1,226 matches
-
piese de schimb în depozitul de vise. Tușește, nu poate nici să scuipe, nici să-și sufle nasul. Îngrozitor. Își frământă mintea să găsească soluții. Să tragă, de exemplu, sertarul noptierei, unde își ține forfecuța de unghii, ca să-și taie manșetele prea strâmte și sforile de care îi atârnă la încheieturi sacii. Da, dar cum? Ridicându-se puțin, ajunge să-și sprijine capul de noptieră și chiar să-și lovească fruntea de sertar. Se repetă exact istoria încercărilor impuse de doctorul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei și face să sclipească în umbră lama unui cuțit. În cazul unei agresiuni, nici măcar n-ar putea alerta echipa de noapte. Perfect, mai bine să crape decât să mai îndure tortura sacilor cu nisip! Dimineața, nu mai există nici manșete prea strâmte, nici saci cu nisip, dar încheieturile îi sunt legate de pat, înroșite și pline de zgârieturi, atât de tare s-a zbătut ca să se elibereze. Protestele ei nu servesc la nimic, ăsta e regulamentul. Da, regulamentul. "Dar înainte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la doctorul Hjalmar Schacht, celebru ministru de finanțe. Schacht făcea parte din vechea generație de fianciari nemți și nu părea a fi nazist. De statură înaltă, era îmbrăcat după moda veche, în negru, cu guler alb scrobit tare și cu manșetele de la cămașă, la fel, scrobite ca și gulerul și ieșite mult în afara mânecii de la haină. Mi-a declarat că apreciază mult inițiativa de a încuraja turismul și mi-a acordat avantaje financiare importante pentru cumpărarea materialului necesar studioului cinematografic. Fiul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
științifico-pedagogică „Aron Pumnul” - redactor șef Simion Gociu, redactor șef adjunct Ilie Gavanos, secretar responsabil de redacție Gheorghe Constantinovici, imprimare la Tipografia regională Cernăuți, str. Principală nr.200. În fotografie fostul Palat cultural al românilor din orașul Cernăuți Înscriindu-și în manșetă preceptul „Fericiți sunt făcătorii de pace” colegiul de redacție aduce la cunoștință tuturor că „responsabilitatea pentru veridicitatea faptelor și datelor publicate în ziar o poartă autorul materialului” pentru că „punctul nostru de vedere nu întotdeauna poate să coincidă cu punctul de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
politic independent, anul I, nr. 1, apare la 19 iunie 1920, redacția și administrația Cernăuți, str.dr. Iancu Flondor nr. 18, director și redactor responsabil Achille Scânteie, administrator delegat - C.I. Marcu. Tipografia Hermann Czöpp, Cernăuți, str. Gregor nr. 3. Tribuna, în manșetă la primul său număr, schițându-și și dezvăluindu-și programul, viza: „o independență strictă și fără reticențe” prin care „să-și câștige încrederea cititorilor, devenind un organ de control - având ca far dreptatea și imparțialitatea”, fiind „o tribună publică de pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înfrățesc în „aristocrație” prin vorbirea limbii germane. Românește vorbesc cei mai mulți români când nu vor să-i înțeleagă cineva. Toate neamurile se înfrățesc prin spoiala culturii germane și prin închinarea față de cetatea cetăților, unde sunt cravatele, acele de cravată, nasturii de manșetă etc., etc. cei mai buni: Viena. „Inteligența” se socoate ca a doua castă a țării, castă de preoți și învățători mai ales, la care se adaugă câțiva avocați și funcționari mai mici. Ei nu se simt una cu poporul, pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lui Ion Antonescu, care se apropie tot mai mult de putere. Însă până la acele zile întunecate, în maga- zinele bucureștene se puteau găsi pantofi ŕ la Malagamba, sacouri cu revere mici a la Malagamba, pantaloni ascuțiți la gleznă și cu manșetă sau cămăși cu croială a la Malagamba, iar nu în ultimul rând școlile de dans încep să-și facă reclamă, anunțând în ziare și pe afișe, scris mare : „Predăm dansul Malagamba !“. Tinerii împătimiți de jazz, confundați adesea cu „mala- gambiștii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
alunecă pe mochetă în timp ce se ridica din pat întinzându-se. Pe perna lui era o carte pentru adolescenți Ce a fost Pîmântul altădată. Fiul meu avea unsprezece ani și un portofel Prada și un petic de pirat Stussy și o manșetă de tenis Lacoste prinsă la încheietura mâinii și visase să înființeze un club de astronomie, dar lipsa de interes a colegilor îl făcuse să se lase păgubaș, iar cântecele lui preferate aveau cuvântul „zbor“ în titluri; toate astea mă întristau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Chiar nu? Vocea îi era sugrumată de emoție. Dacă nu facem ceva îi vom pierde. Nu poți să înțelegi asta? - Nadine, haide, trebuie să-l găsim pe Mitch... M-a prins din nou de braț, mâinile ei agățându-se de manșeta hainei mele. Răsufla greu. - Îi vom pierde dacă nu facem cev... Visul aluneca vertiginos în direcția opusă, rescriindu-se. Încercam s-o ridic pe Nadine de pe banca de granit, dar ea se trăgea înapoi cu toată forța. Și dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu TIR-uri. Încerc să deslușesc mai bine împrejurimile prin geamul aburit de ploaie al autocarului: șosele flancate de garduri foarte înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se sfârșesc, apar pogoane bine îngrijite și pădurile verzi. Dimineața, pe o ploaie măruntă, consecință a furtunii din ajun, plecarea ne-a fost întârziată cu vreo 20 de minute (și ce plăcut suna muzica în sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sarcina uriașă ce stătea pe umerii Externelor în acei ani în care, e drept, Maurer mai avea un cuvânt de spus. La masa de seară, unde trona tov. Mihai, prim-secretarul județului, se mai găsea un „tovărășel”, mic, rotunjor, cu manșetele veșnic motolite și cu zâmbetul afabil și continuu al cuiva ce vrea, în comerțul „cu ridicata”, să nu „supere onor clientela!”. - Cine e dânsul? l-am întrebat șoptit pe Macovescu (care, din prietenie cu Stancu, în primul rând, a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
italiene, de la mijlocul secolului al XV-lea, sau cum sunt înfățișate personajele din pictura lui Sasetta, Masolino de Panicale sau Pisanello. Domnul poartă o tunică scurtă, până la genunchi, din mătase roșie brodată cu aur și argint, cu mâneci largi, cu manșetă strânsă, încins cu o cingătoare de culoare închisă, iar pe deasupra poartă o mantie din brocart, fără mâneci, a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Iar la matimatică ne-a dat să facem o împărțire, scoțându-se 9 cifre zecimale. Eu am fost în bancă cu Grigore Pavlov care avea 18 ani. Și era îmbrăcat foarte frumos cu haine strâmte și cu guler călcat și manșete. Și i-am zis: "Domnule, iar când am văzut că nu pricepe, i-am zis: Domnule, da dumneata nu ești prost puțin ! ". El a copiat de la mine, că alt feli, nu putea scrie nimic. Și a reușit și el cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
promovare nu era obligatorie pentru toți elevii, cum se consideră astăzi și... trecând cu brio, În toamna anului 1941 am Îmbrăcat uniforma elevilor din cursul superior, echivalentul liceului de astăzi, respectiv culoarea fondului numărului matricol a devenit albastră ca și manșeta de la baza chipiului. Adolescența a intrat În drepturile ei. Mi-am impus un nou mod de viață și m-am implicat În toate acțiunile societății. Începutul Îl făcusem În anii anteriori. Numărul copiilor din sat, plecați la oraș a crescut
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
să n-o iau, mai spuse omul nostru, acolo nu mai e capăt! Elogiul toleranței Mergeau impasibili pe stradă, unul pe partea însorită, celălalt pe partea umbrită, adevărul și minciuna. Amândoi erau îmbrăcați la fel: pantaloni gri și largi, cu manșetă, cămașă albă, dantelată, și joben. Adevărul purta deschisă (indiferent de vreme, indiferent de anotimp) o umbrelă albă, minciuna o umbrelă roșie. Adevărul avea un ochi albastru și altul negru, minciuna un ochi negru și altul albastru. Mergeau așa pe stradă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mama cu rigoarea sa de „general”, pe de altă parte tata a cărui simplă prezență impunea un respect desăvârșit. În 1969 am mers în clasa I și-am fost primul copil din școală, grație iscusinței mamei, care a introdus modelul manșetelor brodate, ulterior dantelate asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
doi peri; individ du bios, cu brațe lungi și moi atârnând leneșe În jos, ca la un personaj tragicomic, care primește palmele, din teatrul clasic de păpuși. Am pregetat să-i Întind mâna când l-am văzut, mai ales, fără manșete scrobite și interșanjabile la cămașă și nici măcar din cele inuzabile, de celuloid: o crimă vestimentară de neiertat pe acea vreme, În stare să te dezonoreze și declaseze definitiv. (Multă vreme după aceea m-a urmărit această Întâlnire cu Adrian Maniu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În care Emanoil Bucuța n-a apărut decât foarte rar), fiind În majoritatea cazurilor rezervată colaboratorilor din afară, [cu texte] destul de eclectice sau de mediocre, salvate Însă de la un discredit total prin rafistolările sau șiretli curile amăgitoare ale titlurilor și „manșetelor“ cu tam-tam, inventate de secretarul de redacție, de nu-și mai recunoșteau nici autorii paternitatea lor, cum și prin notițele dense, sucu lente, din paginile a treia și a patra, mai totdeauna nesemnate și datorate mai toate lui Emanoil Bucuța
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș, lavalieră cu țarțamuri, guler și manșete de celuloid - și mai ținând un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira la pagina 868 din Istoria literaturii române de G. Călinescu. și am tresărit, ca mai toți contemporanii mei de atunci, În fața femeilor stil 1900-1910, voalate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Borges, Cartea de nisip 31. Simona Popescu, Exuvii 32. Julio Cortázar, Șotron 33. Haruki Murakami, în căutarea oii fantastice 34. Mika Waltari, Amanții din Bizanț 35. Dan Lungu, Sînt o babă comunistă! 36. Mihail Bulgakov, Inimă de cîine. Însemnări pe manșete 37. John Fowles, Colecționarul 38. Dai Sijie, Balzac și Micuța Croitoreasă chineză 39. Cecilia ștefănescu, Legături bolnăvicioase 40. Giovanni Papini, Un om sfîrșit 41. Edgar Allan Poe, Cărăbușul de aur și alte povestiri 42. Ismail Kadare, Generalul armatei moarte 43
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Domnu’ Cornel e chiar frumos, după cum nea spus și domnu’ Dan Claudiu Tănăsescu, cel care la invitat în emisiunea sa, Prețul performanței de la Realitatea TV. Îi stătea așa de bine în cămașa lui albastră ca cerul senin, cu gulerul și manșetele albe, cu cravata tot albă... Nouă doamna învățătoare nea spus că albul înseamnă puritate și cred că albul i se potrivește cel mai bine domnului Cornel. Oricum, cămașa albastră cu guler și manșete albe semăna cu uni forma noastră, a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
albastră ca cerul senin, cu gulerul și manșetele albe, cu cravata tot albă... Nouă doamna învățătoare nea spus că albul înseamnă puritate și cred că albul i se potrivește cel mai bine domnului Cornel. Oricum, cămașa albastră cu guler și manșete albe semăna cu uni forma noastră, a școlarilor, așa că am considerat apariția domnului Cornel la televizor, acum, la început de an școlar, drept cel mai frumos cadou care ni se putea face. Asta cu atât mai mult cu cât nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
neînsuflețit poate prinde viață numai dacă cineva suflă asupra lui... Pentru mine, acum, nu există nici "nu vreau" și nici "nu pot". Există un "trebuie să mă gîndesc". Eu, cel puțin, nu țin cărți nici sub masă și nici în manșetă, să le scot la momentul oportun. Nu-mi place să vînez clipa. Tamara își sprijină amîndouă mîinile de marginea mesei și se reașază pe scaun, parcă topindu-se. Nu înțeleg cui folosește toată discuția asta! se miră prim-secretarul. Mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că exiști, că ești copilul meu iubit. Mamina [manșeta paginii] Astăzi, 6 decembrie, zi de vizite: Maria, Irène și apoi Sab[ine] foarte, foarte nefericită, trădată fără menajamente, cum se întâmplă, când se întâmplă. Are să fie la Paris în jumătatea a doua a lui ianuarie. Cred că va fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
metamorfozele” sau ratările unor proiecte, pentru cunoașterea factorilor care le-au provocat. Cercetătorii animați de curiozitatea față de cauzele obscure și de amănunte, în stare să dedice zile, săptămîni sau luni ca să le depisteze, sînt din ce în ce mai rari. Mulți din breaslă au manșetele și gulerele perfect curate. Scriu „eseuri”! N-au respirat niciodată aerul cu praf și bacterii degajat de dosarele vechi și de colecțiile de reviste și ziare. Eseurile pot fi scrise oriunde, pe faleză sau la poale de munte, pe baza
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]