16,589 matches
-
aceasta prima versiune a Oratoriului a generat un imens scandal provocat de I. D. Petrescu, care a revendicat paternitatea asupra lui. În aceste condiții, Paul Constantinescu a retras această versiune. Timp de patru decenii s-a crezut că autorul a ars manuscrisul acestei prime versiuni. În anul 2004, cu prilejul unei expoziții omagiale organizate de Muzeul Național „George Enescu” prin directorul lui de atunci, pianista Ilinca Dumitrescu, prima versiune a acestui oratoriu a fost redata posterității. După data de 3 martie 1946
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
tale fiindcă, spune ea, erà și este sinceră! Acum, să profit de ocazie, să-mi descarc și eu conștiința față de mata: acum vreo 2 luni mi s-a cerut muzică românească peste ocean și cum am la mine lada cu manuscrise a Maestrului, știam că păstrează Oratoriul D-tale între manuscrisele sale. Mi-am permis să dau o copie după el odată cu alte bucăți ale Maestrului, fiindcă mi se cerea ceva caracteristic românesc. Nu știu dacă am aprobarea D-tale, dar
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
profit de ocazie, să-mi descarc și eu conștiința față de mata: acum vreo 2 luni mi s-a cerut muzică românească peste ocean și cum am la mine lada cu manuscrise a Maestrului, știam că păstrează Oratoriul D-tale între manuscrisele sale. Mi-am permis să dau o copie după el odată cu alte bucăți ale Maestrului, fiindcă mi se cerea ceva caracteristic românesc. Nu știu dacă am aprobarea D-tale, dar am facut-o din dragoste pentru D-ta și pentru
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
anii care au urmat Constantin Silveștri abordează în permanență lucrările prietenului sau Paul. Astfel la 10/11 Ianuarie 1953 au fost prezentate la Ateneu în primă audiție sub baghetă lui Constantin Silveștri 4 Fabule în orchestrația lui Paul Constantinescu. Despre manuscrisul acestei orchestrații, trebuie sa precizam faptul că s-a pierdut. În Biblioteca Societății Române de Radio există o altă orchestrație, semnată de Mihai Moldovan. Până în prezent manuscrisul contantinescian nu a fost dat la iveală. La 15/16 mai 1953 Valentin
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
sub baghetă lui Constantin Silveștri 4 Fabule în orchestrația lui Paul Constantinescu. Despre manuscrisul acestei orchestrații, trebuie sa precizam faptul că s-a pierdut. În Biblioteca Societății Române de Radio există o altă orchestrație, semnată de Mihai Moldovan. Până în prezent manuscrisul contantinescian nu a fost dat la iveală. La 15/16 mai 1953 Valentin Gheorghiu interpreta în primă audiție, alături de Orchestră Filarmonicii, Concertul pentru pian și orchestră compus în cursul anului 1952. Dirijorul era tot Constantin Silveștri. Long Play-ul ECD
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
cea mai importantă creație muzicală originală, născută pe tărâmul Al-Andalus. Aculturația și metisajul s-a efectuat la nivel muzical, după cum ne explică istoricul tunisian Al-Tifashi<footnote Al-Tifashi sau Ahmed Ibn Yussuf Al-Tifashi (1184-1253), erudit tunisian, lexicograf, istoric și scriitor. Un manuscris recent descoperit - 1956 - într-o bibliotecă particulară din Tunis și care descrie viața muzicală din Al-Andalus, aduce clarificări extrem de importante în ceea ce privește amploarea fenomenului muzical din acea perioadă. footnote>), Ibn Bajja de Saragoza transpunând repertoriul muzical cântat provenit din Orient pe
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
cu autor cert, fixată în scris, potrivit posibilităților oferite de sistemele notaționale de care creatorul a dispus? Problema textului original și a înțelegerii corecte a acestuia nu a preocupat întotdeauna pe muzicieni. Sau nu îndestul. Între gândul creator fixat în manuscris și textul tipărit, care urma să fie executat și să rămână posterității, conformitatea era de foarte multe ori discutabilă. Beethoven vitupera împotriva greșelilor flagrante și nenumărate ce-i „împodobeau” partiturile tipărite. Primele ediții din muzica lui Bach (Clavecinul bine temperat
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
certă. Pentru a pătrunde gândul compozitorului, edițiile trebuie comparate, extrăgând ceea ce le este comun. Și încă nu putem fi siguri. Chiar edițiile Urtext (text original) au proliferat și, surprinzător, nu coincid întru totul! Presupunem că editorii s-au bazat pe manuscrise sau copii diferite, de vreme ce apar diferențe între Urtext-uri, care, toate, se pretind versiuni originale. Dar uneori modificările sunt voite, conștiente (reluând vechi concepții de editare) provenind uneori din schimbarea mentalităților muzicale, alteori din dorința de a indica mai precis sensul
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ediție se află în Preludiul op. 28 nr. 15 în Reb major. Ex. 10: F.Chopin, Preludiu op. 28 nr 15, în Reb major a.Ed. Paderewski b. Ed. Henle, conformă cu originalul Accentul (indicat de săgeată) pus explicit în manuscris pe vocea de alto, mib (conform cu ediții atât de serioase ca Wiener Urtext sau Henle, dar și cu ediții mai vechi), este plasat sub vocea de tenor, do, eliminând reliefarea sunetului mi - care apare atât de expresiv în original - și
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
continuarea melodiei vocii de alto spre repetarea neinteresantă a sensibilei do. Totodată întâlnim și o modificare nepermisă a pedalizării originale în sens scolastic (încercuită în exemplu), în locul bogăției de armonice a originalului. Concluzia autorilor citați este trimiterea la facsimile după manuscrise. Chiar dacă lucrul nu este practic realizabil pentru oricine, se vede acum, când analizele au devenit mai exacte și mai pertinente în ce privește semnificația detaliului, că nu tot ce se aude este ceea ce a intenționat compozitorul. Și aceasta, chiar în cazul celei
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
contraspionaj, 1995), Braconierul („Povestiri de vânătoare”, proză scurtă, 2007). Un volum colectiv: Taina spovedanie (1993). Un volum de reportaje: Adevăr și metaforă (1988). Literatură pentru copii: Taina bătrânului fort (1989). Deopotrivă, amintim textele risipite în presa literară, dar și multe manuscrise - inedite, care își așteaptă editorul: Milionara (continuarea romanului Capcana ucigașă), Afrodita purta ochelari (roman polițist), Primăvara cailor sălbatici (roman realist) și Catamaranul (roman pentru copii). Și cum ceasornicul care ne „măsoară destrămarea” a sunat mult prea devreme pentru omul MIRCEA
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
alții că era seară, la fel și cu îmbrăcămintea, ba că era îmbrăcat cu pantaloni prea lungi pentru el și purta papuci grei în picioare, ba că ar fi fost băgat în cămașa de forță. Însuși Eminescu strecoară înadins printre manuscrisele lui câteva note în care susținea că în momentul respectiv avea la el un pistol pe care-l ținea lipit de corp. Toate acestea nu sunt decât niște afirmații care, puse cap la cap, nu se potrivesc și pentru a
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
susținut la primirea premiului Nobel pentru literatură, însingurarea și amenințările la care a fost supus, teama că își putea pierde libertatea etc. Închei prin a afirma că Elena Daniello a fost o adevărată arhivă, nu numai prin toate documentele și manuscrisele pe care i le-a prezentat și pus la dispozitie Ancăi Sîrghie, dar și după cum spunea, ultima muză a lui Lucian Blaga ,, trebuie să-ți mulțumesc pentru că în discutia noastră tu m-ai plimbat printr-o împărăție, împărăția amintirilor mele
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
viață a lui Eminescu, 1994). Luîndu-mi ca subiect pentru teza de doctorat „edițiile Eminescu”, după cîțiva ani buni de confruntări filologice între textele edițiilor, între acestea și textele din „Convorbiri literare” (pentru fiecare în parte), și după noi confruntări cu manuscrisele, mi-am dat seama că această impresie generală că Maiorescu a fost arhitectul Ediției princeps nu se susține. Sînt prea multe fisuri, nepotriviri, imposibilități logice, situații absurde. Sau acumulat fișe peste fișe, timp de trei ani, și, în ultimul an
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
editor ajunsese la concluzii asemănătoare. Eu consideram că Eminescu și-a decupat poeziile tipărite în „Convorbiri literare”, punîndu-le apoi în ordinea dorită pentru volum și intercalînd poeziile noi, făcute pentru legături. Mă bazam pe lipsa, dintre cărțile sale și dintre manuscrisele din lada sa, a „Convorbirilor”: ce poet nu-și păstrează propriile apariții? Nu, mi-a spus George Muntean, Perpessicius credea că Eminescu a dat la tipografie chiar volumele legate ale „Convorbirilor”, punînd semne la poeziile care trebuiau culese și intercalînd
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
teorie prin care am ajuns la concluzia că Eminescu este arhitectul volumului său de versuri. Greșelile de tipar identice în volumul apărut în 1883 cu cele din textele tipărite în „Convorbiri literare” între 1870-1881 arată că n-a existat un manuscris al cărții, ci s-a dat la tipografie revista, cum credea Perpessicius (tăieturile, cum consideram eu). În ediția a doua a cărții, din 1885, Titu Maiorescu îndreaptă tacit aceste greșeli de tipar. Dacă citea și în 1883 textul, le-ar
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
a făcut? Au avut acces la lada lui Eminescu - și Maiorescu, și Iacob Negruzzi și Iosif Vulcan? Pînă la urmă, interpretarea de bun-simț aduce și ea un argument: Eminescu însuși, lucrînd la volumul său și încheindu- l, a făcut copii manuscrise atît pentru intercalat în acest volum care urma să se culeagă inginerește, după semnele puse în revistă, cît și pentru „Familia” și pentru „Convorbiri”, care, dacă a avut poeziile inedite înainte de tipărirea volumului, rău a făcut că nu le-a
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
autorului. Ce trebuie reținut este că, abstracție făcînd de greșelile de tipar, formele din poeziile apărute în „Convorbiri” sunt eminesciene, iar eu le urmăresc și din perspectiva normelor ortografice ale momentului. De ce în cazul antumelor, în afară de sursele de bază, „Convorbirile”, manuscrisele și cele 11 ediții publicate de Maiorescu, mai trebuie analizate și cîteva din edițiile anterioare ediției Perpessicius, și desigur, această ediție? Cum v-ați raportat la acestea pentru ediția dumneavoastră? Toate edițiile critice ale antumelor eminesciene sînt de luat în
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Restabilirea punctuației în sens eminescian, precum și a locului apostrofului se poate urmări cu cel mai mare interes în ediția dumneavoastră. Din comparația edițiilor lui Maiorescu între ele și cu celelalte ediții (și, desigur, cu primele apariții ale antumelor și cu manuscrisele), reiese că criticul este cel care remaniază fastidios punctuația textului eminescian. Ulterior, editorii lui Eminescu sporesc aceste diferențe de punctuație, acceptîndu-l pe Maiorescu sau propunînd formule proprii. Sînt chestiuni care țin, ca să zic așa, de interpretare, dar nu a textului
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul.” Vă amintiți cîtă cerneală a curs pe marginea acestui „chip de lut”... Ei bine, textul eminescian (din „Almanahul Societății literare «România jună»”, dar și din multe manuscrise) este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul...”. Sau, o formă manuscrisă apropiată de versiunea finală: „Ce-ți pasă ție, din pămînt / Dac-oi fi eu sau altul.” Cât de departe sîntem astfel de
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
perechea: locul lin de sus, locul lin de jos, Hyperion și Katalin. Eminescianul „loc lin de sus” trebuie păstrat, „lin” nu e o redundanță, nu trebuie îndreptat... Explic aceste lucruri în ediția mea, cu exemple suficiente (fotocopii) după ediții și manuscrise. Spuneți că este imposibil să avem o ediție Eminescu ne varietur. Admițînd că acestei ediții a antumelor pe care ați stabilit-o, unică pînă acum prin anvergura demersului comparatistic și a corelării analizei filologice cu analiza literară, i s-ar
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
-l cinstim pe fiecare în parte cum se cuvine. Desigur, exemplele d-lui Profesor Stefan Cazimir se regăsesc și în ediția mea, mai puțin, însă, conjectura am armat pentru am urmat, la Înger și Demon, care nu e atestată în manuscrisul poemului. Petru Creția presupunea că „u” din scrisul poetului ar putea fi un „a” rău închis grafic, dar este prea evidentă deschiderea. de Marina Vazaca
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Iată, deci, o dovadă clară a uzurii morale de care suferă printul, ca mijloc de informare și formare a opiniei publice. Avem de-a face cu un sistem înghițit de alt sistem, tot așa cum la vremea lui, tiparul a înlocuit manuscrisele. - Nu cumva este pe cale de dispariție și un anume fel de cititor? - Da, a murit și un anume fel de cititor. Cititorul de astăzi e, din păcate, mult mai grăbit și are mult mai puțin respect pentru litera tiparită. - Ați
„Televiziunea a fost şi a rămas pentru mine, prima şi ultima dragoste profesională” [Corola-blog/BlogPost/93883_a_95175]
-
problema „cadavrului din debara”, Ortodoxia românească, în sine și în context, Catedrala Mântuirii Neamului, corupția din justiție etc. Răspunsurile „intervievatului” sunt fragmente extrase din textele sale apărute în publicațiile Federațiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iași (1870-1877), Timpul (1877-1883) și din manuscrisele publicate postum. Această piesă de teatru nu intenționează să impresioneze prin ceva ce ține strict de rigorile scenei. Ea are, mai degrabă, caracter didactic decât dramatic sau literar, pentru că propune redescoperirea lui Eminescu-jurnalistul, pentru cei care nu i-au cunoscut
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
moment, acum pot spune și eu: Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!” Autoare și de versuri și proza, o parte din scrierile literare ale Simonei Lazăr pot fi citite la Casa cu tamarisc și alte proze, Corabie spre Magonia, Iarbă manuscriselor și Somnul grifonului. Valentin Țigău: “Istoria noastră nu e nouă. Sute și mii de alți jurnaliști au suferit pentru că au spus adevărul” La momentul respectiv, Valentin Țigău a declarat, cu modestie: „Că jurnaliști profesioniști, n-aș miza, în totalitate, pe
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]