940 matches
-
coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el ca de un magnet. Hainele lor murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuse ea. — Ba da, spuse Sam, vei simți plăcerea când te voi mângâia și te voi săruta... peste tot. Se duse În bucătărie, luă un tirbușon și deschise sticla de vin. Turnă În două pahare, Îi Întinse unul și spuse malițios: — Ești foarte greu de cucerit. Kitty luă paharul și Îl goli În chiuveta din bucătărie. — Tu tot nu pricepi, Sam. Nu vreau să mă culc cu tine pentru că m-ai Îmbătat. Nu văd nici o onoare În asta. Pot să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
provoace pagube, dar acum să recunoaștem că n-ar fi rezonabil să ne așteptăm de la un animal ca el să reziste impasibil provocării unei hoarde de bufoni și mandarini, de măscărici și infirmiere, de eschimoși și asirieni cu barbă, toți malițios travestiți în piei-roșii. O oră a durat privarea de libertate. Impresionată de expresia de reproș și chiar de supărare cu care Găsit suporta pedeapsa, Marta îi spuse tatălui că educația trebuie să servească la ceva, chiar când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cât îi luă lui Ben să-și scoată rolele. Îi întâmpină o aromă îmbietoare de sos bolognez și pâine cu usturoi, combinația lui preferată. În cameră răsuna jazul lui Keith Jarrett, dat mai tare decât i se permitea lui, observă malițios. Urcară scările într-o viteză demnă de Grand National. În biroul lui, Jack stătea ghemuit la calculator, uitându-se la modelele de format pentru noul ziar. Ben trase câinele înapoi, înghițindu-și dezamăgirea. Tatăl lui își adusese de lucru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce fac artele plastice evoluate spre constructivism stării retrograde sub-dadaiste a literaturii”. Dincolo de simpatia colegială și de solidaritatea întru insurgență, atitudinea superior-paternalistă a Contimporanului apare evidentă: afirmîndu-și primatul absolut al inițiativei avangardiste în România, revista lui Vinea și Iancu înregistrează malițios caracterul recuperator (și, implicit, datat: criptodadaist) al noii publicații „juvenile”. În plus, observația privind „artele plastice evoluate spre constructivism” vs. „starea retrogradă, sub-dadaistă a literaturii” plasează din nou Contimporanul în pole-position-ul noutății artistice... Oricum: toate discuțiile despre Contimporanul ca publicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alte cuvinte și de faptul dacă el corespunde unui fond sufletesc sau nu”. Pe de altă parte, consideră (la Arghezi, de pildă) „purecii și păduchii” ca fiind „cuvinte inestetice prin ele însele”, făcîndu-l pînă și pe comprehensivul Perpessicius să aprecieze - malițios - că pe această bază ar trebui respinsă o mare parte a literaturii universale... În spirit clasic, Emilian îi ia apărarea lui Paul Valéry (apărător al „ordinii arhitectuale”) împotriva acuzelor de obscuritate, cu argumente vădind o înțelegere adecvată a poeticii moderniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să „construiască” o „operă” vastă. Prejudecată activă într-o Românie unde „totul rămîne de făcut”, unde „nimic nu durează”. Matei Călinescu vedea în Urmuz un „mare precursor”, dar nu și scriitor mare, opera lui fiind „foarte restrînsă”. Ion Negoițescu nota malițios (deși nu depreciativ) faptul că Urmuz a atins „maximum de notorietate cu minimum de operă”, o „operă” net inferioară cantitativ monografiei lui Nicolae Balotă. Contestările radicale au fost însă — după 1965 — destul de rare. Probabil cea mai radicală dintre ele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu atât apărea mai ridicol în ochii ei. — Tomoe, spuse el cu durere în glas, mi-e teamă că, de când cu povestea din Shinjuku, ți-ai schimbat părerea despre mine și mă judeci greșit. Nu te judec greșit. Un zâmbet malițios îi învălui chipul. L-a pus la punct imediat. De fapt, nu m-am gândit suficient de serios la tine ca să-mi fac vreo părere. Ōkuma s-a simțit jignit și a început să se joace cu lingurița. — Am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un strigăt cumpătat. Un stol de adolescente, fiice de servitori și țărani, și-a făcut apariția. Și-au scos tunicile scurte și au intrat în apă goale, râzând și strigând, împresurate de libelule albastre. - Uită-te atent, mi-a zis malițios Rotari dintr-o suflare, arătând spre gardul de nuiele. De partea băieților s-a lăsat o tăcere neașteptată și, urmărind privirile bătrânelor care râdeau dându-și coate, am văzut gardul cum se clatină puțin. Fetele s-au prefăcut că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-aș avea curajul nici măcar să m-ating de o singură floare a ei. Îți cer și puțină milă, de vreme ce trebuie să mă mulțumesc cu niște femeiuști neroade, m-am simțit obligat să adaug. Rotari mi-a dat o replică malițioasă: - Neroade? Înseamnă că te lași înconjurat de singurele neroade frumoase din Brescia. Am clătinat din cap. - Flori frumoase fără de mireasmă și prospețime și cu suflet meschin. XIV În cei doi ani care au urmat l-am determinat pe Rotari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două numere, alcătuite din câte două cifre, pe care la Început nu le putea desluși. — Regina Coeli? Dar Închisoarea din Roma nu se numește Rebibbia? comentă Fabio Merlo, fără obișnuitu-i respect. — Ce vrei să insinuezi? mormăi Elio, sâcâit de Întrebarea malițioasă a secretarului său. În clipa aceea numerele se fixară: 50,4% și 46,7%. 50,4% sub chipul de matroană al Teclei Molinari, născută În urmă cu patruzeci și opt de ani, la Colleferro, unde a și luat diploma În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înseamnă că n-am reușit, n-ați fost reales, onorabile. Și apoi Fabio Merlo, secretar impecabil și cu un limbaj elevat, Îi spuse tu, lucru care nu-i fusese permis până atunci, lăsând să-i scape o strălucire de bucurie malițioasă și folosind o expresie pe care Înainte nu și-ar fi permis-o În prezența lui. — Ai fost mazilit. Elio se clătină, recunoscu sediul partidului, recunoscu oblonul negru și se recunoscu pe sine Însuși. Își pierdu răsuflarea. Lovitura fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aminte cum - după o conversație fulgerătoare - reușise să-i dea cartea lui de vizită, adăugând pe ea cu pixul numărul celularului personal. Sunați-mă, dacă aveți nevoie de ceva, indiferent de ce, Îi spusese. Blonda soție a lui Buonocore Îi zâmbise malițios - iar el știu că Înțelesese. Acum, privindu-și Îngerul păzitor, se rușină de acea carte de vizită și de acea propunere. Se liniști doar la gândul - chiar și acesta deprimant - că soția nu-l sunase niciodată. Buonocore Își aranja auricularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
degradează, nimeni nu mai caută portari, oamenii de bine dispar. Însă ce infamă, mincinoasa, avea un nou curtezan și nu-i spusese nimic mamei sale, care o Întreține de doi ani de zile. Pentru a evita ochii răutăcioși, șmecheri și malițioși ai bătrânei și cei albaștri și Îndepărtați ai lui Dario, Sasha Își mută privirea asupra unui candelabru - o caracatiță cu brațe din sticlă fațetată ale cărei tentacule se legănau la câțiva centimetri deasupra lui. La televizor, Dario Îl Întreba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cât de mult prețuiesc ceea ce face pentru mine. În momentul acela Își dădu seama că soția lui Buonocore nu venise pentru el. Era Însoțită de un bărbat brunet, cu ochelari rotunzi și cu giacă din piele albastră. Destul de tânăr, observă malițios. — Și soțul meu unde e? Nu trebuia să vă Însoțească până la Întoarcerea dumneavoastră acasă? De ce nu e cu dumneavoastră? Îl Întrebă Emma pe un ton aspru care nu-i făcu plăcere. Elio Îi răspunse că, din cauza unor probleme urgente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de obicei și poate mai puțin întins decât se știe el, lacul privește drept în ochi rotundul aprins al soarelui. Îl întreabă dacă are de gând să fie la fel de capricios toată vara ce urmează. Soarele îi răspunde printr-un zâmbet malițios, împrăștiind pe suprafața lacului raze usturătoare. Acesta este doar începutul celei mai călduroase perioade a anului. Dintr-un prieten bun al naturii, care aducea până mai ieri veselie și bucurie, acum soarele se transformă într-un veritabil dușman al acesteia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o susținuse, asta nu Însemna că În sinea lui digera mai ușor ca alții trimiterea trupului lui Gildas la IML din Brest. Milic era un om credincios. Mai mult din superstiție decît din adevărată credință, recunoștea el cu un zîmbet malițios. Or, tradiția spunea că un om care răposase nu trebuia să părăsească niciodată Lands’en, cu riscul ca sufletul lui să fie condamnat să rătăcească Între cer și pămînt fără să-și afle liniștea. Milic o iubea pe fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doream pe puștoaica aceea dureros de mult. Mi-am petrecut weekendul scriind un pamflet rasist, chinuit de o erecție vecină cu priapismul; luni am telefonat la L’Infini. De data asta, Sollers m-a primit În biroul lui. Era jovial, malițios, ca la televizor - chiar mai mult decât la televizor. — Ești cu adevărat rasist, se simte, te excită, e bine. Bum bum! A făcut o mișcare grațioasă cu mâna, a scos o pagină, Însemnase un pasaj pe margine: „Îi invidiem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Continuă, Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează iritată pe peluză, și tocurile fuchsia i se afundă în iarbă. Nu accept să-mi fie comentate în acest mod malițios toaletele ! Toate sunt Royal Doulton. Sunt Royal Doulton, repetă în microfon. De cea mai bună calitate. Te descurci foarte bine, Samantha ! Mă bate ușor pe umăr. Ziariștii râd deja în voie. Hilary e roșie ca sfecla. — Iertați-mă, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi văd pe ăia. Dacă o să zic „nu te duci”, o să mă înjure, dacă o să fiu de acord atunci o să iasă precipitat din casă, numai ca să fie apostrofat în stradă de prieteni, cărora parcă le și aud vocile subțiri și malițioase: - Ce, mă, ți-a dat voie bătrânul tău și te bucuri? - Bătrânul meu e terminat, va spune fiul meu luând-o de gât pe Andreea, probabil o fată mititică și timidă, dar de gașcă. Fiul meu va face sex pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să beau cea mai mare parte. („Vinul conține o groază de calorii, spusese Violet, cu regret. În plus, nu vrem să ne amețim la prânz. Sau, mai bine zis, vrem, dar nu putem.“) Îi spuse lui Violet, pe un ton malițios: —Geloasă pe faptul că farsorul și-a pierdut interesul pentru tine, dragă. E ca și cum hărțuitorul tău de serviciu se hotărăște dintr-odată să-și schimbe ținta și urmărească pe cineva din East Enders 1. Flatant, ce să zic. Violet își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tura dumitale de lucru s-a terminat oricum... Chiar ai depășit ora și schimbul tău este deja aici... Au fost problemele acelea... Seară minunată îți doresc și odihnă plăcută! - O, da! Mulțumesc, domnule doctor! Sper să fie așa..., răspunse ea, malițioasă, întorcându-se imediat către Iuliana. La revedere, doamnă! Sănătate totală vă doresc! Asemenea! Vă mulțumesc mult! îi răspunse Iulianam întorcând capul repede, la timp să-i observe mersul elastic și unduirea elegantă a coapselor bine scoase în evidență sub cordonul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cap în semn de recunoștință, ceea ce a permis apoi mulțimii adăpostite sub umbrele să se repeadă spre bufetele amenajate în diverse puncte ale grădinii, moment cînd s-a oprit și ploaia de altfel. Iertați-mă dacă evocarea mea pare puțin malițioasă, sunt și eu, în felul meu, un observator al lumii, dar mai mult decît atît sunt un negustor de începuturi de roman care își selectează cu grijă clienții. Cu aleasă prețuire. Guy Courtois 4. nu este ușor să ai un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fulg de pe haină. - Atuncea faceți pensiune, continuă implacabil Aglae. Osă aibă Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? Pascalopol își mușcă puțin buza de sus, cam schimbat la față, dar, lovind zarurile, răspunse conciliant: - Așa ești dumneata, cocoană Aglae, malițioasă. Otilia sărise acum de pe scaunul lui moș Costache pe acela al lui Pascalopol, pendulîndu-și și aici piciorul. Această prezență avu efecte tonice asupra jucătorului, fiindcă începu să manevreze cu mai multă vigoare. După câteva mutări repezi își retrase mâinile, notificând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi rea Otilia, dacă n-ar fi falsă. Cel puțin întrucît mă privește. Felix, rănit mai mult decât s-ar fi așteptat, minți cu vioiciune: - Mă mir că spuneți asta. Otilia are numai cuvinte bunedespre dumneata. Domnișoara zâmbi cu neîncredere malițioasă și, lăsând capul în jos, vorbi ca și când ar fi fost silită de fapte să se destăinuie: G. Călinescu - Vezi că... se spun multe lucruri grozave despre purtările Otiliei... E de vină moș Costache, care o râzgâie. Așa sunt fetele fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]