567 matches
-
cu documentare sistematică ce și-a asigurat-o până la 1880 <ref id="9"> 9 Idem, Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I-er (1866-1880), ed. a II-a, București, 1938. </ref>, și Supt trei regi, cu tentă prevalent memorialistă, privitoare, mărturisit, mai ales la anii 1904-1930, sub unghiul istoriei unei lupte pentru un ideal moral și național <ref id="10"> 10 Idem, Supt trei regi, București, 1932.</ref>, comentariile sau reflecțiile asupra constituirii Regatului apar sporadice. Cum apar, interesant, dar cumva
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
De altfel, chiar autorul le recomandă ca fiind „documente omenești”. Contribuie la această impresie și sensibilitatea ascuțită pentru intonațiile rostirii, ceea ce dă scrisului său, impregnat de suculente regionalisme, un aer de naturalețe. Prozele documentând asupra existenței din spațiul țărănesc au - mărturisit - substanță autobiografică. Cu timpul, mai cu seamă spre sfârșitul vieții scriitorului, invenția se tot restrânge, sub condeiul nostalgic făcându-și loc licăririle aducerilor-aminte. Amintiri din timpul războiului, cu un drum de coșmar până la Bârnova (Din vremea războiului), suveniruri, consemnate ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
toți sîntem vinovați... Gh. P. unu: Ascultă, măi Popescu cel deștept, lasă tu șmecheriile și spune ce ai de spus... Te ascult... Gh. P. doi: (deși e un joc, nu se joacă...) Părinte, răul din mine nu ține de păcatele mărturisite data trecută..., și nici de faptul dacă le-am făcut sau nu... Răul începe atunci cînd simt, cînd știu că aș fi fost în stare să le fac... Gh. P. unu: Te cred, fiule...,. mie-mi spui...! Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Dar interpretarea lor avea totuși loc pe fondul unei culturi religioase bine instalate în societatea mare, cunoscută de toată lumea, gestionată și supravegheată de Biserică. Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Desigur, Biserica păstrează adevărurile de credință și interpretările tradiției, cele mărturisite și trăite de comunitatea eclezială. Dar, pe de o parte, acest depozit nu mai radiază ca de la sine înțeles în societate, unde cultura religioasă scade accelerat. Pe de altă parte, căutătorul spiritual are și alte surse de informație și formare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care își acuză slăbiciunea și profesează inutilitatea efortului era totodată stăpânit de nesațul de a călători, călătoriile fiind pentru el „singurele momente de fericire”, de a vedea, în Germania sau în Italia, muzee, catedrale, domuri, opere celebre. La stările depresive mărturisite mereu au contribuit, în mod cert, căsătoria nefericită cu Gina Manolescu-Strunga și campania de defăimare dusă împotriva lui de ziarul Credința. Marcat de atâtea tare, ale mediului și ale unor colegi, de nefericirile conjugale, Comarnescu și Golopenția au văzut, unul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
setea de biografii pilduitoare, implicațiile justițiare decurgând firesc. Literatura memoriei devine o instanță morală demascatoare și acuzatoare atât a istoriei, cât și a ficțiunii oficiale publicate în totalitarism, pusă în relație cu „romanul obsedantului deceniu”, care oferise doar iluzia adevărului mărturisit. În primul număr din 1994, editorialul Închiderea ziarului - deschiderea cărții anunță un nou format și o nouă grafică a revistei, înlocuirea formatului de ziar cu cel de carte, realizându-se prin aceasta și „un racord cu seriile interbelice”. Inscripția de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
Își propun să investigheze schimbările produse În mod artificial la nivelul structurii sociale și al comportamentului politic În lumea rurală În perioada comunistă, precum și consecințele acestora asupra satului românesc contemporan prin intermediul analizei microsociale a două sate: Nucșoara și Scornicești. Intenția mărturisită a autorilor este de a observa dacă schimbarea politică programată, impusă prin coerciție, se menține și după Încetarea acestui proces (p. 9). S-ar putea spune că lucrarea este un experiment deoarece cei doi autori, Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Domino, București, 2003, 307 p. Ilustrația de pe copertă, În care se pot recunoaște un compas, o busolă și, probabil, un astrolab, instrumente cu care navigatorii de odinioară Îndreptau mersul corăbiilor, a fost aleasă pentru a confirma ambiția celor doi editori, mărturisită și În introducerea pe care o semnează Împreună, de a propune demersuri și teme noi În impasul actual al istoriografiei românești. De o criză ei se feresc să vorbească, dar e limpede sentimentul că ne aflăm la o răspîntie și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu copiii, cu cei bolnavi grav și cu bătrânii care nu pot posti. Însă toate să fie cu binecuvântarea preotului duhovnic. Altă condiție principală, credinciosul să pună hotărâre Înaintea lui Dumnezeu și duhovnicului că nu va mai face niciodată păcatele mărturisite. Orice abateri de la rânduiala Bisericii trebuie discutate cu duhovnicul, de care credinciosul trebuie să asculte ca de Însuși Hristos. Sfântul Apostol Pavel spune pentru Sfînta Împărtășanie: „Să cerceteze omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
ultima scriere se distinge prin ineditul viziunii și prin puterea de plasticizare a unor simboluri biblice. Memorabilă e scena finală, în care Ioan vede păcatul într-o infinită întruchipare. Romanul Taurul mării (1962), ultimul text amplu editat antum, relevă pasiunea, mărturisită adeseori, pentru epocile îndepărtate ale istoriei. Acțiunea se desfășoară la Histria, în secolul al V-lea î.Hr., și aduce în pagină credințe religioase, scene de sacrificii închinate zeilor, întâmplări din viața olarilor, reprezentări de teatru popular, prin care se încearcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
6. A nu preda decât fapte favorabile unei anumite doctrine. Îndoctrinarea în acest caz privește consecințele învățării. Învățământul are o orientare precisă care exclude toate faptele contrare propriului său punct de vedere (care poate fi o prejudecată sau o doctrină mărturisită). Manipularea devine posibilă fără a se apela neapărat la minciună, ci doar la omiterea sau minimalizarea unor fapte contrare celor prezentate cu insistență. Cenzurarea este un mijloc tipic de îndoctrinare, pentru că împiedică accesul la informație al oamenilor. 7. A falsifica
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
iubitei transformă camera într-un „sipet purpuriu”, poetul devenind adoratorul mut al misterelor sacre ale iubirii: „Eram utrenia ta, tu mi-erai umbra/ și-mi arătai statornic dincotro ară și adapă lumina.../ Un sipet purpuriu - odaia,/ o inimă a mea mărturisită/ în care te mișcai foșnind mistere/ O, cum cântau cămările de jaruri/ sub fermecate armele clepsidrei!” Preocuparea pentru sonoritatea cuvintelor, uneori fără urmărirea unui sens precis, generează efuziuni lirice a căror muzicalitate este aceea a cântecelor de leagăn și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
și asupra temelor rămase încă deschise ale unor creații, mai ales dramaturgice (B. P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu) sau în proză: Mihail Sadoveanu, abordat din unghiul componentei lui dramatice, într-un amplu studiu-eseu despre, între altele, retorica naratorilor. Maniera critică, mărturisită, e o combinație de „rigoare ținută în frâu” și „slobod impresionism”, urmărind „nuanța ca o pradă”. Nu mult diferită e abordarea în Pluta de naufragiu (2002), o culegere de „figurine” ale unor scriitori uitați, ce îmbină original disciplina reconstituirii documentare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
parte din bazinul Rinului urmau să fie separate de statul german, iar Franța să dispună de resursele și producția lor. Dacă acest program era pus În practică, el ar fi anihilat Germania pentru mult timp - scop care era pe jumătate mărturisit (și constituia o excelentă platformă politică În Franța). În plus, ar fi plasat imensele resurse germane În serviciul refacerii economiei franceze: Planul Monnet se baza explicit pe livrările de cărbune german, fără de care industria franceză a oțelului ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Biroul Lordului Chamberlain din Marea Britanie, consacrat cenzurii teatrului: posturile de examinator al pieselor și examinator delegat erau relicve din 1738). Excepția majoră era, desigur, Biserica Catolică. Încă din 1870, de la primul Conciliu Vatican, Întrunit sub influența și auspiciile unui papă mărturisit reacționar, Pius al IX-lea, Biserica Catolică adoptase o viziune cuprinzătoare și absolut dogmatică a responsabilităților sale ca stâlp moral al turmei păstorite. Tocmai pentru că statul modern Îl deposeda treptat de influență politică, Vaticanul era de neclintit În exigențele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să li se dea asigurări că vor avea acces liber la consumatorii UE, Încercând simultan să Își protejeze piața internă de un potop al bunurilor și serviciilor superioare din Occident. Lupta era, evident, inegală. Dacă UE era de mult obiectul mărturisit al dorințelor estice, ipoteticii noi membri nu aveau nimic de oferit În schimb - doar o promisiune de bună purtare. și astfel s-a stabilit că noilor europeni li se vor face câteva concesii limitate (o vreme, străinilor nu li se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
2002, p. 147). Reiese că deznaționalizarea, evadarea din captivitatea etnicului, dacă ar fi posibilă, ar echivala cu dezumanizarea. Între națiuni [neamuri, etnii] nu e nimic", postulează Mehedinți (ibidem). Concluzie care a format una din axele intime ale crezului generației legionare (mărturisit și de mai vârstnicul Mehedinți): "Națiunea este ultima rațiune a existenței noastre, dincolo de națiune nu mai avem nimic" (Marin, 1977, p. 64, subl. în original) [1937]. Un individ ipotetic eviscerat din neamul său, scos din nomos-ul națiunii etnice, ar fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]