KorAP: Find »[drukola/base=majordom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...26 >

650 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

domnule Klaus. N-are legătură cu noi. MAJORDOMUL: Cum să n-aibă legătură? N-ați coborât-o voi? UN MAȘINIST: Nu, domnule. Dracu’ știe de unde a coborât... (Intră POMPIERUL cu POLIȚISTUL.) POMPIERUL: Acolo! Îl vedeți? POLIȚISTUL: Ce caută ăsta acolo? MAJORDOMUL (Completat de ceilalți.): Nu știm domnule, noi jucam și el, dintr-o dată, a început să urce... FETIȘCANA: Are un cuțit între dinți... POLIȚISTUL: E înarmat așadar? BRUNO: Da. TOȚI: Da! Și l-a scos din buzunar! Dumnezeu știe ce vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vrea să facă... POLIȚISTUL: Știe cineva ce vrea să facă? BRUNO: Vrea să taie răul de la rădăcină. POLIȚISTUL: Nu-i treaba mea. Numai să nu producă dezordine. TOȚI: Se poate? POLIȚISTUL (Arătând spre public): Da’ cu ăștia ce-i aici? MAJORDOMUL: Nu știu, domnule, ăștia au fost aici de la-nceput. BRUNO: Tot timpul îi găsim aici. Când intrăm îi găsim aici, când plecăm îi lăsăm aici. POLIȚISTUL: Dați-i afară. MAJORDOMUL: Nu se poate. Domnul director a zis că până la ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
POLIȚISTUL (Arătând spre public): Da’ cu ăștia ce-i aici? MAJORDOMUL: Nu știu, domnule, ăștia au fost aici de la-nceput. BRUNO: Tot timpul îi găsim aici. Când intrăm îi găsim aici, când plecăm îi lăsăm aici. POLIȚISTUL: Dați-i afară. MAJORDOMUL: Nu se poate. Domnul director a zis că până la ora zece și jumătate pot să stea. TOȚI (Agitați, privind în sus.) — Na! Gata! A dispărut! Ce figură și Grubi ăsta! S-a zis cu Grubi! POLIȚISTUL: De fapt, unde duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
poate. Domnul director a zis că până la ora zece și jumătate pot să stea. TOȚI (Agitați, privind în sus.) — Na! Gata! A dispărut! Ce figură și Grubi ăsta! S-a zis cu Grubi! POLIȚISTUL: De fapt, unde duce funia asta? MAJORDOMUL: Nu știu, domnule. TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Pur și simplu, în fiecare seară, la ora zece fără un sfert, coboară și se balansează deasupra gropii. POLIȚISTUL: Da’ groapa unde duce? MAJORDOMUL: Habar n-am! TOȚI: Nu știm nimic, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Grubi! POLIȚISTUL: De fapt, unde duce funia asta? MAJORDOMUL: Nu știu, domnule. TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Pur și simplu, în fiecare seară, la ora zece fără un sfert, coboară și se balansează deasupra gropii. POLIȚISTUL: Da’ groapa unde duce? MAJORDOMUL: Habar n-am! TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Noi suntem actori. Groapa stă de mult timp aici. TOȚI (Agitați.): — Au! — Gata! — Cade! — Feriți-vă! — O să se facă zob! (Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și un ecou de corp care se prăbușește; personajele se dau câțiva pași înapoi și așteaptă paralizate prăbușirea lui GRUBI.) BRUNO: Să știi că a tăiat funia cu cuțitul! MAJORDOMUL (Stins.): S-a zis! Asta ne trebuia nouă? MAMA: Prindeți-l! Prindeți-l! Nu-l lăsați să se lovească! UN RECRUT: Ce zici, doamnă! Dumneata știi de la ce înălțime cade ăsta? UN MAȘINIST: N-o să rămână nimic din el... (Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA BĂRBAT: Formidabil! N-am mai văzut așa funie! UN RECRUT: E de necrezut! De necrezut! Aici nu se poate întâmpla nimic serios. (Funia cade de aproape cinci minute; evident, din punct de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie, de ea sunt agățate câteva resturi vestimentare; această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți.) BRUNO (Așezându-se, scârbit, într-un colț.): Crezi că asta o să mai cadă vreodată? MAJORDOMUL (Se așază ceva mai departe de BRUNO.): Nu știu. Nu-mi mai pasă de nimic. (O parte din lumini se închid; rămâne spațiul de joc, maltratat, cu personajele care s-au trântit pe unde au apucat; cineva scâncește ușor.) VIZITATORUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trebuie să plece... Stau întotdeauna până la sfârșit... Înțelegi? Da’ la sfârșit nu se mai întâmplă nimic... (Scena arată ca după o bătălie; personajele s-au grupat aparent întâmplător; OMUL CU SACAUA e mai aproape de groapă și de BĂRBATUL CU TOMBERONUL; MAJORDOMUL e mai aproape de BRUNO; PRIMUL BĂRBAT și AL DOILEA BĂRBAT formează un grup împreună cu ORBUL; MAMA stă stingheră; VIZITATORUL rămâne lângă FETIȘCANĂ.) BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
grupat aparent întâmplător; OMUL CU SACAUA e mai aproape de groapă și de BĂRBATUL CU TOMBERONUL; MAJORDOMUL e mai aproape de BRUNO; PRIMUL BĂRBAT și AL DOILEA BĂRBAT formează un grup împreună cu ORBUL; MAMA stă stingheră; VIZITATORUL rămâne lângă FETIȘCANĂ.) BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta... Nu, nu... MAJORDOMUL: Știi tu care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM.) BRUNO: Ce vrei să spui? MAJORDOMUL: Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aproape de BRUNO; PRIMUL BĂRBAT și AL DOILEA BĂRBAT formează un grup împreună cu ORBUL; MAMA stă stingheră; VIZITATORUL rămâne lângă FETIȘCANĂ.) BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta... Nu, nu... MAJORDOMUL: Știi tu care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM.) BRUNO: Ce vrei să spui? MAJORDOMUL: Vreau să spun că GRUBI a avut dreptate. (Pauză; nimeni nu întreabă nimic.) Da. Groapa e reală. (Pauză; personajele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
stingheră; VIZITATORUL rămâne lângă FETIȘCANĂ.) BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta... Nu, nu... MAJORDOMUL: Știi tu care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM.) BRUNO: Ce vrei să spui? MAJORDOMUL: Vreau să spun că GRUBI a avut dreptate. (Pauză; nimeni nu întreabă nimic.) Da. Groapa e reală. (Pauză; personajele în așteptare.) MAJORDOMUL: Vreau să spun... n-a fost reală tot timpul. Înțelegeți? Dar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta... Nu, nu... MAJORDOMUL: Știi tu care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM.) BRUNO: Ce vrei să spui? MAJORDOMUL: Vreau să spun că GRUBI a avut dreptate. (Pauză; nimeni nu întreabă nimic.) Da. Groapa e reală. (Pauză; personajele în așteptare.) MAJORDOMUL: Vreau să spun... n-a fost reală tot timpul. Înțelegeți? Dar la un moment dat, în timp ce jucam aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM.) BRUNO: Ce vrei să spui? MAJORDOMUL: Vreau să spun că GRUBI a avut dreptate. (Pauză; nimeni nu întreabă nimic.) Da. Groapa e reală. (Pauză; personajele în așteptare.) MAJORDOMUL: Vreau să spun... n-a fost reală tot timpul. Înțelegeți? Dar la un moment dat, în timp ce jucam aici și ne prosteam în toate felurile, groapa a devenit reală. Pentru câteva minute numai, poate doar pentru jumătate de minut... Sau poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
reală tot timpul. Înțelegeți? Dar la un moment dat, în timp ce jucam aici și ne prosteam în toate felurile, groapa a devenit reală. Pentru câteva minute numai, poate doar pentru jumătate de minut... Sau poate pentru câteva secunde... Înțelegeți? BRUNO: Când? MAJORDOMUL: Nu-mi dau seama precis. Dar nu atunci când am simulat noi că e reală. Nu atunci când erai să cazi tu în groapă. Mai târziu. BRUNO: Când mai târziu? Vreau să știu! MAJORDOMUL: Mai târziu. Nu știu când, dar mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Sau poate pentru câteva secunde... Înțelegeți? BRUNO: Când? MAJORDOMUL: Nu-mi dau seama precis. Dar nu atunci când am simulat noi că e reală. Nu atunci când erai să cazi tu în groapă. Mai târziu. BRUNO: Când mai târziu? Vreau să știu! MAJORDOMUL: Mai târziu. Nu știu când, dar mai târziu... Într-un moment când nimeni nu-i dădea nici o atenție. Da! ORBUL: Vorbești prostii. MAJORDOMUL: Nu vorbesc prostii. Uite, funia asta e o simplă instalație, o jucărie... Se învârte ca un lanț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu atunci când erai să cazi tu în groapă. Mai târziu. BRUNO: Când mai târziu? Vreau să știu! MAJORDOMUL: Mai târziu. Nu știu când, dar mai târziu... Într-un moment când nimeni nu-i dădea nici o atenție. Da! ORBUL: Vorbești prostii. MAJORDOMUL: Nu vorbesc prostii. Uite, funia asta e o simplă instalație, o jucărie... Se învârte ca un lanț de bicicletă. Dar groapa, timp de câteva secunde, a fost reală. Înțelegeți? Jocul nostru, noi... cei de aici... am făcut-o reală. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
simplă instalație, o jucărie... Se învârte ca un lanț de bicicletă. Dar groapa, timp de câteva secunde, a fost reală. Înțelegeți? Jocul nostru, noi... cei de aici... am făcut-o reală. Asta vreau să spun. BRUNO: Nu pot să cred. MAJORDOMUL: Crezi ce vrei. Dar eu îți spun că dacă în acele secunde unul dintre noi s-ar fi împiedicat și ar fi căzut în groapă, ar fi dispăru în mod real. Și că dacă i-am fi cerut să cânte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
câteva secunde am dat realitate acestei piese. (Pauză; personajele rămân nemișcate; BRUNO își aprinde o țigară; ceilalți își fac de lucru cu ei înșiși; ORBUL își curăță unghiile, PRIMUL BĂRBAT roade un pai etc.) BRUNO: Lui Grubi i-ai spus? MAJORDOMUL: Nu. BRUNO: Să-i spui și lui Grubi. MAJORDOMUL: Am să-i spun. (Pauză.) FETIȘCANA: Și ce dac-a fost reală? N-am făcut nimic cu asta. Nu ne crede nimeni. (Pauză.) MAJORDOMUL: N-are importanță, Lili. Aici s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
rămân nemișcate; BRUNO își aprinde o țigară; ceilalți își fac de lucru cu ei înșiși; ORBUL își curăță unghiile, PRIMUL BĂRBAT roade un pai etc.) BRUNO: Lui Grubi i-ai spus? MAJORDOMUL: Nu. BRUNO: Să-i spui și lui Grubi. MAJORDOMUL: Am să-i spun. (Pauză.) FETIȘCANA: Și ce dac-a fost reală? N-am făcut nimic cu asta. Nu ne crede nimeni. (Pauză.) MAJORDOMUL: N-are importanță, Lili. Aici s-a întâmplat ceva, s-a întâmplat ceva care a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
etc.) BRUNO: Lui Grubi i-ai spus? MAJORDOMUL: Nu. BRUNO: Să-i spui și lui Grubi. MAJORDOMUL: Am să-i spun. (Pauză.) FETIȘCANA: Și ce dac-a fost reală? N-am făcut nimic cu asta. Nu ne crede nimeni. (Pauză.) MAJORDOMUL: N-are importanță, Lili. Aici s-a întâmplat ceva, s-a întâmplat ceva care a dat realitate acestor două ore, de când stăm aici. Înțelegi ce vreau să spun? Dacă în această seară noi nu ne-am fi întâlnit aici, noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
am fi întâlnit aici, în punctul ăsta din univers, se putea întâmpla să se ducă totul dracului... Să sară în aer sângele din noi... (Pauză.) PRIMUL BĂRBAT: Ce trebuie să se mai întâmple acum? BRUNO: Vrei să-ți povestesc finalul? MAJORDOMUL: Știți ce? Hai, mai bine, decât să jucăm finalul, să-l povestim. AL DOILEA BĂRBAT: Întâi și întâi trebuie să vină băieții cu covorul roșu. (Băieții cu covorul roșu pătrund cu mișcări foarte rapide și întind covorul roșu de la buza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
maestrul de ceremonii. (Orchestranții intră rapid și se aliniază; MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas, face un semn și orchestra emite un semnal asemănător celui de la radio înaintea începerii unei emisiuni.) Și acum trebuie să așteptăm. FETIȘCANA: Pe cine? MAJORDOMUL: Pe Grubi. (Pauză; toată lumea așteaptă; se mai intonează un semnal) VIZITATORUL: Nu cred ca ăsta e un final potrivit. BRUNO: Așa l-a scris autorul. Te pui cu autorul? MAJORDOMUL: Ar fi fost foarte frumos dacă Grubi chiar ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
unei emisiuni.) Și acum trebuie să așteptăm. FETIȘCANA: Pe cine? MAJORDOMUL: Pe Grubi. (Pauză; toată lumea așteaptă; se mai intonează un semnal) VIZITATORUL: Nu cred ca ăsta e un final potrivit. BRUNO: Așa l-a scris autorul. Te pui cu autorul? MAJORDOMUL: Ar fi fost foarte frumos dacă Grubi chiar ar fi căzut de sus. (Se ridică și se agită în jurul gropii.) Să fi căzut aici, inert, într-o baltă de sânge... Spectatorii ar fi crezut că e un truc ieftin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]