1,836 matches
-
care cred că era o corcitura de lup. Cred că se rătăcise de stăpân. L-am „înfiat” și i-am pus numele Jup. Era un câine inteligent care s-a atașat grozav de mine. Mă însurasem și locuiam la o mansarda pe Filatropiei, unde îl aveam pe Jup și o pisică. Nu o duceam prea strălucit cu banii, totuși nu știu cum am cumparat printr-o ocazie o șuncă afumata pe care o țineam într-un fel de bucătărioara. Acasă era Jup și
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
să dau ceva din rezervele mele de holtei, iar apoi mi-ai spus că e târziu, și-n prima noapte nu se cade... Și de ce, totuși, eu te-am luat atunci pe brațe și te-am dus până sus, la mansardă, Unde locuiai tu cu un simplu pat de cazarmă... Știi, într-o zi mă gândeam la tine... dacă același zar este aruncat de fiecare dată cum frunzele sunt aruncate de toamnă... Mătrăguna Știi iubito în altă zi mă gândeam la
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
barde, Iarba voastră rea să piară, Spurcăciuni patriotarde! Din pecinginea maghiară Și bâhleala lor de ceardă Au venit pământ să ceară Fără botniță și zgardă... Boanghenii degeaba zbiară Și poceala și-o desfardă Vărsând ură și ocară Din istorii de mansardă... Nu cu plebea proletară Avem pricini c-o să piardă Pacea, liniștea plenară... Ci cu cei ce o îngardă Și-o asmut, la noi să sară Cu-a dihoniei petardă: Bozgorimea ordinară, Șleahta de șovini, retardă...!
GRUPAJ DE POEZII PATRIOTICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349409_a_350738]
-
Între doi bărbați, la nivel mental de mare spirit, a avut ca repercursiune o înaltă găndire... Discutau, mâncau, gândeau împreună. Filozoful Constantin Noica și artistul Vespasian Lungu ! Artistul, prieten cu Noica, cu Țuțea, cu N. Stainhardt . Artistul care a pictat mansarda de la Păltiniș, bolta peșterii filozofului cu bizonii de la Altamira; acesta denumind-o AXIS MUNDI ! Bizonilor, dându-le semnificația de ,,Afirmarea primatului European, asupra altor culturi, deoarece bizonii nu au existat decât în Europa și America..,, Însă zidurile scorojite ale mansardei
EXPOZIŢIA; FLORI ŞI PEISAJ ACUARELĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344560_a_345889]
-
mansarda de la Păltiniș, bolta peșterii filozofului cu bizonii de la Altamira; acesta denumind-o AXIS MUNDI ! Bizonilor, dându-le semnificația de ,,Afirmarea primatului European, asupra altor culturi, deoarece bizonii nu au existat decât în Europa și America..,, Însă zidurile scorojite ale mansardei marelui filozof, nu au putut păstra bizonii pictați, decât câțiva ani.. Constanța Abălașei-Donosă, este un exponent, un produs al școlii Vespasian Lungu ! Expoziția de față, este de un mare rafinament; florile, naturile statice, peisajele sunt executate de un adevărat profesionist
EXPOZIŢIA; FLORI ŞI PEISAJ ACUARELĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344560_a_345889]
-
fundul clasei. Îl ardeau privirile dezamăgite ale profesoarei. Mirosul acela aromitor, care venea dinspre ea, nu mai emana ... Însă el nu putea răspunde. Se gîndea la limba vînătă, umflată a lui nea Stelian, pe care-l văzuse spînzurat într-o mansardă printre rufe pe sîrmă, la mirosul de tocăniță, de gunoi uitat în pubele, de cauciuc ars și șobolani cu ochi vicleni. Gîndul îi zbura bezmetic la vaierul tramvaielor rotindu se bete la rond, sub soarele negru, la hohotul astmatic al
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
Românească Ioan Pânzaru, Regimul interpretării. Literatura și sensul acțiunii, Polirom Ion Simuț, Vămile posterității. Secvențe de istorie literară, Editura Academiei Române Mihaela Ursa, Eroticon. Tratat despre ficțiunea amoroasă, Cartea Românească DEBUT Marius Chivu, Vîntureasa de plastic, Brumar Teodora Coman, Cârtita de mansarda, Casa de editură Max Blecher un cristian, Morții mă-tii, Casa de Pariuri Literare Anatol Grosu, Epistola din Filipeni, Casa de editură Max Blecher Mihai Iovănel, Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică, Cartea Românească Claudiu Turcuș, Estetică lui Norman
A ÎNCEPUT ÎNSCRIEREA CĂRŢILOR 2013 PENTRU PREMIILE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347538_a_348867]
-
viziunii ei oribile. Decentă. Cam acesta ar fi fost primul cuvânt care îi trecu prin minte la prima vedere. Partea de jos, mai solidă, părea ridicată din cărămidă, în timp ce sub acoperișul foarte puțin înclinat, aproape drept, se putea distinge o mansardă ușoară, dintr-un lemn deschis la culoare. Florin duse bagajele în casă și se întoarse după ea. După câteva momente în care încercă să îi citească expresia de pe chip, o ridică brusc în brațe și o trecu pragul în cel
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
pe care el îl făcu drept răspuns la întrebarea ei, ca pe o invitație să își aleagă spațiul care îi convenea. Ușurată parcă de o povară, părăsi bucătăria și urcă scările abrupte și înguste pentru a arunca o privire în mansardă. Aerul era deosebit de cald și mirosea a lemn. Slavă Domnului că exista o baie în casă! Ar fi murit de groază să fi fost nevoită să înfrunte atacul pelicanului în timp ce încerca să înlăture mizeria adunată pe drum. Se așteptase să
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
aproape caldă! Potrivi furtunul și dădu drumul apei să curgă, socotind că la așa un debit, până avea să-și desfacă bagajele ar fi colectat o cantitate care să umple un sfert din volumul uriașului recipient. Cele două camere de la mansardă erau mai mici decât cele de jos, iar coridorul îngust în care se deschideau, se termina cu un mic balcon protejat cu brațe din lemn, care avea un farmec deosebit. În prima cameră se afla doar un pat îngust, dar
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
lungit chinul prea mult. Proasta dracului, putea să se sperie și să țipe. Mai bine o regulam din prima, în baia de serviciu. Cu două palme o făceam să tacă în aia a mă-sii și-o serveam și la mansardă. Nu avea cum să scape de acolo... Am fost prost că am mai băut în dormitor... M-am speriat când am văzut-o așa, fleașcă. A dracului jigodie, credeam că a leșinat de-a binelea!”. Mișu era conștient că nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
în științe economice. „Sînt pornită-n mine să caut cu ardoare / În ladă, vechituri de sentimente-n soare / Pun mîna pe-o iubire trecută-n praf de vreme / Ating poza din mine și timpul iarăși geme ... Sînt în podul casei, / mansardă de dorințe / Urcă pe scara vieții uitate ingerințe / Și prima literă ce se gonește-n mine / E m de la mirare; de ce s-a dus la tine?“, ca să reluăm doar două strofe de-ale sale, postate pe Facebook într-o dimineață
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
politic din România ... nu știu dacă spune undeva de ce-a fugit. Nu știu dacă el știe de ce-a fugit.” Autorul „confesiunilor” îl cunoștea bine pe marele gânditor, vizitându-l de mai multe ori la Paris, în celebra sa mansardă de la etajul șapte, de pe rue de l'Odeon. Mulți l-au considerat, și-l mai consideară încă, un rebel, un oportunist, un mare ascet sau un neînțeles. Cornel Ungureanu, în cartea sa Mircea Eliade și literatura exilului (Editura Viitorul Românesc
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
dar, regăsindu-și câteva colege de liceu, a fost invitată, ca ori de câte ori dorește să vină în capitală, să vină să stea la ele. Fetele lucrau la fabrica de bere Grivița aflată în vecinătatea Gării de Nord. Administrația intreprinderii amenajase pentru ele, în mansarda unei clădiri, un spațiu de cazare destul de încăpător. A acceptat cu mare bucurie. Putea să-și vadă oricând iubitul fără să mai fie nevoită să dea ochi cu Mitru. Nu au nevoie de nimic mai mult decât să fie împreună
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. * Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZAMOLXIS Autor: Mariana Bendou Publicat în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ZALMOXIS : Încărunțit sunt, Omenire, iată, De neputința ta, repudiat; Mansarda asta-n rocă dizolvată Sălbatec, pe vecie, m-a-îngropat! Ce-am fost cândva? Ce mai sunt eu? PROFET, TIRAN sau SEMIZEU... Urcând din lingușit în lingușit. Un huiduit! Săpându-mi Zeul, Cu trudă, cu talent și cu zăbavă, I-am picurat
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
genunchii. De ieri, parcă,... Mă ard rărunchii?! Peretele pictat cu semne astrale, Bune pentru durere, Frică ș-alte boale, S-a ruinat de tot. Și prin el, Vântul Îmi povestește tot mai des Cum e Pământul... O, Cogainon, casă dragă, Mansarda mea de calciu și iluzii, Tu ești răsplata cea întreagă A strădaniilor mele pentru vii! La gura peșterii ieșind, Spre geți, își ațintește fața Și vocea lui, adusă a colind, Înfiorează toată viața: Degeaba îmi trimiteți, la cinci ani, Câte
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
departe Ca să pot lor vreodată să-l împart... Îi văd, neșovăind la faptă, Numai dorință și numai avânt; Prea crud le este trupul Ca să poată Atăt de iute Să se ducă în pământ... Dar voi primi! Hai, năvălește, Omenire, Peste mansarda mea Cu busturi calcinate! Încearcă-mi inima Și vezi dacă mai bate Pentru dreptate și pentru iubire... Pe stalagmitele îngemănate, Veniți ca să-mi sădiți vrejuri de flori! Vă dau un strop Din marea mea singurătate... Veniți, veniți, Vă fac Nemuritori
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
tare-i tot Profetul, Artistul cu desăvârșire! Zamolxis se întreabă Și tot el își răspunde: Sunt, Omenire, Întâiul între poeți? Zalmoxis se întreabă Și tot el își răspunde: Ai fost, Zamolxis, Doar Întâiul printre geți!... Iar geții, însetați de Nemurire, Mansarda-i invadează tot mai mult... Popor poet, popor de amăgire, Zamolxis e obiectul tău de cult! Dar Moartea, din frunze, Răstită și neindulgentă, Veni să-l poftească La ultim ospăț. (A zeilor coasă, atoate regentă; O cârpă cernită, întinsă pe
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
care cred că era o corcitura de lup. Cred că se rătăcise de stăpân. L-am „înfiat” și i-am pus numele Jup. Era un câine inteligent care s-a atașat grozav de mine. Mă însurasem și locuiam la o mansarda pe Filatropiei, unde îl aveam pe Jup și o pisică. Nu o duceam prea strălucit cu banii, totuși nu știu cum am cumparat printr-o ocazie o șuncă afumata pe care o țineam într-un fel de bucătărioara. Acasă era Jup și
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
aprind și ard... Într-un cerdac din Făgăraș Să te dezmierd, iubindu-te-aș, Într-un bordei din Cernăuți Să te pătrund când mă săruți, Într-o baracă din Ceahlău Să fii a mea, să fiul al tău, Într-o mansardă din Măcin Să te supun pervers, calin, Într-o căscioară din Gurghiu Să mor de drag și să înviu, Într-un șopron din Semenic Să curg în tine pic cu pic, Într-un colibă din Hovârla Să-i ia pe
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
Am găsit pe internet ceva care se cheamă “city break”, ce îți asigură drumul cu avionul și trei-patru zile la un hotel cu mic dejun. Ca să fiu cinstit, nu am ajuns la un hotel, ci la o pensiune, cocoțată la mansarda unei clădiri cu patru etaje, de genul celora de care e plină Praga. La plecare aveam mici emoții. Era prima ieșire fără ghid, fără cineva lângă noi care să știe limba țării gazdă sau o limbă de circulație internațională. Eu
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
voi plăti c-un bon de masă, Uitat în fracul strâmt și demodat. Contesă, toamna asta nu mă lasă La mine să te chem, iar, în palat. Te invit la dans, doar noi într-un tangou. Crivățul ne saltă prin mansarde. Turțurii vor crește trași la indigou. Niciun foc în vatră nu va arde. Vom dansa pe gheață până la finiș, Înotând prin valuri de zăpadă. Azi, contesă, suntem titluri de afiș, Dar mâine... cortina o să cadă! Referință Bibliografică: E toamna asta
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]
-
pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi a “celor ce se cuibăresc în mansarde și subsoluri “de la periferia societății. Dostoievski a cunoscut lumea orobsită din timpul său și a familiei sale împovărată cu opt copii, al căror tată era un medic la un “ spital pentru săraci“. Și datorită acestui fapt nenumărate personaje din opera
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > CÂNTECUL LEBEDEI - CHIRIAȘ DE-O CLIPĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 703 din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă locuiești peste tot doar un cer mi-a mai rămas la mansarda acolo fug de tine să mă întreb de ce te-am primit nu-ți cer chirie pe spațiu doar pe secundă tăcerii când ochii tăi se înfig în mine și mă ocupă total mai e una-n mine care vrea să
CHIRIAŞ DE-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351658_a_352987]