788 matches
-
ca s-o pună la loc pe masă, indicîndu-mi cărarea printre garoafe, spre o altă ușă a serei. Cînd s-a construit cartierul de lîngă gară, povestește Tomiță din mers, au fost demolate niște case. Una avea în curte o magnolie. Moș Toader a insistat să fie scoasă din rădăcini, a adus-o aici și i-a făcut o încăpere pe mărimea ei. A înflorit de cîteva zile și, de cînd a înflorit, duc întruna cutii cu cîte trei flori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Minutele dormite între flori au rămas în mintea mea ca amintirea unei mari iubiri, redeșteptată mereu cînd simt parfum de regina nopții, ori văd un strat cu flori. Ce faci, barbarule?! strig lui Tomiță, văzîndu-l cum rupe flori de pe crengile magnoliei, aruncîndu-le grămadă într-o cutie de carton. Șefa Serviciului protocol mi-a mai cerut vreo zece cutiuțe, îmi răspunde Tomiță, continuînd să jupuiască pomul de flori. De ce vă uitați așa la mine?! se miră el. Să las florile aici, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
schimbe rulmentul. Nu, că n-am timp să-l aștept. Trebuie să duc cutiuțele, pe urmă mai am treabă prin combinat. Cum vrei. Mulțumesc pentru ce mi-ai arătat! La revedere! Ies din seră bătut de gînduri, înfiorat de priveliștea magnoliei în floare, fericit în sinea mea că la ora patru voi veni pe aici să iau o cutiuță cu trei magnolii, să o duc Liviei. Pentru ea, care are atîta sensibilitate, cele trei magnolii vor fi prilej de sărbătoare. "Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cum vrei. Mulțumesc pentru ce mi-ai arătat! La revedere! Ies din seră bătut de gînduri, înfiorat de priveliștea magnoliei în floare, fericit în sinea mea că la ora patru voi veni pe aici să iau o cutiuță cu trei magnolii, să o duc Liviei. Pentru ea, care are atîta sensibilitate, cele trei magnolii vor fi prilej de sărbătoare. "Ce-o fi vrînd, oare, să-mi spună doamna Pascu?" mă înfioară un gînd. La naiba! Bîrfă, asta-i! exclam. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bătut de gînduri, înfiorat de priveliștea magnoliei în floare, fericit în sinea mea că la ora patru voi veni pe aici să iau o cutiuță cu trei magnolii, să o duc Liviei. Pentru ea, care are atîta sensibilitate, cele trei magnolii vor fi prilej de sărbătoare. "Ce-o fi vrînd, oare, să-mi spună doamna Pascu?" mă înfioară un gînd. La naiba! Bîrfă, asta-i! exclam. Ca să nu mai trec pe lîngă Reziduuri, o iau prin stînga, printre bazinele de decantare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlad ar fi fost altul, Brîndușa ar fi fost pentru el ceea ce-i Tamara acum pentru mine. Aceste femei deosebite, despre care ar trebui să scriu odată cîteva rînduri cu aceeași pasiune cu care un pictor, extaziindu-se în fața unor magnolii, și-ar muia pensula în cel mai curat roz... Aceste doamne despre care n-am încă puterea să scriu!... Și Vlad... Vlad care-a fost, Vlad care este... Pe el nu trebuie să-l iert; omul încununat de succes, retras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de lucrul acesta; rămîne doar ca alături de mine să găsească energia necesară pentru a-și transforma meseria în: artă, știință, conștiință. Livia cea plină de feminitate, părticica mea de vis de dragoste trăit, spre care voi alerga după-amiază, ducîndu-i trei magnolii, odată cu propunerea mea de căsătorie, din care să rodească măcar trei muguri... Simt că mă ustură stomacul și mă hotărăsc să cobor la subsol, la chioșcul alimentar, să beau un iaurt, dar acolo e înghesuială mare; la ora asta zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
două covoare de iută, proaspăt curățate. Pereții sînt albi, frumos împodobiți cu tablouri făcute din diferite poze color ale unor stațiuni de odihnă sau ale unor flori. În mod deosebit îmi reține atenția fotografia unui ram încărcat cu flori de magnolie, asemenea celor văzute la seră. Asta declanșează din nou în mine bucuria că la ora plecării acasă voi putea trece pe la seră, să cer o cutiuță cu trei magnolii. Vă rog să luați loc! ne invită economista, arătînd cu mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deosebit îmi reține atenția fotografia unui ram încărcat cu flori de magnolie, asemenea celor văzute la seră. Asta declanșează din nou în mine bucuria că la ora plecării acasă voi putea trece pe la seră, să cer o cutiuță cu trei magnolii. Vă rog să luați loc! ne invită economista, arătînd cu mîna spre cele două fotolii. În toată încăperea sînt doar două birouri; la unul lucrează economista, iar la celălalt stă doamna Teona. Stă foarte frumos. Are poziția aceea dreaptă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rog să iei loc! îmi indică ea fotoliul în care am stat cînd am venit aici cu Don Șef. Mă așez în fotoliu încet, cu mișcări controlate, căutînd o poziție cît mai comodă și cuviincioasă. Privesc tabloul cu florile de magnolie și simt cum sufletul mi se dilată, ca atunci cînd îți dai seama dintr-o dată că e primăvară, că ai renăscut și tu împreună cu natura. Îți plac magnoliile? mă întreabă doamna Teona. Întorc privirea spre ea. Ține cotul stîng pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o poziție cît mai comodă și cuviincioasă. Privesc tabloul cu florile de magnolie și simt cum sufletul mi se dilată, ca atunci cînd îți dai seama dintr-o dată că e primăvară, că ai renăscut și tu împreună cu natura. Îți plac magnoliile? mă întreabă doamna Teona. Întorc privirea spre ea. Ține cotul stîng pe spătarul scaunului, iar mîna dreaptă, cu țigara neaprinsă între degete, stă peste dosarul cu contracte. Și-a ridicat piciorul drept peste genunchiul piciorului stîng, așa de bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre mine, întîlnind privirea mea care a stat tot timpul ațintită spre ea. Sting bricheta, o rotesc în palmă de cîteva ori, apoi îi spun, continuînd s-o privesc în ochi: Nu v-am răspuns la întrebarea dacă îmi plac magnoliile. Da, doamnă, îmi plac foarte mult Și mie, adaugă doamna Teona, fără să mă slăbească din privire. În locul dumneavoastră, le-aș urî. De ce? Pentru că vă fac concurență. Cîteva secunde, vreo cinci-șase, fața doamnei Teona rămîne în aceeași expresie de așteptare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi își ia țigara de pe marginea scrumierei și, la întrebarea mea din privire dacă mă pot așeza în fotoliu, îmi face semn că da. Iată-mă deci din nou în fotoliu, plimbîndu-mi privirea între ea și ramul cu flori de magnolie. Trebuie să recunosc, nu fără mîndrie, că mi-a ieșit de minune actul întîi al piesei de teatru. Ba poate că nici nu e vorba de teatru, ci mai degrabă de un duel: provocarea, primele lovituri, încordarea cu săbiile privirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mic pentru așa pisică... Mai bei? mă întreabă doamna Teona, risipind tăcerea, iar acest "mai" îmi spune dintr-odată că și ea știe despre mine că beau, bîrfă alimentată de imaginația unora. E tare odihnitor să privești ramul acela cu magnolii, arăt eu cu privirea. Dumneavoastră nu beți? Am și acasă un asemenea tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți place pictura? Tabloul cu ramul de magnolii, zic eu, stă pe peretele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
odihnitor să privești ramul acela cu magnolii, arăt eu cu privirea. Dumneavoastră nu beți? Am și acasă un asemenea tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți place pictura? Tabloul cu ramul de magnolii, zic eu, stă pe peretele de lîngă piscină. Cînd jaluzelele sînt ridicate, seara, se vede din stradă. Ai ochi foarte buni. Acum... mai scrii? mă întreabă, dar în capul meu, această întrebare ajunge în întregime: "Acum, cînd ești prieten cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu, nu aș vinde nimănui vreun tablou; le-aș oferi doar expozițiilor. E barbar să ții încuiate niște frumuseți. Ele sînt zămislite, de om ori de natură, ca să ne încînte privirea, să ne facă viața mai frumoasă. Florile acestea de magnolie, de exemplu, sau florile în general... Obiceiul de-a vinde flori e urît. Florile, ca și dragostea, se oferă, se merită, se cuceresc, dar în nici un caz nu trebuie comercializate... Doamna Teona rămîne mult timp cu privirea pe tabloul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sau florile în general... Obiceiul de-a vinde flori e urît. Florile, ca și dragostea, se oferă, se merită, se cuceresc, dar în nici un caz nu trebuie comercializate... Doamna Teona rămîne mult timp cu privirea pe tabloul cu flori de magnolie, în timp ce trage de cîteva ori din țigară. Se gîndește intens la ceva anume, că-i observ mușchii de deasupra sprîncenelor tresărind de cîteva ori, vrînd parcă să-i încrețească fruntea. În capul ei, gîndesc eu, se fac tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înțesat pînă la refuz cu cifre de plan? În birou la mine, doamnă, îi spun surîzînd, dîndu-mi seama cum mă destind, e prea frig. Găsești că aici e prea cald? Nu, dar măcar sîntem sub lumina caldă a florilor de magnolie din tabloul de pe perete, arăt eu cu privirea. Un astfel de tablou, îmi spune doamna Teona fără să mă slăbească din priviri, există și-n alt loc... Da, dar acolo există și-un pericol... În seara aceasta, în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
există și-un pericol... În seara aceasta, în nici un caz. Să iau asta drept o invitație? o întreb. S-o iei? se miră doamna Teona. Este o invitație, Mihai. Și dacă vă invit eu? Nu ai tablou cu flori de magnolie, surîde doamna Teona. L-aș putea lua pe acesta să-l duc acasă... Nu, Mihai. Un drum al meu în Cartierul de Nord și intrarea mea într-un bloc de garsoniere ar bate la ochi mai mult decît un voiaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poată privi în ochi, continuînd să-mi țină gîtul cuprins între palme. Acum, Mihai, îmi șoptește, și vorbele ei vin parcă din imensitatea albastră a privirii, acum chiar că invidiez tabloul... Pentru că mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă... Ridic palma dreaptă și-i ating obrazul, continuînd să mă pierd în albastrul senin ce m-a învăluit. E un întreg abis în privirea ei!... Mă plec să o sărut, dar ea clatină din cap tremurînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamnă, voi veni. Vă promit! Abia aștept să beau un whisky cu cuburi de gheață în el, să beau un sifon ori o apă minerală "Borsec", să stau în fotoliul de răchită, să ascult muzică stereo, să privesc tabloul cu magnolii, iar în final să beau, rusește, o vodcă mare, rusească, dintr-un pahar cu sticla groasă, apoi să sparg paharul de podea, rusește, și-n drum spre ieșire să mă opresc și să fac pipi în piscină... Doamna Teona a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-au ambalat în studiul filamentelor de douăzeci. Întîmplarea cu doamna Teona a rămas undeva în urmă, parcă ar fi fost vis. Doar pentru o clipă, în mintea mea, răsună șoapta ei: "...mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă" superbă comparație! Va trebui, neapărat, să mi-o notez și s-o folosesc în vreo lucrare literară, deși acum, știind cine a spus-o, mi se pare falsă. Dar ce importanță are că a spus-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce importanță are că a spus-o doamna Teona?! Da-da! Iată o comparație care s-ar potrivi de minune Liviei. Ea merită pe deplin această asemuire: o femeie plină de dragoste, simțindu-se în fața iubitului ca o floare de magnolie gata să se desfacă. La etajul întîi au ieșit din secretariat, iar acum coboară spre parter, cinci bărbați și trei femei. Toți sînt îmbrăcați gros, cu căștile de protecție pe cap, semn că sînt de la șantierul de construcții-montaj. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e mai mult chiar faptul că imediat ce-o văd pe Fulvia mă gîndesc la Livia, încercînd o comparație?!... La ce bun comparația?! La ce bun, cînd Livia este o certitudine, iar Fulvia, doar o cunoștință?! "...ca o floare de magnolie gata să se desfacă", ciudate vorbe, parcă mi le-a înfipt în creier și le simt dureroase la atingerea oricărui gînd. De ce?! Pentru că au fost rostite cu patimă?! Dar, oare, a fost patimă, sau teatru?! Și, la urma urmei, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
drumul spre fericire!... ...Și nu-i decît o fericire simplă, omenească, fericirea noastră cea de toate zilele -, a cărei bogăție mi-a umplut acum sufletul, că-mi vine să desfac brațele să cuprind în ele lumea întreagă, asemeni florilor de magnolie văzute dimineață la seră, ale căror petale se desfăceau încet, să adune în cupa lor de diamant lumină și căldură, ca apoi să metamorfozeze aceste elemente primare în fericire, iar fericirea s-o reverse în sufletul oamenilor... PARTEA A DOUA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]