659 matches
-
al art. 10 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 431 din 16 aprilie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 15 mai 2008. (2) În sensul prezentului capitol, materiale plastice înseamnă compușii organici macromoleculari obținuți prin polimerizare, policondensare, poliadiție sau prin orice alt proces similar din molecule cu greutate moleculară redusă sau prin transformare chimică a macromoleculelor naturale. La astfel de compuși macromoleculari pot fi adăugate alte substanțe sau materii. ... ---------- Alin. (2) al art.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146493_a_147822]
-
2008. (2) În sensul prezentului capitol, materiale plastice înseamnă compușii organici macromoleculari obținuți prin polimerizare, policondensare, poliadiție sau prin orice alt proces similar din molecule cu greutate moleculară redusă sau prin transformare chimică a macromoleculelor naturale. La astfel de compuși macromoleculari pot fi adăugate alte substanțe sau materii. ... ---------- Alin. (2) al art. 10 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 512 din 7 aprilie 2004 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 29 aprilie 2004. (3
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146493_a_147822]
-
și alte materii prime care pot fi folosite la producerea materialelor și obiectelor din material plastic. Această listă include: a) substanțele care suferă procese de polimerizare, care includ policondensarea, poliadiția sau oricare alt proces similar pentru producerea macromoleculelor; ... b) substanțele macromoleculare naturale sau sintetice folosite la producerea macromoleculelor modificate, daca monomerii sau alte materii prime necesare pentru sintetizarea acestora nu sunt incluse în lista prevăzută în prezența anexă; ... c) substanțele folosite pentru modificarea substanțelor macromoleculare naturale sau sintetice existente. ... 2. Lista
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146493_a_147822]
-
similar pentru producerea macromoleculelor; ... b) substanțele macromoleculare naturale sau sintetice folosite la producerea macromoleculelor modificate, daca monomerii sau alte materii prime necesare pentru sintetizarea acestora nu sunt incluse în lista prevăzută în prezența anexă; ... c) substanțele folosite pentru modificarea substanțelor macromoleculare naturale sau sintetice existente. ... 2. Lista nu include următoarele substanțe autorizate, chiar și în condițiile în care sunt introduse intenționat în materialele și obiectele din material plastic: a) sărurile (inclusiv sărurile duble și sărurile acide) de aluminiu, amoniu, calciu, fier
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146493_a_147822]
-
6 la norme. 3. Lista nu include nici următoarele substanțe, deși acestea pot fi prezente: a) substanțe care pot fi prezente în produsul finit că: impurități în substanțele folosite, intermediari de reacție sau produse de descompunere; ... b) oligomeri și substanțe macromoleculare naturale sau sintetice, precum și amestecurile lor, daca monomerii sau materiile prime necesare pentru sintetizarea acestora sunt incluse în lista; ... c) amestecuri ale substanțelor autorizate. ... Materialele și obiectele care conțin substanțele indicate la lit. a)-c) trebuie să respecte cerințele prevăzute
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146493_a_147822]
-
de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei libere (adică ∆G < 0), concentrație
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei libere (adică ∆G < 0), concentrație constantă în timp
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
difuzează macromoleculele în soluție. Din acest motiv, moleculele de lichid pătrund în corp și se repartizează în acesta cu o viteză mult mai mare decât aceea a moleculelor polimerului, când acesta trece în soluție. Gelurile provin din soluții de coloizi macromoleculari în care particulele fazei dispersate se angrenează într-un fel sau altul, formând o structură spațială continuă, un agregat fără fluiditate, cu însușiri care le apropie de un corp solid. Structura gelurilor poate avea un aspect compact, atunci când concentrația particulelor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
curbă analoagă cu cea din figura 32. Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a dimensiunilor apropiate ale unității cinetice. unde: d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului statistic macromolecular: 2h = distanța medie pătratică dintre capetele ghemului. 2 GR = raza medie pătratică a ghemului. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ METILCELULOZA (FR X Methylcellulosum) Sinonime: MC, tyloză Din punct de vedere structural, metilceluloza este polimetileterul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului statistic macromolecular: 2h = distanța medie pătratică dintre capetele ghemului. 2 GR = raza medie pătratică a ghemului. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ METILCELULOZA (FR X Methylcellulosum) Sinonime: MC, tyloză Din punct de vedere structural, metilceluloza este polimetileterul celulozei, cu un grad de policondensare cuprins
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în prezența emulgatorilor sau emulsionanților și prin urmare componentele unei emulsii sunt: lichidul polar (apa), lichidul nepolar (uleiul) și emulgatorul. În practică se folosesc două categorii de emulsionanți (emulgatori): emulgatori coloidali: săpunuri, alchilsulfați și alchilsulfonați, săruri cuaternare de amoniu, substanțe macromoleculare (albumină, gelatină, cazeină) (tabelul din anexa 11); emulgatori solizi: pulberi cu grad de dispersie ridicat. Emulgatorii coloidali se împart în emulgatori hidrofili (servind la prepararea emulsiilor U/A) și lipofili (servind la prepararea emulsiilor A/U). Dintre emulgatorii hidrofili se
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
care pentru noi, muritorii de rînd, par mai degrabă de domeniul SF: un Univers cu predominanță biologică și un Univers cu predominanță psihică. În Universul biologic, "sistemele macrofizice ar fi minoritare, fragile și efemere, mereu atacate și potențializate de grupări macromoleculare, de configurații și de structuri biologice, ale căror amploare, suplețe, bogăție a diversității și forță sunt greu de imaginat... ". În Universul psihic, " ... vor apărea toate perechile conștiențiale: perceptive, conceptuale, noționale; conștiințele contradictorii se vor limpezi reciproc ... Iar eu voi fi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
După numărul sistemelor dispersate, sistemele disperse se pot clasifica astfel: a.sisteme bidimensionale - posedă o dimensiune dispersată și două în stare macroscopică (filme de adsorbție sau cele etalate) b.sisteme unidimensionale sau cu două dimensiuni dispersate numite și fibrilare (lanțurile macromoleculare rigide cu formă de bastonaș sau dispersii puternic anizometrice) c.sisteme corpusculare - care au trei dimensiuni dispersate la dimensiuni coloidale (dispersii cu particule sferice sau apropiate de forma sferică) d.sisteme coerente - aparent n-au nici o dimensiune dispersată, dar în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
Utilizând drept criteriu structura specifică a unității cinetice a sistemelor disperse și modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
dispersie, sistemele disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate mică, conferită. B.dispersii liofile - sisteme cu stabilitate termodinamică explicată prin forțe de interacțiune
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate mică, conferită. B.dispersii liofile - sisteme cu stabilitate termodinamică explicată prin forțe de interacțiune puternice între
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
la toate sistemele disperse inclusiv cele moleculare. Sugestiv proprietățile nespecifice ale sistemelor disperse pot fi redate printr-o schemă astfel: Studiile comportării cinetico-moleculare permite determinarea mărimii și formei unităților cinetice ale fazei disperse. Dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile macromoleculare se aseamănă în ceea ce privește comportarea cineticomoleculară, deoarece unitătile cinetice sunt apropiate ca mărime. Dacă ne referim însă la structura unității cinetice apar unele deosebiri între dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile de polimeri. Micela liofobă este o entitate rigidă care
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
care-și păstreză dimensiunea neschimbată în timp în absența fenomenelor de coagulare în timp ce ghemul statistic molecular al soluțiilor de polimeri își modifică încontinuu dimensiunea, fiind entități fluctuante în timp. Prin urmare, dimensiunile acestora depind de interacțiile polimer-solvent și flexibilitatea lanțului macromolecular. Mărimea micelelor de asociație este determinată de lungimea moleculelor amfifile componente. Fenomenele cinetico-moleculare utilizate în caracterizarea sistemelor disperse și a soluțiilor de polimer sunt: difuzia, sedimentarea în câmp gravitațional și centrifugal, echilibrul sedimentare-difuzie, mișcarea browniană și fenomenele de curgere. Acestor
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
polidisperse” încât au existat preocupări de extindere a teoriei sedimentometrice la sistemele polidisperse în scopul caracterizării acestora. Polidispersia sistemelor intervine în diverse tehnologii: a porțelanului, a abrazivilor. De asemenea se aplică cu succes în domeniul chimiei biologice și a chimiei macromoleculare în fracționare și caracterizarea acestor sisteme. Din realitatea cantitativă a sedimentării în câmp gravitațional, (48) rezultă că timpul de sedimentare crește foarte mult pentru particulele mici. Pentru exemplificare se dau vitezele de sedimentare pentru particule metalice care se depun în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
exprimată în număr de moli ce sedimentează în unitatea de timp,(10) și egalând cu cea corespunzătoare vitezei de difuzie (11) (12) regrupând termenii : (13) integrând:(14) Relația permite evaluarea masei de particulă sau moleculară (sisteme liofobe și respectiv soluții macromoleculare), urmărind concentrația la x1 și x2. Trebuie subliniat faptul că echilibrul de sedimentare în câmp centrifugal apare dacă particulele sunt relativ ușoare sau câmpul centrifugal redus. Sedimentarea în câmp centrifugal, deși permite doar determinarea masei, nefurnizând indicații la dimensiuni, polidispersitate
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
sodiu (cantități mari, care pot ajunge până la 2000 ml/zi din soluția izotonă cu concentrația de 14 g/l) sau THAM ( până la 500 ml în 4 ore). Oxigenoterapia se impune când pO2 scade sub 50 mmHg. Combaterea colapsului necesită soluții macromoleculare, precum și hemisuccinat de hidrocortizon. Dializa peritoneală (cu un clearance pentru lactat de 10-75 ml/min) sau hemodializa (clearance al lactatului de 15 ml/min) sunt soluții alternative operante numai în serviciile cu unități de nefrologie. 7. Prognosticul și mortalitatea Mortalitatea
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]