659 matches
-
în zona de nord vest a vulcanului un cutremur de intensitate mică, care crește în perioada săptămânilor următoare, care creează certitudinea unei activități vulcanice.La data de 2 aprilie se produce erupția, la început o explozie freatică cauzată de contactul magmei fierbinți cu pânza de apă freatică care apare sub formă de vapori fierbinți de apă, formându-se în apropierea piscului o crăpătură lungă de 1,5 km. In următoarele două săptămâni, au loc erupții mai mici de cenușă vulcanică, seismografele
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
activitatea vulcanică de odinioară. Activitatea vulcanului în lunile aprilie și mai se intensifică, măsurătorile indică creșterea bioxidului de sulf ce atinge o cantitate de 500 de tone, această emanație de SO scade apoi brusc, vulcanologii presupun că este blocată calea magmei spre suprafață, ceea ce creează pericolul de explozie. La data de 3 iunie are loc erupția de magmă precedată de o explozie puternică cu o coloană de 7 km înălțime de cenușă la data de 7 iunie 1991, Institutul de vulcanologie
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
de sulf ce atinge o cantitate de 500 de tone, această emanație de SO scade apoi brusc, vulcanologii presupun că este blocată calea magmei spre suprafață, ceea ce creează pericolul de explozie. La data de 3 iunie are loc erupția de magmă precedată de o explozie puternică cu o coloană de 7 km înălțime de cenușă la data de 7 iunie 1991, Institutul de vulcanologie și seismologie de pe insulele Filipine au prognosticat explozia principală peste două săptămâni. Apropierea unei explozii mari era
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
exemplu au locuit în corturi pe stadionul Amoranto din Quezon City. Până la începutul lui iunie au fost făcute măsurători clinometrice (a unghiului de înclinare al terenului) pentru a stabili dacă vulcanul "se umflă". Ceea ce a dus la concluzia clară că magma se acumulează sub presiune în interiorul vulcanului. In același timp se făceau măsurători seismice la 5 km distanță nord-vest de vârf. La data de 7 iunie a avut loc prima eruție de lavă în formă de lavadom, care va crește în
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
engleză. A publicat poeme în revistele și antologiile americane "The Blue House", "Poetic Diversity", "Subtle Tea", "Chorus Of Voices" ("TJMF Publishing", 2004), "L.A. Melange" ("Sybaritic Press", 2005), "The Orange Room Review", "Art With Words", "Flutter Poetry Journal", în revistele britanice "Magma Poetry , "Banipal" (fragment din romanul "Planuri de viață") și "Poetry Can", în revista neozeelandeză "Southern Ocean Review" și în revista canadiană "Stellar Showcase Journal". Între 2005 și 2009 a fost redactor al website-ului american de poezie "Poetry Circle". "Este co-autor
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
Marica în orizontul credinței, până la a ajunge la O altă răstignire: „Printr-o frunză/ spune ziua că e timp/ și se va face cruce.../ Începe cuvântul să meargă/ descărcat de fluidul din stele/ Linia dreaptă a razei e doar străfulgerare/ magma sângerie/ în tăcerea unei jertfe/ Vasul frunții spart în sudalmă/ împrăștie la porți/ păcatul ultimului cuvânt”. Într-un fel, Valentin Marica reabilitează poezia religioasă, în notele ei fundamentale, nu în recuzită și nici în elementele ei de decor. El pune
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
este denumirea magmei vulcanice ajunse printr-o erupție vulcanică la suprafață, denumirea rocilor formate prin răcirea lavei sunt numite vulcanite, sau cele care conțin substanțe volatile gaze ca bioxid de carbon, bioxid de sulf, amoniac, gaze rare, sau piroclaste. Lavele sunt topituri de
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
care conțin substanțe volatile gaze ca bioxid de carbon, bioxid de sulf, amoniac, gaze rare, sau piroclaste. Lavele sunt topituri de silicați, a căror pondere variază între 45 - 70 % SiO. După reacția chimică, lavele se pot împărți în: La urcarea magmei spre suprafața pământului, au loc o serie de procese dinamice, prin contactul și topirea rocilor înconjurătoare, care influențează compoziția lavei ajunse la suprafață. Lava la suprafață suferă un proces de răcire rapidă, lucru care explică forma amorfă sticloasă, sau în
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
forma poroasă a rocilor (piatra ponce). Temperatura lavei diferă după tipul de lavă astfel: lavele acide au la ieșire o temperatură de 800 °C, pe când temperatura lavei bazice atinge 1200 °C. Formele de lavă depind de condițiile de urcare a magmei la suprafață și, în mod deosebit, de vâscozitatea magmei. Este o lavă bazaltică cu o vâscozitate redusă (1100 - 1200 °C), ea formează roci cu o suprafață sticloasă care are, după forma de prezentare, următoarele tipuri: (germ. Stricklava, "stricken=a croșeta
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
după tipul de lavă astfel: lavele acide au la ieșire o temperatură de 800 °C, pe când temperatura lavei bazice atinge 1200 °C. Formele de lavă depind de condițiile de urcare a magmei la suprafață și, în mod deosebit, de vâscozitatea magmei. Este o lavă bazaltică cu o vâscozitate redusă (1100 - 1200 °C), ea formează roci cu o suprafață sticloasă care are, după forma de prezentare, următoarele tipuri: (germ. Stricklava, "stricken=a croșeta" , Fladenlava sau Schollenlava) Sau lava-Aa (denumirea provine din Polinezia
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt rocile metamorfice de contact a rocilor calcaroase cu magma acidă bogată în silicați, mineralul formându-se la temperaturi relativ reduse de peste 600 °C reacția fiind numită „reacția Wolastonit”: Datorită faptului că în procesul de reacție se formează CO care este un gaz care se pierde după „principiul lui "Le
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
ar fi descoperirea unui centru de fier asemănător planetelor stâncoase din interiorul sistemului solar (între Soare și centura de asteroizi). Galileo a mai observat efectele unei erupții majore la Pillan Patera și a confirmat că erupțiile vulcanice sunt compuse din magme silicate, cu compoziții mafice și ultra-mafice bogate în magneziu, cu sulfură și dioxid de sulf ce servesc un rol asemănător apei și dioxidului de carbon pe Pământ. După prăbușirea navetei "Galileo" în atmosfera planetei Jupiter în septembrie 2003, alte observații
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
lucru sugerează că în regiuni la scară mare din litosfera satelitului compresiunea (suportă formarea de munți) și extensia (suportă formarea de patere) domină. Pe plan local, cu toate acestea, munți și paterae sunt adesea unul lângă altul, ceea ce sugerează că magma exploatează adesea defectele formate în timpul formării muntelui pentru a ajunge la suprafață. Munții de pe Io (în general, structuri ce se ridică deasupra câmpiilor din jur) au o varietate de morfologii. Podișurile sunt cele mai comune. Aceste structuri sunt înalte, plate
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Însă, cesiul este cu 30 de ori mai rar decât rubidiul, cu care împarte proprietăți chimice similare și se află deasupra cesiului în Sistemul Periodic. Datorită mărimii razei sale ionice, cesiul este unul dintre așa-zisele "elemente incompatibile". În timpul solidificării magmei, cesiul este concentrat în fază lichidă, așa că este printre ultimele ce cristalizează. Prin urmare, cele mai mari depozite ale elementului sunt pegmatitele. Din cauza faptului că cesiul nu este un substituent așa puternic și nu substituie potasiul așa de repede cum
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
ul este formațiunea geologică de formă conică formată din acumularea materialelor rezultate din erupția magmei dintr-un focar situat la adâncime în manta sau scoarța unui corp ceresc (precum planeta Terra), printr-o deschizătura a scoarței denumită ventră vulcanică. Magma este un amestec lichid compus din diferite minerale care se află în stare topită, gaze
Vulcan () [Corola-website/Science/303849_a_305178]
-
ul este formațiunea geologică de formă conică formată din acumularea materialelor rezultate din erupția magmei dintr-un focar situat la adâncime în manta sau scoarța unui corp ceresc (precum planeta Terra), printr-o deschizătura a scoarței denumită ventră vulcanică. Magma este un amestec lichid compus din diferite minerale care se află în stare topită, gaze și bucăți solide de diferite roci. Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel
Vulcan () [Corola-website/Science/303849_a_305178]
-
elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafața Pământului. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice. Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un
Vulcan () [Corola-website/Science/303849_a_305178]
-
gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafața Pământului. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice. Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește "pateră". Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu fenomenul de distrugere, ei au și unele efecte pozitive: minerale
Vulcan () [Corola-website/Science/303849_a_305178]
-
efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca solul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră cu privire la interiorul Terrei. Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din Indonezia, din
Vulcan () [Corola-website/Science/303849_a_305178]
-
confirmat de observarea acestor zone prin imagini luate de către sateliți. Motivele aparente sunt clima uscată, săracă în precipitații, și încălzirea globală. Masivul muntos este de origine vulcanică, mai exact este un stratovulcan. Date furnizate de specialiști în 2003 atestă că magma se găsește doar la circa 400 de m sub fundul solidificat al craterului din vârf. Datorită poziționării anasamblului montan la limita de coliziune a plăcilor tectonice africane și a celei numită placa tectonică a Somaliei (placa de est), există o
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
de erupție vulcanică. De asemenea, prin ciocnirea acestor două plăci, în urmă cu milioane de ani, s-a format "Marele Rift al Africii", care ar putea deveni, conform unor estimări geologice, un nou ocean. La marginea acestui gol, numit rift, magma urcă din adâncime creând forme de relief, așa cum sunt munți de încrețire și vulcani. Kilimajaro se găsește în partea estică a acestei gropi. Masivul Kilimajaro era încă un vulcan activ în urmă cu 2-3 milioane de ani. Se presupune că
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
cu un centru de rocă de 3.400 km, înconjurat de mai multe învelișuri din diferite forme de cristalizare a gheții. Interiorul său poate fi încă fierbinte și posibil să se găsească acolo un strat de lichid, un fel de „magmă” compusă din apă și amoniac între crusta de gheață și straturile mai adânci de gheață create de presiunea mare a formelor de gheață. Prezența amoniacului permite apei să rămân în stare lichidă chiar și la temperaturi scăzute de 176 K
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
cratere mari. Solul din jurul acestora par a fi acoperite de scurgeri de lavă înghețată. Dacă vulcanismul pe Titan există cu adevărat, ipoteza este că acesta este determinat de energia eliberată din dezintegrarea elementelor radioactive în mantă, așa cum este pe Pământ. Magma pe Pământ este formată din rocă lichidă, care este mai puțin densă decât crusta stâncoasă solidă prin care erupe. Deoarece gheața este mai puțin densă decât apa, magma apoasă de pe Titan ar fi mai densă decât sa crusta din gheață
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
energia eliberată din dezintegrarea elementelor radioactive în mantă, așa cum este pe Pământ. Magma pe Pământ este formată din rocă lichidă, care este mai puțin densă decât crusta stâncoasă solidă prin care erupe. Deoarece gheața este mai puțin densă decât apa, magma apoasă de pe Titan ar fi mai densă decât sa crusta din gheață solidă. Asta înseamnă că criovulcanismul de pe Titan ar necesita o cantitate mare de energie suplimentară pentru a funcționa, eventual prin deformarea mareică cauzată de apropierea planetei Saturn. În
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
granulat“) este o rocă magmatică masivă, cu granulație grosolană (cristale cu dimensiunea de câțiva milimetri), formată la adâncimi mari (făcând deci parte dintre plutonite), conținând în principal cuarț, feldspat sau minerale de culoare închisă ca mica. ele se formează din magma acidă bogată în silicați, care vine din adâncime (fenomen favorizat de mișcările tectonice) și care în apropierea suprafeței pământului (adâncime de sub 2 km) se solidifică prin răcire lentă în crăpăturile scoarței având uneori un diametru de câteva sute de kilometri
Granit () [Corola-website/Science/304083_a_305412]