său stil arhitectonic. La sfârșitul secolului al XVII-lea și Începutul secolului al XVIII-lea, Învățământul s-a dezvoltat foarte mult, funcționând școli mănăstirești, episcopale și domnești. Cele mănăstirești erau accesibile celor din rândurile maselor populare, iar cele episcopale pregăteau tinerii la un nivel superior pe viitori slujitori ai bisericii. Școlile domnești erau la cel mai Înalt grad de dezvoltare, cu profesori și elevi foarte bine pregătiți. Cea mai
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă intitulată Temeiurile mănăstirilor și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. În primele patru, Cassian descrie viața din lăcașurile mănăstirești din Palestina și Egipt pe care o cunoștea din experiență directă (de aceea, opera poate fi studiată și ca o culegere de „vieți ale sfinților”), în timp ce în următoarele opt este aprofundată, așa cum spune și titlul, analiza etică și ascetică a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a format printre călugărițele catolice din Lipova, având ca părinte spiritual pe maica Aegidia. Într-o zi, iubirea sacră pentru Dumnezeu s-a întâlnit cu iubirea omenească pentru Națl: "Iubește pe Națl de cum îl zărește de la fereastra deschisă a camerei mănăstirești. Această iubire seamnănă cu o boală împotriva căreia se luptă" (N. Manolescu). Mara încearcă să înțeleagă efectele știind că deasupra datoriei și a iubirii se află forța destinului și voința lui Dumnezeu. Cei doi se vor iubi indiferent de zbuciumul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alege să așeze hanul în serie sinonimică cu tractirul al cărui sens învechit e acela de casă de toleranță, spune destul despre opinia sa defavorabilă. Pentru locuitorii munteni exista o familiaritate de mai bine de un secol cu hanurile domnești, mănăstirești sau boierești așezate în importante noduri stradale ale orașelor sau târgurilor de provincie; la răscruci mari și mici de drumuri comerciale. Orășenii cu precădere văd hanul ca o fortăreață în care pot găsi cel mai bun adăpost în cazul confruntărilor
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Vulpii este, în fond, o poveste de dragoste desfășurată în peisajul exotic al capitalei otomane din anii 1863-1865, locul fiind și teatrul eforturilor întreprinse în special de Costache Negri pentru recunoașterea definitivă a Unirii Principatelor și pentru acceptarea secularizării averilor mănăstirești. Acțiunea are un ritm alert, grație și elementelor de roman senzațional (iubiri interzise, asasinate plătite, contrabandă cu arme, spionaj, răpiri, evadări etc.), iar decorul, fie că este vorba de Măgura Vulpii, de București ori de cosmopolitul și pitorescul Istanbul, vădește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
definiție include ecouri și din poezia de inspirație tradițională, scrisă chiar și înainte de primul război mondial, compatibilă fiind, de asemenea, cu accente ce aveau să se ivească după 1945: „otava nouă” din Început de toamnă, vinul cu mirodenii din Crama mănăstirească răspândesc miresme ușor de aflat și pe tărâmul poeziei lui Octavian Goga: „Părinte, vinu-i beat de mirodenii,/ dar cum n-alungi cu brațul ori cu plânsul/ și cu monahiceștile smerenii/ atâția diavoli ce se zbat într-însul?”. Adio la Târgoviște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
socială” a Bisericii este conținută în lecția slujirii aproapelui ca icoană a lui Dumnezeu. În comuniunea celor desăvârșiți, care prăznuiesc „pacea eternă”, Biserica se descoperă ca loc al comuniunii, al iertării și al recunoașterii fiecăruia. Asimptotic, fiecare biserică (parohială sau mănăstirească) poate deveni o insulă a ordinii celeste („precum în cer așa și pe pământ”), rânduind viața lumii prin Duhul adevărului. Ordinea poetică a lumii se lasă oglindită în metafora paulină a grădinii în care lucrătorii aleși veghează doar buna rodire
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
le au de împărțeală cu frații și rudele lor, dând și scrisori vechi în mâna lui Vartolomei arhimandritul. într-un uric datat mai 1594 de către Aron vodă, domnul Moldovei se arată că „egumenul mănăstirii Moldovița împreună cu călugării au vândut ocina mănăstirească din privilegiul de danie a mănăstirii de la Petru voievod un sat anume Mlenăuți și cu loc pentru iaz și moară care au fost date mănăstirii Moldovița de Ștefan Tolocico și de la Anușca pentru pomenirea lor și a fiicei lor Ana
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
13.V. 1806, Buda), istoric, filolog și traducător. Este fiul Anei (n. Neagoe) și al lui Stoia, protopop. Familia Micu a primit numele Klein (Clain) de Sad în urma înnobilării episcopului Ioan Inocențiu, fratele tatălui lui M. Elev excepțional al școlii mănăstirești din Blaj, Maniu, călugărit sub numele Samuil, este trimis în 1766 la Viena pentru a studia filosofia și teologia. Audiază și cursuri de economie, fizică, matematică, formându-și o cultură vastă, conformă cu aspirațiile sale, dar și cu principiile iluministe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
o suită de produse specifice acestei zone cum ar fi: antricot de vacă ca la Brașov, muschi de porc ca la Păltiniș, rulouri de carne de vacă ca la Herculane, cotlet ardelenesc de porc, purcel de lapte la tavă, rulou „mănăstiresc”, soté ca la Muscel, tocană hunedoreană, pulpă de căprioară ca la Poiana etc. Unitățile gastronomice din areal, oferă În egală măsură, prilejul de a lua contact cu specificul național, dar și cu cel modern, ambele contribuind la crearea unei ambianțe
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
fi bruiat de repetatele interferențe cu interesele Bisericii timpului, care în regatul francilor era destul de puternică.) Laicitatea Școlii medicale salernitane a făcut posibilă încadrarea chirurgiei printre specialitățile medicale; aceasta era interzisă călugărilor și a fost exclusă atât din școlile medicale mănăstirești, precum și din universitățile clădite pe structura acestor școli. Totuși, nu întâmplător, chirurgia (prin Academia de chirurgie) a fost reintrodusă în „circuitul medical” de un medic din Montpellier (Gigot de la Peyronie, 1678-1747). „Civita hipocratica”, Școala din Salerno („fântâna medicinii”, cum o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Bizanț contra Bizanț, Editura Nemira, București, 2001, capitolul Practicile sociale ale lecturii, pp. 156-176, unde observă: "Civilizația tradițională a țărilor române fusese, până atunci, dominată categoric de oralitate. Activitatea cărturărească de la curte ori din sediile episcopale, din mediile boierești sau mănăstirești nu fusese multă vreme altceva decât o pregătire a prezenței, a apariției în public. Scrierea însăși fusese practicată mai ales ca un exercițiu al oralității, iar gramatica fusese studiată doar ca o tehnică indispensabilă unei rostiri corecte. Abia în epoca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Bizanț contra Bizanț, Editura Nemira, București, 2001, capitolul Practicile sociale ale lecturii, p. 156-176, unde observă: "Civilizația tradițională a țărilor române fusese, până atunci, dominată categoric de oralitate. Activitatea cărturărească de la curte ori din sediile episcopale, din mediile boierești sau mănăstirești nu fusese multă vreme altceva decât o pregătire a prezenței, a apariției în public. Scrierea însăși fusese practicată mai ales ca un exercițiu al oralității, iar gramatica fusese studiată doar ca o tehnică indispensabilă unei rostiri corecte. Abia în epoca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
spiritului occidental. La infiltrarea acestui spirit au contribuit și ofițeri cultivați din armata rusă ajunși în Principate. Posibilități de accedere la sursele ideilor noi existau de altfel și aici: bibliotecile particulare ale unor domnitori și boieri și cele publice, bisericești, mănăstirești dețineau cărți și reviste din Occident, unele de apariție recentă. Mari boieri ca, într-o perioadă anterioară, stolnicul Constantin Cantacuzino, iar mai târziu, Dinicu și Iordache Golescu, ierarhi învățați precum Iacob Putneanu, Iacob Stamati, Veniamin Costache au întreprins acțiuni culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
priviri nu le ajungi vreodată, curg aceleași averi pe denumirile de sate, Răstoci estul județului Sălaj, troiță, Valea Secătura fir de ricin la poartă ornamental, se pune deplasarea din soarele Cîmpiei Dunării, satul Perii Vadului în deosebire de legendarii Peri mănăstirești de la Tisa, lăstăriș cu Someș, halta Căpîlna pe Someș ieșirea din Sălaj cu șoseaua meri de roade mărunte, Dej snopul de busuioc proaspăt, ne întoarcem de la Sfînta Marie de la Nicula, ca viermele în măr în atîta roadă, Sadoveanu zicea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
interiorul Colinelor rămâne complet rural" (P.P.); > În feudalismul târziu (secolele 18-19), când în Țările Române au avut loc evenimente social-politice importante ca Reforma lui C-tin Mavro-cordat din 1749, cu desființarea robiei-iobăgiei și deci eliberarea țiganilor de pe moșiile boierești sau mănăstirești, Revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821, cu îndepărtarea domnilor fanarioți și revenirea la cei autohtoni, Tratatul ruso-turc de la Adrianopol din 1829, cu desființarea monopolului comerțului de cereale al Principatelor Române față de Turcia, evenimente care au favorizat dezvoltarea agriculturii și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
un număr de 240 sate dintre care însă numai 166 impozabile (restul erau mici și sărace). Importanța ei constă în faptul că ea clasifică aceste sate după situația lor social-economică: 74 răzeșești, 53 de clăcași boierești și 15 de clăcași mănăstirești (clăcașii proveniți majoritar din robi, îndeosebi țigani, eliberați din robie prin reforma domnitorului C-tin Mavrocordat din anul 1749). De mai mare precizie este Charta Principatelor Unite din 1864 care, folosind datele Recensământului din anul Unirii, 1859, menționează pentru Colinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Obârșeni Lingurari, Rugăria, poate și Uricari (dacă nu demonstrează că sunt continuatori de vatră și răzeșie a unei așezări mai vechi, probabil Gănești după D.Gâlcă), sunt așezări mai noi, de clăcași și/sau șerbi pe fostele moșii boierești ori mănăstirești în secolele 18-19. TABEL I Comuna Voinești jud.Vaslui (după împărțirea administrativă din 1968) Evoluția numărului de locuitori 4. Cât privește evoluția numărului de locuitori, conform tuturor recensămintelor efectuate între 1772 și 2002, trei aspecte apar clar în evidență: a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a făcut cu atribuirea nu numai de loturi agricole, ci și de suprafețe limitate de pădure spre îngrijire și satisfacerea nevoilor casnice de material lemnos restul, cea mai mare parte rămânând sub administrarea statului, directă sau prin intermediul latifundiarilor moșierești ori mănăstirești. Fiecare proprietar, răzeș sau moșier în cazul nostru, inclusiv statul prin pădurile învecinate Sânzănești-Muncelu-Corobănești sau Cociuba, era interesat să-și protejeze pădurea și să o exploateze rațional. Îmi aduc aminte, copil mărișor fiind, când mă lua tata să aducem lemne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
, Alexandru (1822 - 27.VII.1881, Novaci, j. Gorj), poet, prozator, dramaturg și traducător. Fiu al lui Antoniu Pandele, slujbaș, apoi comerciant în București, P. nu avea prea multă învățătură și a ocupat funcții modeste la Comisia Documentelor Mănăstirești, la Consistoriul Eparhiei Buzău (1864) ori la Arhivele Statului din București. Cu o carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără bani, s-a dedicat compensatoriu scrisului. De-a lungul anilor, începând cu Poezii fugitive (1846), publică o puzderie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
iar peste câțiva ani Evlia Celebi (cărturar otoman) nota că românii „trăiesc În bune relații cu cei din neamul armenesc ; nu le plac Însă deloc evreii” <endnote id="(76, p. 717)"/>. Dimpotrivă, Cantemir credea că, În Moldova, ospitalitatea (anume cea mănăstirească) nu depinde de confesiunea străinului sau de limba pe care o vorbește, dar de data aceasta el pare că se exprimă În termeni exagerați : „Trebuie să lăudăm chipul cum sunt primiți oaspeții În toate mănăstirile din Moldova. Căci orice drumeț
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]