1,167 matches
-
Da’ ce, voi hotărâți aici? CĂLĂUL: Nu pricepi? Ne-ai scârbit de tot. Ne-a ajuns până-n gât. Ia-ți boarfele și pleacă. ARTUR: Nu plec eu... Eu vreau să mor cum se cuvine... GARDIANUL: Cară-te! Ne-ai întors mațele pe dos. COLONELUL: Porcule! Îți dăm viața! Ești liber! ARTUR: Eu vreau covor roși. GARDIANUL: Îl omor! Îl strâng de gât! ARTUR: Vreau doi toboșari! Vreau doi trompeți! N-o să scăpați de mine niciodată! COLONELUL: Omule, nu pricepi? Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ustensilelor.) BRUNO: Trage! GRUBI (Gâfâind.): Nu pot. BRUNO: Trage! Trage de țeastă! Uiii... GRUBI: Vrei să scuipi sânge? BRUNO: Acum! Acum! Rupe! GRUBI: Na! BRUNO: Ține-o! Izbește! Izbește! GRUBI: Na! Na! Na! Fir-ar a dracului! Mi se-ntorc mațele. BRUNO: Taci! Trage-aici! Trage! Strânge! Dă vârful! Unde-i vârful? GRUBI: L-am lăsat să se subțieze... BRUNO (Enervat.): Pfui! Adu vârful! (GRUBI se duce să aducă vârful; de departe, strigând.) GRUBI: Nu-i. BRUNO: Ce? Ceee? GRUBI: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
S-au împuțit de tot. (Pauză; cei doi fumează; apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: Ha! Vi s-a-nverzit burta! BRUNO (Cu mirare.): Pendefunda! GRUBI (La fel.): Pendefunda! FETIȘCANA: Stați aici și trageți fumul. O să vi se-ncurce mațele. GRUBI: Ce s-aude, Pendefunda? BRUNO: S-a terminat cu bine? FETIȘCANA (Râzând.): Ce vă pasă? GRUBI (Rugător.): Zău... FETIȘCANA: A ieșit. Acum se-ntremează. Da’ văd că n-ați făcut nimic. GRUBI: Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunțuri. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am lăsat să se subțieze. GRUBI: Cum? BRUNO: Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se lăsa cu picături de sânge... GRUBI: Să le văd. BRUNO: Nu-s aici. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV (Neașteptat de violent, aruncă în MACABEUS cu trompeta.): Na! Sparge-o! (Pauză; MACABEUS se scobește între dinți cu o jumătate de chibrit.) MACABEUS: Mai bine fă ceva de mâncare. PARASCHIV (Începe să clatine din cap.) MACABEUS: Auzi?... Îmi ghiorăie mațele. PARASCHIV (Clatină tot mai puternic din cap.) MACABEUS: Curăță niște cartofi! PARASCHIV (În transă nervoasă.): Nu... nu... nu... nu... nu... MACABEUS ( Se ridică, vine în spatele lui PARASCHIV și-l lovește puternic cu piciorul.) PARASCHIV: Nu da! MACABEUS (Blând.): Curăță! PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mișună un popor flămând. Într-o curte ca de pușcărie stau trase în țepe de fier patru cadavre violacee. De sus cade o ploaie acidă și iată-le înviind ca să se chinuie și să țipe din nou, răsucindu-se cu mațele pe afară în proțapurile de oțel. Undeva se aude o sirenă și luminile roșii ale unui ceas electronic anunță ora exactă. Fă, dă-te mai încolo să-ți gâcesc de bărbat. Ia lasă nu te mai preface că te știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
altfel, ce rost mai are socialismul cu toată gargariseala lui disciplinară... Nu a avut copii cu nevasta legiută, că așa a hotărât el, și o să-i dea profesoara asta plod?! Se juca nervos cu firul telefonului. Îl răsucea, trăgea de mațul cauciucat, de parcă ar fi vrut să-l scoată din priză. Era cazul s-o termine cu Magda. Și totuși... Îi era parcă milă s-o lase așa, cu un șut de despărțire, cum o termina cu altele. Magda, simțea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
muma-n penalitate la toți de nu ieșiți! Voi petreceți la băutură și veselie și io cu fata moartă?! Ieșiți, nenorocirea lumii de bagabonți! Să vă ardă ficații cu toți morții morților de-i aveți și să vă dea canceru-n mațe la toți, de nu ieșiți!!! Ieșiseră câțiva. Mulți se buluciseră pe la ferestre. Cei mai mulți se pregăteau de spectacol. Când Girevingu se îmbăta, ieșea de multe ori cu scandal și distracție. Se suia și pe stâlpii de lumină și începea să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu profesoara aia, Magda, și m-am răzgândit.“ Izbucni în râs, disprețuitor. „I-am urmărit cu binoclul ăla de pe masă. Eram curios să văd și eu cum arată marele filantrop. Știi cum? Nenorocit și calic, dom-le. Abia își trage mațele după el. Te-ai prins? Și pă unul de-ăsta să-l iau în seamă? Replace all, mi-am zis. Cum e acum la calculatoarele astea. Nu numai că m-am răzgândit, dar i-am și organizat altceva. Că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sărbătoarea, cum era la 23 de august sau mai ales în ianuarie, de ziua lui Ceaușescu, se dădea grațierea și ieșea alde Brandaburlea iar la libertate, politică era și aici, și la o adică cine să stea să descâlcească toate mațele. Am dus-o greu la viața mea după Facultate, adică după ce m-au dat afară, a fost de nenorocire, de ce să nu recunosc, dar nu m-am intimidat, dar mai mult de croitor modelator la Confecția nu am putut progresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei cu scrisori la securitate, noi la vremea noastră eram mai concreți, cu idealisme cum le-am avut noi cu fuga-n Egipt, avea avânt Păstrămaț și mă excita la mare viteză, senzații de pustiu și deșert mă prindea la mațe când începea el să-mi povestească de Egipt și de Nilu cu crocodilu și păsări bibis și palmieri și deșertul care pândește la ușă, te dai jos din autobuz și calci în deșert, mă lua cu fior și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-ncheietură dădeam dracului și servici, și jalea din mine că mă persecutase la Facultate, era aprig de ziceai că zăcuse nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Rozica, finuț, intelectual, citea până adormea, comenta și istorie, cu el mai vorbeam de Egipt, că nu-mi ieșise din minte Păstămaț cu idealismele lui, trăiam cu Macatist, dar tot mai tânjeam la Nilul ăla, la pustiul care îmi arsese mațele, la piramidele care zicea Păstămaț e tot ce poate fi mai super mega pă lumea asta, cum le mai povestea Sofronică al lui Rozica de toate imaginile astea, parcă vedeam totul, ca și cum eram acolo ș-atunci, zău, mă prindea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
astea, parcă vedeam totul, ca și cum eram acolo ș-atunci, zău, mă prindea un dor de viața mea de dinainte de asta de-acuma, de idealismul când eram și eu tânără, mai să plâng îmi venea și să urlu de durerea din mațele mele, că măcar asta să fi apucat să fac și io cu Păstrămaț din toată tinerețea noastră, să fugim și să vedem Egiptu, da’ regimul nu ne-a lăsat, cred că și de-asta comunismul trebuia schimbat, și mai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
n-a plecat... Îi trecu un fier prin inimă. Pentru un indian, „Încă n-a plecat“ înseamnă că n-a murit încă. Ce i s-a întâmplat? Sălbaticul ridică din umeri cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin inimă. Pentru un indian, „Încă n-a plecat“ înseamnă că n-a murit încă. Ce i s-a întâmplat? Sălbaticul ridică din umeri cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu... — Nu pot înțelege că prefer să fiu neutru? — Nu. Nu înțeleg. Dacă trăiești pe pământ yubani, prieten cu yubani-i și însurat cu o yubani, nu poți sta deoparte... Piá a murit. — Știu... Nimeni nu se salvează de Taré al mațelor... — S-ar fi putut salva. Dacă ar fi fost dusă la timp la Misiune, ar fi încă în viață. — Poate. Dar nu e momentul să vorbim despre avantajele albilor. Ceea ce dau nu compensează ceea ce cer... Trebuie să te hotărăști. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimic... Medicamentele alor tăi sunt bune, știu asta, m-au vindecat de multe ori. Dar mai știu și că, pentru fiecare vindecare, oamenii civilizați aduc o nouă boală pe aceste meleaguri. Mai bine ca Piá să moară de Taré al mațelor, decât să moară tot tribul de gripă, de tuberculoză sau de pojar... Se înnoptase. Se aprinseseră focurile și țânțarii se luptau cu fumul ca să ajungă la victimele lor. José Correcaminos trase iute o palmă și strivi cinci dintr-o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un articol de tipul „așa e“ pe tema nașterii. Vogue, se gândise ea, trebuia să fie interesată. Amanda intenționase ca articolul să fie amuzant și reușise să scrie primele rânduri. —„Luând în considerare greșelile de concepție referitoare la confortul nașterii - mațe așezate sub copil, stomac în gât și așa mai departe - este aproape incredibil cum de rasa umană a supraviețuit atâta timp...“ Au! Amanda nu mai vedea nimic amuzant în situația dată. Și nu mai era prea sigură nici de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bine! Să ne fie de bine! După care, Închizând ochii, În soarele strălucitor, de pe cer, prinde a se da huța. Și se dă huța, și se tot dă, până când adoarme, și doarme, până când i se face iar foame, și gârâitul mațelor din burtă Îl readuce la realitatea zilelor al căror număr, a căror culoare și miros, nu le mai discerne și nu le mai percepe. Și, după ce stă la masă, În bucătăria de vară, ca un mare domn, vine iar la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu geamuri mari erau vreo câteva mese de brad cu scândura subțire, puțin îndoită și cu o gaură la partea din mijloc, iar dedesubt o găleată. Un om cosea repede cu o undrea pieptul G. Călinescu și pântecele unui mort. Mațele erau violete ca niște găitane bine împăturite, iar coastele erau date frumușel de o parte și de alta și aveau seu pe dedesubt. Pe urmă am văzut cu ochii mei cum îl aruncau în camion. Unul îl ținea de cap
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Lasă-mă cubic sau paralelipipedic! (cum implora, pe vremuri, și bietul baschetbalist Bibi). - Ciupește-mă la pix, să-ți fie bine! - Dacă mor cumva, mă trezești! Pe coridoare, se întindeau, în pas alergător, ca la companiile de pompieri, rolele de maț, cu pulpa lucioasă. Se înșurubau racordurile la hidrante. Furtunurile elegante, cu muștiucul subțire, se zvârcoleau, când scuipau duș peste cei lipsiți de control sfincterial. Mandravela susținea, evident după ureche, "că-n cursul perioadelor de agitație, puseele catabolice fiind intense, pacientul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le mai dădea câte ceva de mâncare, își rupea de la gură, că-i știa amărâți. - Să fie de sufletul mamii, zicea, și bătea o cruce mare, aplecîndu-se de șale până în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]