1,766 matches
-
unei situații conflictuale. Negru Negrul își extrage toată puterea din profunzimea și din caracterul său insondabile. Acest principiul este exprimat ori tunelul al cărui capăt nu se vede sau prin puțul a cărui adâncime nu poate fi măsurată. Aflat în măruntaiele pământului (cărbune, petrol, huilă), el dezvăluie profunzimile ființei. Astfel, tot ce este subteran, înăuntru, în centru vine de la negru. Pe de altă parte, din cauză că absoarbe, negrul sperie. Din acest motiv, este culoarea funerară în Occident. Însă nu este simbolul durerii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
printre noi și a fost ales penru slujirea (diakonia) aceasta. Așadar el a dobândit o țarină din plata nedreptății/răutății și căzând cu fața În jos (sau cu capul Înainte), a crăpat pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele/viscerele (kaˆ prhn¾j genÒmenoj ™l£khsen mšsoj, kaˆ ™xecÚqh p£nta t¦ spl£gcna aÙtoà). Și [lucrul] a ajuns la urechile (exact: a fost făcut cunoscut) tuturor locuitorilor din Ierusalim, așa Încât țarina aceea a fost numită, În limba lor, Akeldamach
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
terenul de hochei mă Încovoiam adesea, cu ochii plini de lacrimi, În timp ce antrenoarea Stork mă lovea În fund. ― E doar o crampă, Stephanides! Aleargă și-ți trece. (Și acum, sărind ca să apăr ghiuleaua, mă străfulgeră exact o astfel de durere. Măruntaiele mi se răsuciră, erupând cu o durere ca o curgere de lavă. M-am aplecat Înainte, Împiedicându-mă de crosa mea de portar. Și apoi m-am rostogolit, am căzut...) Dar mai am Încă timp să consemnez și alte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
secunde lama: roșul sângelui, cenușiul primejdiei și negrul trădătorului. Se înfurie când își dădu seama că din cauza lui Govar avea acum problema asta și că mai mult ca sigur mai erau și alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga și îl lăsă fără un membru pe căpitan, apoi păși și reteză în dreapta o bucată de cap. Îl văzu pe trădător cum caută pe la cadavre ceva. Mai reteză un corp. Govar găsi ce vroia: bucata rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de sedimentare perfectă, Îl anunțase doctorul Rian. Media orară: 6 mm. Colesterolul puțin cam mare, dar În limitele acceptabile. Ureea, normală. Fier seric În cantitate destul de mică, ceea ce nu are nimic Îngrijorător. Acidul uric, nici el. V-am interzis vînatul, măruntaiele, crustaceele. În privința examenului hematologic, acesta este excelent, hemoglobina 98. Nu aveți nevoie decît de o curățare serioasă a organismului. Nu simțiți o greutate, dureri de cap? Așa că, În zilele următoare, vom continua același regim. Vă aștept din nou sîmbătă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
niciodată să apară gol, după cum nici ea nu i-a arătat vreodată nuditatea trupului ei. Corpurile lor s-au cunoscut pe pipăite și s-au împreunat pe întuneric. Tânăra întinde brațul prin somn și-l atinge. Nimic nu zvâcnește în măruntaiele lui. Cu delicatețe, dar fără urmă de emoție, îi îndepărtează mâna. Pe cât îi permite obscuritatea, caută să-i cerceteze chipul acoperit de șuvițe răvășite, căci părul a scăpat de sub plasa de mătase cu care se îmbrobodește în fiecare seară. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el, pentru a evita digresiunile de la subiect. Cu trăsăturile crispate, Seianus rostește: — Am aflat că Publius Seius Aper, prefectul cohortelor pre to riene din Italia, n-o mai duce mult. Fața i se schimonosește ușor: — O boală grea îi roade măruntaiele. Cică a ajuns să vomite sânge. Nehotărât, Tiberius răsucește sulul în mână. Nu are nici o simpatie pentru Publius Aper, nici pentru funcția de prefect al pretoriului. Sunt de fapt doi prefecți. Tatăl lui Seianus, Seius Strabo, se află în fruntea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inter zice unui monitor să fie prezent pentru a supraveghea exactitatea rugăciunii. Pentru că este interzis să sari peste vreo formulă sacră sau să-i inversezi termenii. Ar duce la anularea întregului ritual. Se spune că ori de câte ori a fost greșită rugăciunea, măruntaiele s-au dublat, fără ca victima să fi fost mișcată din loc. Să aibă oare formulele și incantațiile cu adevărat vreo influență? se întreabă în clipa următoare. Este asaltat de dubii. Problema este foarte importantă, și au pus-o și alții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rândul lui rex. Pune mâna pe un cuțit și retează câteva fire de păr dintre coarnele taurului și ale berbecului, pe care le aruncă imediat în foc. Din acest moment, animalele au devenit sacre. Se spune că acum apar în măruntaiele lor eventualele semne dacă Zeul respinge cumva sacrificiul, murmură Velleius Paterculus. Tiberius tace încordat. Stau în continuare unul lângă altul, retrași, cu spatele lipit de același plop, ca să facă loc procesiunii din jurul altarului. Parcă aș fi la teatru, își zice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celor doi popi, care ar fi trebuit să-l omoare de prima dată? În acest moment berbecul se prăvălește din picioare, la câțiva metri de ei. Este adus pe umeri înapoi la altar. Imediat, haruspicii se apropie grăbiți să examineze măruntaiele victimelor. În jurul lor se adună augurii, pentru a veghea ca ritualul să fie îndeplinit cu strictețe. Orice greșeală ar putea anula puterea sacrificiului. Mersul șontâcăit al lui Claudius Nero îl scoate în evidență printre ei. Observă dintr-odată o rumoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau nu? Uite, inima de exemplu. Până nu demult, nici nu era socotită printre măruntaie. Doar ficatul, plămânii și membrana care învelește intestinele. Acum însă, augurii consideră că o mică depunere de grăsime în partea superioară a inimii este un semn bun. Însă și el e speriat. Să fie din cauza sacrificiului? se întreabă alarmat. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cifrate în organele victimelor? Sprâncenele i se unesc în unghi deasupra nasului. Ce se întâmplă dacă nu le dai atenție? Flaminul lui Marte apare lângă altar, urmat de haruspicii și auguri. Înalță deasupra capului un talger plin cu cărnuri însângerate. Măruntaiele au fost examinate, anunță. La rândul său, Regele Sacrificiilor apucă una dintre cupele de pe altar și, ținând-o cu ambele mâini, o ridică. — Pater Mars, te rugăm să primești cu bucurie sacrificiul nostru, rostește cu glas sonor. Îți este pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
specială, să vedem dacă există o fisură de fiecare parte a ficatului boului. Și ați găsit-o? se interesează regele. — Da. Un alt haruspiciu face un pas în față: — Pe partea dreaptă, ficatul are o protuberanță, așa-numitul „cap al măruntaielor“... — Lipsește? întreabă principele, cu voce inexpresivă. Nero se strâmbă. Ar fi cel mai rău semn posibil. — Nu! Uu...f! Își șterge cu podul palmei perlele de sudoare de pe frunte. Capul măruntaielor a lipsit atunci când Marcus Marcellus a sacrificat în preajma morții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dreaptă, ficatul are o protuberanță, așa-numitul „cap al măruntaielor“... — Lipsește? întreabă principele, cu voce inexpresivă. Nero se strâmbă. Ar fi cel mai rău semn posibil. — Nu! Uu...f! Își șterge cu podul palmei perlele de sudoare de pe frunte. Capul măruntaielor a lipsit atunci când Marcus Marcellus a sacrificat în preajma morții. Înainte de a porni lupta cu Hannibal. — A fost găsit dublu la una dintre victime. Nici asta nu-i bine, se încruntă Tiberius cu o strângere de inimă. — Mărirea capului măruntaielor este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Capul măruntaielor a lipsit atunci când Marcus Marcellus a sacrificat în preajma morții. Înainte de a porni lupta cu Hannibal. — A fost găsit dublu la una dintre victime. Nici asta nu-i bine, se încruntă Tiberius cu o strângere de inimă. — Mărirea capului măruntaielor este și ea de rău augur, con tinuă preotul, cu excepția clipelor de spaimă, sau de teamă, ca acum... Rotește o privire victorioasă: — Atunci, alungă grijile! Regele Sacrificiilor înalță brațele: — Îndurare! Marele Pontif răspunde ca un ecou: — Îndurare...! Se îneacă ușor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
presupune și sinceritate teologică. Oricum, nu are nici o importanță. Dialogul este cel care contează. Răsuflă ușurat, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Poate acum să urmărească în liniște desfășurarea ceremoniei. S-a ajuns la momentul când măruntaiele trebuie pregătite în diferite feluri pentru a fi oferite altarului. O parte dintre ele fierb deja într-o oală plină pe jumătate cu apă. Altele, decupate după o tehnică specială, se perpelesc pe foc, înfipte în țepușe. Tiberius zâmbește furat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gustă acest gen de glume. Tiberius Nero se cufundă din nou în tăcere. Își concentrează atenția asupra activității preoților. Separă cu mare băgare de seamă cărnurile, nu care cumva să le încurce pe cele oferite zeului cu cele date credincioșilor. Măruntaiele, pentru zei, carnea, pentru oameni. O diviziune strictă ce reprezintă prăpastia de netrecut dintre muritori și nemuritori, cifrată în codul reglemen tat cu strictețe al ritualului. Augurii stau și ei în apropiere și supraveghează întregul proces, cu ochii cât cepele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca augurii să poată inspecta încă o dată măruntaiele. Din fericire, toate au rămas întregi și forma nu li s-a schimbat la foc. Marele Pontif cere atunci părerea flaminului lui Jupiter: — N-a venit momentul să punem masa Zeului? Figura încovoiată de pe scaunul curúl încuviințează, răsuflând greoi. — I-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
om”, „avea în frunte numai un ochi, mare cât o sită și, când îl deschidea, nu vedea nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl ținea închis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului.” Naratorul uzează un limbaj comic, cu influențe satirizante, în încercarea de a amuza publicul cititor. Prin intermediul uriașului, el transmite receptorilor un mesaj degajat, aproape de luare în râs, la vederea ființei aparent înspăimântătoare. Personajul se autocaracterizează ca o entitate căreia
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
steaua lină, A părului lucire s-o deie luna plină, iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină Din duhul gurii tale ce arde și înghiață. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateți voi pământul și a lui măruntaie, Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie, Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie, Dar inima-i fecioară hrăniți cu sânge cald". Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toată firea amestecat-afară - Ninsoare, fulger, ghiață
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Păstrăvul fremătă rigid. Îl Întinse pe buștean, la umbră, și apoi rupse gâtul celuilalt păstrăv În același fel. Stăteau Întinși, unul lângă celălat, pe buștean. Era o captură bună. Se apucă să-i curețe, despicându-i dinspre coadă spre cap. Măruntaiele, limba, branhiile, ieșiră toate deodată. Amândoi peștii erau masculi - lăsară dâre lungi, gri-albicioase, moi și curate de lapți. Toate măruntaiele, curate și compacte, ieșeau În masă. Nick aruncă resturile pe mal pentru nurci. Spălă păstrăvii În apele râului. Cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unul lângă celălat, pe buștean. Era o captură bună. Se apucă să-i curețe, despicându-i dinspre coadă spre cap. Măruntaiele, limba, branhiile, ieșiră toate deodată. Amândoi peștii erau masculi - lăsară dâre lungi, gri-albicioase, moi și curate de lapți. Toate măruntaiele, curate și compacte, ieșeau În masă. Nick aruncă resturile pe mal pentru nurci. Spălă păstrăvii În apele râului. Cum Îi ținea În apă cu spinarea-n sus, păreau vii. Nu le pierise culoarea. Se spălă pe mâini și uscă peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luminile prin case și era plăcut să privești ferestrele când te plimbai pe stradă. În fața magazinelor atârna o grămadă de vânat și zăpada pudra blana vulpilor cu cozile bătute de vânt. Căprioarele atârnau și ele Înghețate, grele și golite de măruntaie, și păsărele mici fluturau În vântul care le Întorcea penele pe dos. Era o toamnă rece și vântul venea din munți. În fiecare după-amiază ne duceam la spital și erau mai multe variante de a ajunge acolo, prin lumina amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar că și i-a holbat. Și a rămas și cu gura căscată. Arbitrul Îl apucă pe Walcott de braț. Jack făcu un pas În față. Dacă se prăbușea, uite-așa se duceau dracu’ cincizeci de bătrâne. Mergea de parcă toate măruntaiele erau gata să-i dea pe dinafară. N-a vrut s-o dea joasă, spuse. Din greșeală. Mulțimea urla de nu mai auzeai nimic. — N-am nimic, zise Jack. Erau chiar În fața noastră. Arbitrul se uită la John și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
face că oamenii care trăiau acolo, cu toate că luptau numai cu furci și topoare împotriva unor armate organizate, n-au putut fi învinși niciodată în luptă dreaptă și, pentru înfrângerea lor, a trebuit să se recurgă la viclenie și trădare. În măruntaiele munților, aurul a năvălit printre roci, strecurându-se în cele mai întortocheate crăpături. Afară, între crestele aspre, din stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când, departe, în câmpie, s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]