834 matches
-
care n-a deschis în viața ei un ziar? Prizonierii semi-oligofreni ai diversiunilor orchestrate prin televiziuni? Babele fericite că li se mărește pensia cu un dolar și jumătate? Prizonierii din cuștile de beton construite pe vremea lui Ceaușescu? Vagabonzimea de maidan? Caracatița infracțională care, în mare ei generozitate, se ocupă și cu "aducerea de voturi" pentru PSD? Peștii, curvele și traficanții de droguri controlați de mafia din poliție și serviciile secrete? Resentimentarii și neputincioșii care nu-și scot din cap modelul
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
de carte pe care Bogdan O. Popescu le lipește la întîmplările de ținut minte. Al doilea ton de care vorbeam e al unui flâneur nedornic să se complice. Un om pe care nu-l leagă nimic de nimic, crai de maidane, ajuns la liman cîine-cîinește, dar fără pică: ,în foile verzi de trifoi/ simțul canin/ vreau să-mi cultiv pînă pisoi/ nu devin". Am citat dintr-un volum puțin mai vechi, Pisica neagră, pisica moartă, scris împreună cu Traian T. Coșovei, în
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
toți (copiii) în casă. Și, cumva, cred că tot de aici mi se trage și faptul că am debutat destul de târziu. Sunt cazuri de artiști, obișnuiți de mici cu urbanitatea - chiar dacă poate fi vorba de un cartier de periferie cu maidan, care oferă iluzia unei mai mari libertăți -, care se consumă în adolescență sau în postadolescență, care își pun acolo toată ura, dezgustul și amărăciunea, după care își revin cu greu din depresie și nu mai scriu (sau nu mai pictează
Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
povestea, mama i-a zis: - Eu nu pot să iau singură nici o hotărâre. Când vine soțul meu de la fabrică vedem ce se poate face. Deocamdată, hai să mâncăm ceva, că este ora prânzului! Dorule băiete, cheamă-l pe Petrișor de pe maidan unde bate mingea și treceți la masă! Mama a așezat masa, ca de obicei, punând lângă fiecare farfurie tacâmurile corespunzătoare, pentru că eu și fratele meu nu mâncam decât cu tacâmurile pe care le alesesem de când aveam vârsta de șase ani
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
la una din adrese. Se hotărî să intre. Se căzni să deschidă o poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pieptului, învârtit în centrifugă și ținut zile în șir spânzurat de picioare deasupra unui blid cu lapte, ca să-i scoată demonul din trup. Se pripășise în satul acesta și cea mai mare bucurie a lui era să răscolească prin dărâmături, maidane sau în groapa de gunoi de la marginea satului după diverse sfori, șireturi și panglici, ținându-și pleoapele ridicate cu două degete, ca să vadă mai bine. Le colecta cu mare râvnă și le sorta cu pricepere, după anumite criterii, în trei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la scara unu. De fapt tot acolo s-a și născut. La propriu. Adică nu la maternitate, ca toți ceilalți copii care se joacă în fața blocului începând cu ora șapte după masa. Asta e ora la care se adună pe maidanul din spate ăi mai mari, care știu deja să joace tenis cu piciorul și frunza. Printre dărâmături Răducu este cel mai fericit. — Uite, mă, am mai găsit un ban cu capul lu’ urâtu’ ăsta... Regele ăla... Colecționează monede. De fapt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nici nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi venea îngrozitor de tare să verse. Se apucă cu ambele mâini de un copac și stătu așa o vreme până se simți în stare să o pornească iar. Zilele se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cont propriu. Misiunea ei era să continue să-l caute pe moș Țurcanu. De tată-su, de badea Todireanu, trebuia să se ocupe numai el. Cu capul vâjâind, coborî scările la Mitropolie. Nu știa nici cum, nici când ajunse pe maidanul din fața depoului. Ar fi avut poftă să-și umfle pieptul și să-nceapă să cânte. Pășea singur prin beznă, cu starea aceea năucitoare de cutezanță, răzvrătire a sângelui și duioșie fierbinte, răspândit în toată ființa lui de ființa Irinei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios cât cuprinde, a cărui manie de a-și ridica brusc botul pe sub fustele cucoanelor firește că-mi provoca delicii picante, dar și Țuțu, o corcitură pufoasă, pripășită de pe maidanul de la „Autobuzul“, care făcea pereche - culmea - cu motanul Mișu. Mișu, cel pe care ni l-au umflat hingherii de pe acope rișul magaziei, de-am umblat zile-ntregi cu bani și sticle de țuică pe la ecarisaj, ca să-l salvăm. Când l-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
văzut cum se vede de la el apusul? Astrul alunecă în chip vizibil, și dacă reinterpretezi mișcarea, ai sentimentul clar că tu te ridici cu pământul. Evit de la o vreme să mai ies la ceasul când apune soarele. Bucureștiul e un maidan de unde revoluția aștrilor e prea spectaculoasă. Sunt bătrân, dinamica cerească mă neliniștește, îmi dă senzația de a fi veșnic în călușei. Caut orizonturi acoperite, care să-mi dea iluzia a sta pe un teren ferm. Dumneata poți să râzi, un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din "Timpul" nu ne privește pe noi. ["MARFA PATRIOTISMULUI... "] 2264 Marfa patriotismului d-lui C. A. Rosetti vînzîndu-se cu bun preț și prin mezat, fiind strigător al prețului onor. Giani, d. C. A. Rosetti a scos o altă marfă la maidan, virtutea sa casnică. Fantasio, sub a sa răspundere, a reprodus sub rubrica Cronica un zvon public, o poveste ce îmblă din gură 'n gură prin București, ca două muieri rele, amândouă măritate se vede, s-au smuls de păr pentr-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să plâng, căci nu știu dacă-mi ajung să cumpăr o pâine. Și mai încolo, în susul șoselei, se află Nenea Cățelu, un pensionar nenorocit și leneș, care are o curte devastată parcă de război, unde nu crește absolut nimic, un maidan de gunoaie de fapt. Bătrânul și nevastă-sa umblă năuci de colo-colo, intrând și ieșind dintr-un bordei acoperit cu carton gudronat, împiedicîndu-se de un câine scheletic, de la care le-a venit și numele. Înspre Dinamo mai departe e alimentara
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
balet prin timp, pipăind bosele clădirilor succesive, țestelor succesive în care se adăpostise, clădite din balele lui calcaroase. Răbdător, cărnița minții zidise camere și acoperișuri, peisaje și fapte. Crescând, le părăsise uscate și goale ca țestele îngălbenite de câini, pe maidane, sau ca interiorul curat, de cauciuc, al capetelor de păpuși. Împotriva obiceiurilor mele, începeam să întîrzii la masă, după ce terminam de mâncat, în discuții cu mama, care-și amintea cu plăcere unele sau altele dintre lucrurile vechi. La masa cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
galbenă cusut pe buzunarul din față) de mecanismele date cu păcură... Când se-nsera și cerul se făcea de purpură, și un gemuleț scânteia foarte sus, pe zidul foișorului, Anca știa că trebuie să intre în casă. Totuși, uneori întîrzia pe maidan, desfăcând ghemotoace de hârtie cu poze colorate, ascultând sirena fabricii din apropiere sau fugind pur și simplu de colo-colo până când lumina se impregna în pământ și apărea luna. "Mircea, era atunci așa de ciudat! Luna apărea atunci ca un sloi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apropiere sau fugind pur și simplu de colo-colo până când lumina se impregna în pământ și apărea luna. "Mircea, era atunci așa de ciudat! Luna apărea atunci ca un sloi uriaș de gheață, și până și florile de gura-leului sălbatice de pe maidan căpătau culoarea palidă a lunii. Câte un calcan sau un zid pe jumătate dărâmat începea să strălucească, pe când tot restul se adâncea în umbră. Iar de după zid apărea întotdeauna, în nopți din acelea, Herman. Nu-mi era deloc frică de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în casa dărăpănată. Profilat pe lună, câte un păianjen își scânteia într-un ritual ciudat picioarele transparente. Vorbin-du-mi monoton și trist, tânărul gârbovit destrăma mereu și mereu materia rară din care era țesută viața mea, cu imprimeuri reprezentând foișorul nostru, maidanul, pe mama și tata, păpușile, fetițele vecinilor, ca să clădească în locul lor alte și alte peisaje cu temple de marmură dizolvate-n lumină. Într-o noapte, după ce mă condusese prin galeria unei vile cu ferestre susținute de putti și ghirlande, apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coaptă. A fost singura dată când mi-a fost frică de el. Pe masa de scânduri, abia atunci am văzut, se aflau etalate niște instrumente cu forme nefamiliare mie. Unele semănau cu bucățile de metal pe care le găseam pe maidan, în preajma mecanismelor unsuroase și a carcasei de tramvai. Altele aveau la capăt ace lungi, curbate neliniștitor. Cu ele, întreaga noapte, până au albit zorile, Herman mi-a tatuat toată țeasta, laborios ca o mare arahnidă, lucrând mecanic și tăcut. Ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rasă-n cap și cu urechile ciudat de mari. A fost singura dată când m-am văzut frumoasă)." Anca plecase acasă în zori, sfârșită, cu oasele țepene, cu sentimentul pătrunzător că aceea nu era lumea în care se născuse, că maidanul arăta altfel, că norii luau pe cerul dimineții forme imposibile, profetice, că până și vrăbiile care săreau printre gunoaie n-ar fi trebuit să fie așa cum erau, ci cu totul altfel, deși forma le era identică imaginii lor din memoria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de orb care se adâncește în ceea ce s-ar putea numi realitate, dacă n-ar fi nevăzută, ca și când ar putea exista ceva acolo unde nu-i nimeni ca să perceapă existența. Te priveam de la mica fereastră cum te apropii, cum traversezi maidanul plin de stranii mecanisme de orologiu (în locul carcasei de tramvai se afla acum, pe roți strălucitoare, tramvaiul nou-nouț, cu geamuri curcubeene, vopsit proaspăt în roșu și galben, cu trepte basculante la uși, cu numărul foarte vizibil pe partea laterală și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
intestinul gros și cel subțire, rinichii și vezica. Ochii deschiși către cer păreau două bile de sticlă verzuie. Pe stânga străzii se mai afla doar cerul albastru și gol, sprijinit de câțiva piloni de zidire sfărâmată. Se vedeau, peste un maidan cu gropi conice și grămezi de deșeuri, casele, multe întregi, de pe strada cealaltă. "Doamne, Manoară", șopti Vasilica, încremenită în mijlocul străzii, "n-a mai rămas nimic... nimic..." Toată viața lor trebuia luată de la capăt, în cine știe ce alt atelier, la cine știe ce altă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lacustre, toți vorbeau despre reunirea perversă a celor două jumătăți ale lumii, Lumina și întunericul, într-un glob gnostic ce depășea cu mult masa critică, toți urlau de pe-acum la gândul nimicitoarei explozii care avea să urmeze. Pe un maidan de gunoaie fusese găsit, șopteau croitoresele la urechea doamnelor în jupon, un schelet de om cu fiecare os de altă culoare. O cățea vagaboandă, plină de purici, ar fi fătat doi căței, apoi o bilă de sticlă albastră, apoi alți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui Păunaș, păunul din curtea de pe Silistra. Dădea colțul ierbii în jurul turnului uns cu păcură. Costel îi dădu un ocol, lăsînd-o pe tânăra țesătoare încremenită, cu ochii mari, în fața ușii. Îndărătul construcției de plasă și bare de fier era un maidan cu cauciucuri de mașini stivuite, iar în fund calcanul galben al unei case, cu o fereastră în mijloc, aproape de muchia de sus. În fereastră - un cap de bătrână, cu ochii duși în fundul orbitelor, molfăind o suzetă de sugar, rotundă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de bătrână, cu ochii duși în fundul orbitelor, molfăind o suzetă de sugar, rotundă și cu un inel de plastic roz. Bâțâind veselă din cap, îi făcu un semn cu mâna tânărului, care-i întoarse spatele cu scârbă. Îndepărtîndu-se puțin, pe maidan, de piciorul casei liftului, Costel putu să vadă ceva mai bine interiorul cabinei din vârf. Nu se mai îndoi că era acolo o ființă omenească, dar și ceva ca o pasăre, ceva înaripat. Se-ntoarse lângă Maria, îi puse o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de câteva ori din aripi. Desfășurate, aveau acum mai bine de trei metri anvergură. Deși femeia îl ținea din toate puterile, petrecîndu-și brațele în jurul corpului inelat, el reuși totuși să se smulgă, se roti ca o pasăre de pradă peste maidan și se așeză în cele din urmă pe calcanul călduț al casei din fund. Gteva clipe se sori, cu aripile întinse care cuprindeau aproape tot peretele gălbui, la razele soarelui deja rubiniu, iar apoi lipi aripile și rămase-așa, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]