8,976 matches
-
Îmbracă astfel Încât să arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa, spuse Tinsley, Împingând-o ușor pe Marci din calea ei, ca să se poată vedea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
specifică unei biserici. Aici! chemă o voce din stânga noastră. Marci, Salome și Alixe păstraseră și pentru noi câte un loc În strana lor. Ne-am Înghesuit Înăuntru. Salome arăta deosebit de bine În costumul ei cu fustă de la Roland Mouret, din mătase neagră, croit impecabil. Avea chiar și mănuși negre și o batistă din dantelă neagră care Îi completau Înfățișarea. Marci era Într-o rochie din crepe-de-chine, cu pliuri, iar Alixe era Îmbrăcată cu una din jachetele create de Thack, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
voce cunoscută venind din spatele meu: —Sylvie! Sylvie! M-am Întors și l-am văzut pe Milton În spatele meu. Era bronzat și purta o pălărie afgană și o manta din păr de iac. Așadar se Întorsese din călătoria sa pe Drumul Mătăsii. Bună, am bâlbâit eu un salut. Ce s-a Întâmplat? Sylvie, plângi? —Din cauza lui Hunter. A plecat, am răspuns, cu umerii zguduindu-mi-se de plâns. —OK, hai să te duc acasă, zise Milton, punându-și liniștitor un braț peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Speram că Salome Îi ridica moralul. —Sophia D’Arlan este incredibilă. Dacă aș fi fost aici, ți-aș fi spus exact ce se Întâmpla, de fapt, zise Milton, care lâncezea Întins pe canapeaua din salon, Îmbrăcat cu niște șalvari din mătase roșie, care apăruseră la vedere când și-a dat jos mantaua. —Ce vrei să spui? l-am Întrebat, tamponându-mi ochii cu o batistă. Stăteam pe podea cu picioarele Încrucișate, Încercând să mă usuc În fața focului din șemineu. —Sylvie, Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care a inventat sintagma «proaspăt divorțată» pentru a se descrie pe sine și pe prietenele ei iubitoare de distracție, a fost zărită punându-și pirostriile În Catedrala Saint Isaac din Sankt Petersburg. Mireasa a purtat o rochie din organdi și mătase, creată de Thackeray Johnston, un tânăr designer din New York. Se zvonește că rochia avea aproape 200 de metri de tiv cusut manual și 17000 de perle de cultură brodate pe trenă. A purtat o capă din blană de hermină albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Își împinge falca în față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și să cumperi niște cafea ca lumea. Își îndreaptă stiloul spre Mona și spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l cheamă Stridie? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sala de așteptare a Agenției Imobiliare Helen Boyle, astea sunt marile știri de care ai parte. Niște subiecte-bombă. Pe măsuța de cafea sunt toate revistele astea pentru oameni cu bani. E și o canapea Chesterfield cu spătarul mare, tapisată cu mătase în dungi roz. Măsuța din fața ei are picioare lungi de leu, care țin în gheare niște globuri de sticlă. Nu poți să nu te întrebi dacă mobilele astea nu au ajuns aici pe bucăți, fără mânerele de la sertare și ornamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
codul 914. Și ea zice: — Un cadavru. Și eu zic că așa mă gândeam și eu. Zice în telefon: — Acuma trebuie s-o iau la stânga sau la dreapta de la șifonierul Hepplewhite din trandafir sculptat cu motive vegetale și capitonată cu mătase patinată? Acoperă telefonul cu mâna și se apleacă spre mine, zicându-mi: N-o cunoașteți pe Mona, zice. Părerea mea e că la petrecerile ei de vrăjitoare nu o să vezi altceva decât niște hipioți care dansează în pielea goală în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
City cu tot. Și-i spun. Pădurile de pe Coasta de Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente? Helen Hoover Boyle își împreunează degetele în dreptul pieptului; ghemul de pietre rozalii și perle îi acoperă cu totul bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim din partea companiei Transformări Miraculoase. În timp ce vorbește, Helen își întinde brusc mâna, cu degetele strânse, înspre femeie, ca și cum ar proiecta cuvintele. Helen zice: — Eu sunt doamna Brenda Williams. Proiectează cuvintele peste umăr cu degetele ei roz, zicând: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o scutură ca s-o desfacă. Știi cum e cu ghicitul în sticlă? zice. Nu știu ce știu și ce nu. Nu știu ce-i adevărat și ce nu. Mă-ndoiesc că știu cu adevărat ceva. Spune-mi, zic. Helen își trage eșarfa de mătase de la gât și șterge praful de pe imensa ușă cu oglindă a șifonierului. Șifonierul neoclasic cu incrustații sculptate în lemn de măslin și mânere aurite în stil Napoleon III, după cum scrie pe eticheta lipită pe el. — Vrăjitoarele întind ulei pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de lung, transformat apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat care îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul. Poftim?! tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și se întoarce la locul ei, fără să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palmei. Poftim... îi arată Mihai l-am întors și pe celălalt... Ce faci, nu mă lovești? o întreabă apropiindu-se, atît cît s-o poată atinge, ca din întîmplare, cu palme peste sînul stîng, a cărui moliciune o simte prin mătasea furoului. Sînt un bun creștin, Maria, să știi; am învățat din Evanghelie că trebuie doar să întoarcem și celălalt obraz; nici nu am auzit de Biblie, care spune ceva de culesul furtunii cînd semeni vînt; așa ceva nu există în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu colțurile lăsate. Dan observă imediat că se gătise și se dăduse și cu parfum. Purta un șorț dintr-acelea lungi, imprimat cu imaginea unui corp gol. Dar acesta nu-i ascundea pantofii cu toc cui și nici ciorapii de mătase. Era o chestie absolut neobișnuită. Carol nu-și neglijase niciodată îndatoririle de soție, cel puțin nu în ceea ce privește curățenia și gătitul. Aceste deprinderi îi fuseseră prea adânc inoculate ca să-i treacă măcar prin cap să nu-i pregătească lui Dan cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pasiv, un vas gol, un câmp pe care ar putea avea loc o bătălie cumplită, însă Carol? Ei bine... nu-i așa că e frumoasă? A avut inițiativa prudentă și, aș zice eu, estetică, de a-și lega o eșarfă de mătase peste lenjerie. Așa că acum o putea sfâșia pentru a-și lăsa liber penisul fantastic, să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
A avut inițiativa prudentă și, aș zice eu, estetică, de a-și lega o eșarfă de mătase peste lenjerie. Așa că acum o putea sfâșia pentru a-și lăsa liber penisul fantastic, să tremure, să se ridice, înconjurat de fâșii de mătase neagră și de coloanele suple ale coapselor ei. Cum se mai mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zburând prin aer și aterizând pe covor. Iată cum ajunsese Alan: dependent de pornografia generată de propria-i minte îngustă. Un degustător de plăceri rafinat, cineva care se delectează cu buze de catifea, cu buze de satin, cu buze de mătase și, în final, cu buze calde, buze vii, buze umede. În definitiv, nu prea avea ce face, nu-i așa? Era suficient de matur și de căsătorit pentru a-și da seama că trupurile oamenilor se dilată și se contractă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un buzunar micuț, ca un fel de pantalonași cu un singur crac. De o parte și de alta se zăreau smocuri cârlionțate de păr. Alan abia putea să distingă... labiile acelea prin mătasea subțire. Tocmai ca să alunge aceste imagini din mintea sa - rod al îngrozitoarei fertilizări încrucișate între viața sa fantastică și anomalia genitală a lui Bull - Alan se dusese la biblioteca spitalului universitar în pauza de prânz. Recepționerele începuseră să șușotească între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cât și succesiunea diverselor forme de organizare socială și a regimurilor politice. Contribuția Chinei la patrimoniul umanității este una notabilă, iar fabricarea hârtiei, tiparul, busola și praful de pușcă sunt dintre cele mai cunoscute invenții cu originea în această țară. Mătasea și porțelanul care definesc bunul gust și luxul sunt asociate și ele Imperiului Cerului. Chiar și cei mai puțin educați dintre semenii noștri recunosc cu mare ușurință un artefact cultural provenit din spațiul chinez, așa cum recunosc, poate, un obiect vechi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
asemenea loc. Au căutat în toate regiunile Chinei și au ales într-un final Muntele Yishan, situat în partea central-sudică a țării. Piscurile acestor munți sunt înalte și străpung straturile de nori albi ce par desfășurați asemeni unor eșarfe de mătase peste văile adânci. Impresionat de frumusețea zonei, Huangdi a fost convins că a găsit locul ideal pentru prepararea panaceului. Astfel, drumeții au tăiat lemne de foc, au cules plantele medicinale trebuincioase și au început să prepare leacul. Nu s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sudul Regiunii Autonome Xinjiang-Uigure. Conform ultimului recensământ, populația tadjică numără aproximativ 50.000 de membri. Are propria limbă, dar pentru scris se folosește mai mult limba uigură. Zona Tashkurgan reprezenta în trecut un punct strategic, fiind o trecătoare-cheie de pe "Drumul Mătăsii", principalul traseu al schimburilor comerciale și culturale dintre Orient și Occident în perioada antichității. Ca și alte minorități naționale din țară și cea tadjică are o cultură bogată și variată. Neavând o formă scrisă a limbii, bagajul folcloric și tradițiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Urumqi din Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură. Numele acestei etnii provine de la Uzbeg Khan, domnitorul unuia dintre principatele imperiului Mongol din secolul al XIV-lea. În veacul următor, odată cu dezmembrarea principatului, un număr de comercianți uzbeci au traversat regiunea Xinjiang pe "Drumul Mătăsii", pătrunzând în regiunile interioare pentru comerț. Unii dintre acești negustori s-au stabilit în localitățile din Xinjiang și au fost numiți ulterior uzbeci. Aceștia au limbă care aparține unei ramuri turcești. Caracterele acesteia sunt bazate pe alfabetul limbii arabe. Datorită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe multe metode terapeutice inedite, printre care terapia de înlăturare a sângelui bolnav, terapia prin arsură și masaj, terapia cu iaurt de iapă și altele. Medicina naționalității uigure Regiunea Xinjiang se află în partea vestică a Chinei. Celebrul "Drum al mătăsii" străbate această zonă, promovând dezvoltarea comerțului și schimbul de valori spirituale. Prin urmare, medicina uigură a acumulat și din chintesența medicinii estice și vestice. Medicina și farmacologia uigură ocupă o poziție importantă în medicina tradițională chineză. Xinjiang este una din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]