5,747 matches
-
opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era dușmana doamnei Marlborough, o informă pe regină de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era dușmana doamnei Marlborough, o informă pe regină de tot ceea ce se petrecuse și o făcu cu atîta răutate, încît regina începu, din acel moment, să o privească pe Ducesă ca pe o favorită a cărei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce se petrecuse și o făcu cu atîta răutate, încît regina începu, din acel moment, să o privească pe Ducesă ca pe o favorită a cărei insolență nu o mai putea suporta. Mănușăreasă puse capac supărării reginei prin istoria cu mănușile, pe care i-o înfățișă la modul cel mai mîrșav cu putință. Această plămadă, deși puțin importantă, fu suficientă ca să pună în fermentație toate umorile și să asezoneze tot ce trebuie să însoțească o dizgrație. Torii, cu mareșalul de Tallard
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mari sau cu bijuterii. Te văd cu un ditai inelul pe deget și cu unghii aranjate la manichiuristă.. Până astăzi, nu am remarcat bijuteria pe care o ai pe deget... De ce nu ai scos-o și nu ți-ai pus mănuși sterile? La auzul cuvântului bijuterie, „doctorașul” a tresărit ca mușcat de șarpe. Era limpede că s-a fâstâcit de-a binelea... ―Domnule doctor Vatră, după ce se termină vizita, vă rog să vă prezentați la mine, Împreună cu doctorul Cuc și cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pansament... Securistul a făcut ochii mari... ― Domnule doctor - i s-a adresat doctorul Pas lui Gruia - dumneavoastră l-ați operat, așa că vă rog să vedeți cum se prezintă plaga operatorie a pacientului. Gruia și-a dezinfectat mâinile, și-a pus mănușile de cauciuc sterile și a așteptat ca sora șefă să-l servească cu instrumentarul necesar. Totul decurgea ca la carte. Când plaga a rămas descoperită, Gruia a examinat-o cu atenție. Apoi a ordonat: ― Pensă chirurgicală... După ce a primit pensa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chiar i-am nimerit pi cei mai grozavi - a precizat Toader. ― Ne-am pregătit cum pregătește mama copilul, când Îl trimite la școală. „Ți-ai pus plăcuța În trăistuță? Da’ plumbul? Ai legat bine opincile, să nu intre omătul? Da’ mănușile le-ai luat?”... Știți care Îi grija cea mai mare pentru un cercetaș când pleacă În misiune? Pe fața asistenței a apărut semn de Întrebare vizibil de departe. Tata Toader Îi privea Încurajator: „Ei! Ia spuneț, fraților! Care-i?” Văzând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce vă pot fi de folos? - l-a Întâmpinat doctorul Vatră. ― Am venit să vă invit la domnul profesor. Puteți veni? ― Tocmai am terminat treburile pe care le aveam de făcut. Vă urmez cu mare plăcere. După ce și-a scos mănușile chirurgicale și s-a spălat pe mâini, a venit În fața lui Gruia, ― Vă urmez până În pânzele albe, domnule doctor - a vorbit cu ton de șagă doctorul Vatră, cel care de obicei nu glumea. ― Să mergem! - a rostit Gruia, dându-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a deschis cu o fâlfâire asemănătoare cu cea a aripilor unei păsări de noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în fața unei case pierdute în mijlocul nămeților, o casă cu o singură fereastră luminată spre noaptea târzie. Brațul lui Ciprian o ajută să coboare. Este puțin amorțită din cauza nemișcării îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt nealterate. Își scoate o mănușă și se ciupește de obraji spunându-și : Este adevărat, nu sunt fantasme !" În întâmpinarea lor iese un bărbat care le luminează calea cu o lanternă : Intrați la căldură !", îi îndeamnă aceasta, cu o rostire cu accent ciudat. În tinda casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vrea să faci parte?" Am dat răspunsul într-o clipă: "Din Gloconde, a lui René Magritte!" Știu, recunosc, am o aplecare aproape bolnăvicioasă către această ploaie umanoidă, existențială, care țiuie de singurătăți, din Gloconde. Mi s-ar potrivi ca o mănușă să fiu singură printre singurii lumii. Dar, mi-am zis în următoarea clipă, după ce-am oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea de Taină a lui Da Vinci". Mi s-ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eram, cu privire la cumpărarea unei locuințe. Singurul lucru pe care îl aveam de la mama mea era un tablou din ziua nunții cu Angi. Un tablou înrămat într-un lemn închis sculptat cu grijă și păstrat impecabil prin sticlă. Mă purtam cu mănuși cu acel tablou unde Irène era mireasă, iar Angi mire. Îl țineam la mine în cameră și nu l-am arătat nimănui, niciodată. Ei erau părinții mei. Și acum numai pe Angi îl mai aveam. Pe el trebuia să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vechi turnat după ea. Ajungând în vilișoara de lux cochetă și scumpă, fistichie și puțin țigănească la turnulețele și înfloriturile migăloase, iau loc confortabil pe canapea. Mâinile îmi sunt încătușate, însă felul lui de a se purta cu mine cu mănuși și distant mă lasă să trăiesc. Vreau să-mi desfaci astea. Știu, însă cum te vei vedea liberă, vei încerca ceva, și nu e cazul. Ba nu. Promit că Lasă. Când eu spun ceva Nu, spune definitiv, întrerupându-mă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acea recentă aroganță pe care Alatriste nu i-o văzuse deloc atunci când, la lumina fanarului, Își Încrucișau spadele. Cred că nu mai avem nimic de Împărțit, spuse În sfârșit englezul. Și, Întorcându-se brusc cu spatele, Începu să-și pună mănușile. Alături de el, englezul mai tânăr, așa-zisul John Smith, rămase tăcut. Avea o frunte Înaltă, albă și nobilă, iar trăsăturile Îi erau fine, mâinile delicate și atitudinea elegantă. Toate acestea la un loc, În pofida costumului de călătorie, Îl trădau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de nevoie cuvintele celui mai tânăr. Că ultima lovitură dată lui de omul În negru era mortală. — E posibil, Alatriste Își permise și el un vag surâs. Toți am avut noroc În noaptea asta, pare-mi-se. Englezul Își trase mănușile până la capăt, pe când asculta cu atenție spusele Însoțitorului său. — Prietenul meu Întreabă ce v-a făcut să vă schimbați brusc tabăra sau ideile. — Nu mi-am schimbat tabăra, zise Alatriste. Eu sunt mereu doar de partea mea. Vânez singur. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și femeile. Nici nu vă mai spun la ce afronturi avea să se dedea cu timpul, la el În țară, Buckingham; fapt este că, la noi, numai ospitalitatea și buna creștere a gentilomilor noștri au evitat, nu o dată, ca vreo mănușă să brăzdeze fața englezului ca răspuns la o insolență, Înainte ca problema să fie rezolvată la modul cel mai potrivit, cu martori și cu spada În mână, În zorii zilei, la Prado de los Jerónimos sau la Puerta de la Vega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îmbrăcat În catifea neagră, cu jabou plisat și apretat, cu bumbi sobri de argint - ascultând primul de decretul de austeritate Împotriva luxului Curții, pe care tocmai Îl promulgase -, ținând neglijent În mâna-i palidă și fină, cu vene albăstrui, o mănușă din piele de căprioară pe care și-o ducea uneori la gură ca să-și ascundă un zâmbet sau câteva cuvinte către Însoțitorii lui, În care entuziasmul publicului Îi recunoscuse, alături de câțiva gentilomi spanioli, pe prințul de Wales și pe ducele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
limba noastră i s-a adresat suveranului: — Schiuzați, Sire... Om ista și noi avut datorie... Viață datorez. Și imediat, flegmatic și senin de parcă s-ar fi aflat În propriu-i palat Saint James, Își scoase pălăria, Își trase mai bine mănușile și, luându-și spada, se uită la Buckingham cu cel mai desăvârșit sânge rece. — Steenie, zise. Apoi, cu spada goală În mână, nemaizăbovind, durui pe scară În jos urmat de Buckingham, care și el Își scotea oțelul din teacă pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se zguduiră imediat de aplauze asurzitoare și de urale entuziaste. Abia atunci regele stăpânul nostru reacționă În sfârșit și, ridicându-se În picioare, se Întoarse spre gentilomii lui, ordonând să Înceteze numaidecât nebunia de dedesubt. Făcând aceasta, Îi căzu o mănușă pe jos. Iar asta, la un om care a domnit patruzeci și patru de ani fără să ridice În public nici măcar dintr-o sprânceană În fața neprevăzutului și fără a i se clinti un mușchi pe față, arăta În ce măsură monarhul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe care o aplica atunci când Mădălina se julea sau făcea vreun cucui. Mă doare capul, mama, pupă-mă să-mi treacă.... Arm își pupă fetița pe frunte. Fruntea Mădălinei ardea. Arm își scutură mâinile de praf și-și scoase rapid mănușile cu care lucra și-și luă fetița în brațe. La timp, căci Mădălina îi căzu în brațe, cu fața dintr-o dată foarte palidă. Arm o strigă pe Crăița. Scoate mașina din garaj și ia-mi geanta cu permisul, trebuie să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Armanca. O durere ascuțită îi străbătu sufletul. Camelia nu deschisese ochii. Bart o privi încă o dată. Fața ei, de altfel drăguță, era acoperită de un strat gros de cremă. Mâinile, bine unse cu cremă și ele, se odihneau în niște mănuși speciale. Părul, prins în clame, era fixat cu spray. Camelia nu renunțase la „retușuri”, cum le spunea ea, deși Bart îi explicase de nenumărate ori că singura lui pretenție era ca ea să miroase a curățenie, că-l deranjau aceste
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
puternic de cele lumești. N-am să dau un exemplu din zona ortodoxiei, pentru că ai noștri sunt iritabili la maximum. Am să mă refer la protestanți. Un enoriaș din parohia preotului luteran Eginald Schlattner - binecunoscutul autor al volumelor Cocoșul decapitat, Mănușile roșii, Pianul din ceață - nu face nici un secret din felul în care a ajuns membru al congregației din Roșia, deși nu vorbește nici germana, nici maghiara. Nu are nici o importanță că respectivul e de origine rromă. Importantă e motivația lui
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
cu drepturi depline etc. Hoover se arată inspirat de o Real Politik mussoliniană, iar citatul utilizat este remarcabil: "Take off the white gloves", iar în cariera sa, acesta s-a remarcat prin "vânătoarea" de comuniști pe teritoriul Americii, desigur, fără mănușile despre care era vorba mai sus. Între timp, în această lume în care deja totul a început să se miște prea repede, jefuitul băncilor și eroul acestor întreprinderi au devenit anacronice, John Dillinger este din alt film, mafia italiană a
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
2. Însămînțarea, întreținerea și recoltarea (manuală sau mecanică) se vor efectua cu cea mai mare atenție, luindu-se măsurile necesare de protecție a muncitorilor pentru prevenirea intoxicațiilor. Pentru operațiunile prevăzute la alineatul precedent se vor folosi în mod obligatoriu, de către muncitori, mănuși de protecție. Cînd recoltarea se execută cu mijloace mecanizate, muncitorii sînt obligați să poarte măști contra prafului. 3. Manipularea și condiționarea plantelor uscate care conțin substanțe toxice se vor efectua numai de muncitori instruiți și echipați cu halate de protecție
DECRET nr. 466 din 28 decembrie 1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106563_a_107892]
-
unităților care desfășoară activitate cu toxice sînt obligate să preîntîmpine intoxicația personalului, populației, vegetației, animalelor și păsărilor din interiorul în care se efectuează această activitate, prin asigurarea următoarelor măsuri: a) dotarea muncitorilor cu echipament de protecție adecvat (costume speciale, sorturi, mănuși, cizme, mască, ochelari), care să împiedice contactul organismului cu substanțele toxice; ... b) instalații de îmbaiere a muncitorilor și mijloace de prim-ajutor; ... c) folosirea apărăturii în perfectă stare de functionare; ... d) păstrarea apărăturii în încăperi speciale și sub cheie; ... e
DECRET nr. 466 din 28 decembrie 1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106563_a_107892]