691 matches
-
o jumătate de oră fără vise, neproductiv, în miezul zilei, în timp ce afară zgomotele naturii se înăbușă; dacă simți nevoia să dormi, îți zici că zgomotul trebuie să fie al unei ploi insistente, care nu slăbește nici după venirea iernii. Dispoziția maladivă putea invada și la birou, de exemplu într-o dimineață de iarnă în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
împotriva tuturor și a toate, adesea îmbufnat, mai mereu cu privirea îndreptată în jos, concentrat pe un câmp foarte îngust ca fasciculul unei lanterne, raza-privirii-spot-luminos, dar totodată atent să capteze toate opiniile din jur și mai ales, cu un apetit maladiv, pe cele potrivnice lui. Pe care, mai devreme sau mai târziu, nu le lăsa fără replică. O replică acidă și dezgustată sau, după caz, vehementă... În absența lui, un spirit malefic stătea tolănit pe patul acela din colț patul lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
La fel de inevitabile ca întâlnirea noastră, hotărâtă încă de la nașterea Universului. Reîntâlnirea noastră. În memorie purtăm, imprimată, legătura primordială: zămislirea din UNUL. La ÎNCEPUT, vreme de o secundă siderală, am conviețuit într-un PUNCT. Dar să revin. Legătura noastră are ceva maladiv, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă echilibrez (?) prin artificiu. Ultima mea mare scamatorie a fost atunci când am inventat Femeia solară. Pe urmă - a fost mai ușor - am inventat Femeia cu părul roșu, cam așa ceva. Le-am închis într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ale artei lui Goya. În literatură, iluminismul pozitivează și “secularizează” răul. Binele și răul sunt diminuate, aduse la opoziția estetică dintre ideal și caricatură. Urâtul și grotescul sunt valorificate didactic, tolerate ca instrumente pedagogice sau dimpotrivă, defăimate și delimitate ca maladive. Această lume, “cea mai bună cu putință”, a fost de nenumărate ori supusă îndoielii în literatura iluministă. Candid este o astfel de creație, capodoperă a romanului filosofic al lui Voltaire. Realitatea cea mai dură și mai respingătoare se întâlnește cu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vede, Vinea sesizează prompt una dintre contradicțiile interne ale suprarealismului, interogîndu-se asupra conflictului dintre „inspirația” romantică și raționalismul scientist al psihanalizei: „Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca pasărea măiastră, se topesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.a.m.d.). Numărul 41 al revistei (6 mai 1923) găzduiește o corespondență „testamentară” din Paris a criticului italian Ricciotto Canudo — „Contra cinematografului de teroare“ —, în care este afirmată necesitatea asimilării poeziei de către cinematograf, ca posibil antidot al standardizării și „maladivului” pe care acesta tinde să le propage. „Notele de pictură” ale lui Ion Vinea, cronicile sale la expoziții de Marcel Iancu și M.H. Maxy, profesiunile de credință abstracționiste culminează cu prologul avangardist din apelul (nesemnat) „Pentru contimporani“ (nr. 34, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai pronunțată - tipărite în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestor afirmații, poetul avangardist citează și un articol publicat la 20 octombrie 1932, în ziarul Dimineața („Literatură și balamuc”), în care autorul cu ambiții de igienist social afirma, sus și tare, că „Psihiatrii au datoria să denunțe marelui public originea maladivă a acestor curente de artă ultramodernistă, împiedicînd procesul de dizolvare a societății contimporane și dînd directive de viață spirituală normală și sănătoasă”. Tot aici, Emilian menționa faptul că medicul Dem. Paulian publicase un studiu intitulat Un aspect al psihozei literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dînd directive de viață spirituală normală și sănătoasă”. Tot aici, Emilian menționa faptul că medicul Dem. Paulian publicase un studiu intitulat Un aspect al psihozei literare moderne, pornind de la fișa clinică (malarie) a poetului suprarealist Constantin Nissipeanu și „demonstrînd” determinismul maladiv al poeziei sale... Reținem totuși din comunicarea celor doi o nuanță semnificativă, datorată probabil lui C. Emilian: freudismul nu a fost „greșit înțeles” de avangardiștii români, iar arta avangardistă nu e, propriu-zis, „clinică”, ci doar o „răstălmăcire” a teoriilor freudiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Călinescu reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul publicului studențesc - tradiționalismul antimodernist. Perspectiva medicalizantă, curentă în epocă, asupra literaturii de avangardă - taxată drept „maladivă”, „morbidă” și „dezaxată” - nu ținea cont de intenționalitatea auctorială (citește: programarea haosului textual, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a autorilor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ani, lângă inimă." Și semna, spartan și orgolios, Ulianov. - Uluitor! - Da, domnule... Pink Floyd era unul dintre bărbații care nu se încurcau când era vorba în a-ți trezi prețuirea. Singurul lucru ușor deranjat la psihicul lui era preferința, aproape maladivă, de-a acționa numai din umbră. De altfel, și maxima sa preferată, atunci când i se propunea să se expună prea apăsat, era: "Atenție la lumină!", "Atenție la lumină!" - Îhî... Scuzați-mă... mi-ați adus aminte că am avut și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Vanitoși și superbi, distanți, cocheți, stârnind dorința, aceștia sunt - nomazi sau sedentari - dandy-i lui Fromentin.” 2 Un tânăr cântând lasciv și provocator din fluier Într-o cafenea maură, un altul cu surâsul melancolic Întipărit pe fața de o paloare maladivă, părăsindu-și soția spre a-l urma pe un domn (notat doar cu inițialele) M.N. În Sud, o căpetenie de trib trecând, În mijlocul unei caravane, cu alura, veșmintele și chipul fardat de femeie, sunt doar trei portrete minuțios descrise la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy-ul e răspunzător, ca un demiurg. El joacă și Își joacă propria viață, dereglând norme și propunând altele noi, cu un gust al teatralității care Îl Împinge, mai ales atunci când se proiectează - scriind - În personajele sale, spre o ciudată, maladivă voluptate a travestiului (Baudelaire, Barbey, Wilde, La Rochelle, D’Annunzio, Între alții). Am obținut, iată, portretul unei specii rasate, ușor efeminată, obsolescentă, ca tot ce ține de modă, de aparență și efemeritate, de imperiul acelui „a părea Înseamnă a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ieșită din comun pentru Înfățișare, nu e surprinzător că ideea de a fi mereu „În formă” devine una dintre obsesiile dandy-lor autentici. Eleganța, suplețea, siguranța de sine a spiritului trebuie să fie susținute de un trup pe măsură. Atenția aproape maladivă a unor dandy celebri pentru felul În care arată ne apare atunci firească. Ne aflăm așadar În fața unor corpuri suprainvestite, suprasolicitate, adevărate obiecte de cult. Oroarea de grăsime, de burțile revărsate, de șoldurile lățite sau de bărbiile duble presupune Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a omis în mod deliberat, că i se preferă tinerii incoerenți și fără talent, că cititorii sunt niște imbecili... Nu l-am auzit însă niciodată spunând că ar trebui să se retragă, să-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită anacronică, pustie, părăsită cu groază până și de alții ca el, nocivă oamenilor pentru că sătui de profeți siniștri. L-am auzit însă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dusă. Am preferat să pierd vremea aici, să mimez faptul că am ceva foarte important de făcut, să mă păcălesc pe mine însămi... Un timp chiar am reușit. Apoi am văzut că este vorba despre altceva: despre o căutare aproape maladivă a solitudinii... Nu mai am puncte de sprijin. M-am întrebat: "Ce să fac în satul acela?" Va avea loc obișnuita reuniune de familie românească. În zona noastră, familiile se reunesc doar la înmormântări și nunți, adică din obligație. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
par, acestă cauză se datorează faptului că ”misticul” trăiește o temere continuă, într-o lume imaginară, ce i se prezintă sub tot felul de fenomene disimulate, probabil o proiecție inconștientă a unui eu travestit. În anumite cazuri extreme această manieră maladivă de a vedea lucrurile poate să meargă până la halucinație, care de regulă afectează auzul, dar care poate de asemenea să afecteze vederea sau alte simțuri. Atunci când misticul nu își limiteză presupunerile asupra anumitor fenomene, el ghicește în spatele lor anumite mistere
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
artistul devine posedat de geniu, astromomul devine astrolog etc.. Toate aceste fenomene de misticism sunt explicate de Nordau prin prisma unei hiperexcitabilități morbide a unor regiuni a creierului uman. La grade moderate apar obsesiile pe care conștiința le recunoaște ca maladive, dar ele nu exclud o activitate cerebrală sănătoasă, pentru că alături de ele pot să se trezească percepții normale, iar conștiința se obișnuiește cu prezența simultană a acestor obsesii. Uneori obsesia se transformă în idei fixe, iar conștiința își pierde capacitatea de
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
îi defăimau în scopul de a-și pune în valoare propriile talente și creații. Acești tineri se autointitulau ”hidropați” ceea e ar însemna o mixtură între ”hidroterapie” și ”nevropatie”, ei fiind fără îndoială caracterizați de o gândire mistică incoerentă și maladivă. Înspre 1884 acest grup se stabilește pe bulevardul Saint Michele din Paris, la Cafeneau François Premier, loc devenit celebru, fiind considerat leagănul Simbolismului: acest loc continuă să fie templul câtorva tineri ambițioși ce sperau să obțină, așezându-se sub steagul
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
24. Nordau ne atenționează că uneori e posibil a se produce confuzie între termenii egocentrism și grandomanie, cu toate că între aceste două concepte există o diferență caracteristică: grandomania este de asemenea ca și complementul său clinic - mania persecuției -, cauzate de procese maladive provenite din interiorul organismului. În grandomanie, ca și în cea a persecuțiilor închipuite, bolnavul se ocupă în mod constant de lume și de oameni criticându-i și analizându-le acțiunile, pe când egocentricul nu își dorește o situație socială imaginară, pentru că
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste iubite, tineri oficianți ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare iarăși, ca altădată, cândva, în tinerețe, provocatoare. El acceptă plecăciunile ceremonioase, sărutările, frenezia atâtor afecțiuni înnoite. Li se înfățișează, în eleganța costumului și a gesticii, pacificat, ospitalier, dar își rotește rapid în toate părțile privirea vie. Iată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
soția directorului ? Atunci... încearcă să reintre studentul. Și-a păstrat și numele de fată. Sia o strigam noi. Sia Strihan. O cunosc de peste treizeci de ani. Frumusețe de-o puritate ciudată, așa era atunci. Imaginea liniștii virginale ! Ca la pictorii maladivi și suprarafinați... Dintr-o familie vestită, de care s-a rupt imediat după ce l-a întâlnit pe Hariga. Chelnerul cu trei sticle roșii în brațe se încrucișează cu pașii sfioși ai unui ins cu o figură de farmacist palid, ghebosul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]