665 matches
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil nu a dat
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
Eugène Henri (n. 7 iunie 1848, Paris - d. 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize, Polinezia Franceză) a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier și geniu, a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
adună și concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică și poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă. În septembrie 1899 se mută în arhipelagul insulelor Marchize, la Atuona, pe insula Hiva-Oa. Aici își construiește celebra " Casă a plăcerilor", unde se mută cu noua sa "vahine". Aceasta a marcat în pictura sa o nouă perioadă de activă fecunditate creatoare. Amatorul de artă care a comandat ""Calul alb
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
mare belgian din toate timpurile. Brel s-a născut în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes pentru afacerile familiei
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
propriul avion și își petrece timpul făcând curse comerciale de pasageri între insula Hiva Oa și Tahiti. În 1977, în ciuda bolii care avansează, revine la Paris pentru a înregistra ultimul său album, apărut pe 17 noiembrie. Se reîntoarce în insulele Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franța metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineața, la spitalul Avicenne din Bobigny. Trupul său neînsuflețit a fost readus în insulele Marchize
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
Marchize, dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franța metropolitană, unde moare, la 9 octombrie 1978, ora 4:10 dimineața, la spitalul Avicenne din Bobigny. Trupul său neînsuflețit a fost readus în insulele Marchize și înmormântat în cimitirul din Atuona, pe insula Hiva Oa, alături de Paul Gauguin. Într-un sondaj din 2005 al Radioteleviziunii belgiene de limbă franceză (RTBF) a fost proclamat cel mai mare belgian din toate timpurile, înaintea regelui Baudouin. Lista de
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
a fost primit favorabil de toți membrii Academiei. Cu toate acestea, Bocage, prin spiritul său incisiv și critic, a știut să le raspundă printr-o violentă satiră. În perioada imediat următoare, se bucură de un crescând renume ceea ce trezește interesul marchizei de Alorna, aflată în acea vreme la Lisabona și care, ulterior, se transformă în protectoarea sa, eveniment foarte bine venit în viața tânărului poet, dat fiind că lipsurile economice deveniseră din ce în ce mai apăsătoare. Un alt eveniment nefericit marchează viața poetului în
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
colaborare cu Filarmonica Transilvania din Cluj-Napoca. În aprilie 2008 colaborează cu Filarmonica de Stat Oradea într-o serie de concerte de arii și scene din opere. Sfârșitul anului îi aduce un nou rol pe scena Operei Brașov, în luna decembrie: Marchiza de Berkenfield din opera "Fiica regimentului" de Donizetti. Tot în decembrie colaborează cu Orchestra Medicilor Dr. „Ermil Nichifor” la realizarea unui concert festiv de Crăciun și Anul Nou, pe scena Ateneului Român din București.
Carmen Topciu () [Corola-website/Science/316738_a_318067]
-
sticlei, cu care excepții, vitraliile fiind executate de maiștri sticlari locali. Această implicare a unor artizani care cunoșteau nu numai zona ci și sentimentele populației locale a permis vitraliilor să prezinte cu mai multă exactitate sentimentele acestei populații. Astfel, vitraliul Marchizei de La Rochejaquelein instalat în capela castelului de Clisson și realizat de maistrul parizian Émile Hirsch, este mai complex din punct de vedere tehnic decât vitraliile meșterilor locali, dar nu are conținului emoțional al acestora. Unul din primii artiști care s-
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
au luat amândoi parte la mișcările regaliste de la Bordeaux. În 1815, Louis de La Rochejaquelein a încercat să organizeze o nouă revoltă în Vendée, împotriva lui Napoleon dar a fost ucis în bătălia de la Pont des Marthes la 4 iunie 1815. Marchiza de La Rochejaquelein a murit la Orléans în 1857. Ea este cunoscută pentru memoriile sale, care prezintă războiul de Vendée din punctul de vedere ar regaliștilor. Un vitraliu dedicat marchizei de La Rochejaquelein, realizat de maistrul sticlar parizian Émile Hirsch (1832-1904) a
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
ucis în bătălia de la Pont des Marthes la 4 iunie 1815. Marchiza de La Rochejaquelein a murit la Orléans în 1857. Ea este cunoscută pentru memoriile sale, care prezintă războiul de Vendée din punctul de vedere ar regaliștilor. Un vitraliu dedicat marchizei de La Rochejaquelein, realizat de maistrul sticlar parizian Émile Hirsch (1832-1904) a fost instalat în capela castelului de Clisson din Boismé cu ocazia renovării acesteia în 1878. Unele din vitraliile mai moderne abandonează reprezentările figurative și prezintă diferite imagini alegorice. Dintre
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
la plecarea din Italia tatăl său îi dăduse o suită destul de numeroasă de femei din rasa sa și printre ele, spre a face pe lângă dânsa slujba de guvernantă și institutoare, o persoană foartă frumoasă pe care cronicarii bizantini o numesc marchiza. Marchiza era frumoasă; avea mai ales ochi admirabili și o grație încântătoare. Or, împăratul Vatatzes fusese totdeauna cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa prea puțin. Marchizei nu
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
plecarea din Italia tatăl său îi dăduse o suită destul de numeroasă de femei din rasa sa și printre ele, spre a face pe lângă dânsa slujba de guvernantă și institutoare, o persoană foartă frumoasă pe care cronicarii bizantini o numesc marchiza. Marchiza era frumoasă; avea mai ales ochi admirabili și o grație încântătoare. Or, împăratul Vatatzes fusese totdeauna cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa prea puțin. Marchizei nu-i
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
numesc marchiza. Marchiza era frumoasă; avea mai ales ochi admirabili și o grație încântătoare. Or, împăratul Vatatzes fusese totdeauna cam afemeiat și mica lui soție din Occident, cu care se însurase mai ales din interese politice, îl interesa prea puțin. Marchizei nu-i fu greu să-l intereseze mai mult; cum ei îi convenea acest joc, după spusele unui cronicar, prin filtrele și farmecele ei de dragoste ea vrăji pe basileu și nu întârzie să devină favorita și rivala tinerei stăpâne
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
străină, ci și pe femeie. Odinioră, în adevăr, când avea 20 de ani, el avusese un roman de dragoste, care sfârșise rău; de atunci păstra o ură neîmpăcată întregului neam femeiesc. El începu deci s-o atace cu îndrăzneală pe marchiză; compuse pamflete împotriva ei. Și, cum acest apărător al moralei n-avea mână ușoară, el nu cruță dușmancei sale nici un fel de ocară.: regină a nerușinării, ocara lumii, scandal al universului, otravă ucigătoare, desfrânată, curtezană, acestea erau unele din gingășiile
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
remușcare pentru aventura în care se angajase. Dar inima lui era prinsă și-și potolea scrupulele spunându-și că Dumnezeu îi va arăta ora pocăinții, când va judeca de cuviință. Până atunci, el se lăsa dus de pasiune. Cât despre marchiză, se întrecea cu îndrăzneala. Mai poruncitoare, mai obraznică decât oricând, trata de sus pe toți cei ce se apropiau de ea; față de împărăteasă chiar se socotea rivală, crezându-se, cum spune un cronicar, regină veritabilă și mai mult decât regină
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
se apropiau de ea; față de împărăteasă chiar se socotea rivală, crezându-se, cum spune un cronicar, regină veritabilă și mai mult decât regină. Lucrurile durau astfel de trei sau patru ani, când un accident dramatic puse față în față pe marchiza italiană și pe dușmanul ei. Către 1248, Blemmydes era starețul mânăstirii Sfântul Grigore Taumaturgul, aproape de Efes. Favorita avu ideea să se ducă să-l înfrunte acolo. În mare costum imperial, întovărășită de o suită strălucită, ea năvăli în mânăstire, fără ca
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
să fie destul de îndrăzneț să închidă porțile în fața ei, și pătrunse în biserică în momentul în care comunitatea oficia slujba. Cu un gest, Blemmydes oprește de îndată pe preot în altar și întrerupe oficierea serviciului divin; apoi întorcându-se către marchiză, îi poruncește să părăsească sfântul loc, pe care-l profanează de două ori, fiind nedemnă prin purtarea ei să participe la comuniunea credincioșilor și prin prezența ei aducând o insultă publică legilor sfinte ale religiei. La această ocară violentă, femeia
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
va muri decât să violeze legea lui Hristos. În sfârșit, cuprinși fără voie de respect față de atâta curaj, asediatorii se retrag: dar ridicară plângere împăratului împotriva călugărului obraznic, care a îndrăznit să țină piept favoritei. Îndemnată de cei din jurul ei, marchiza cere răzbunare, afirmând că în persoana ei a fost insultată însăși majestatea imperială. Drimys pe de altă parte declară că în toată afacerea este amestecată vrăjitorie, deoarece numai prin farmece sabia lui n-a ieșit din teacă și cere pedepsirea
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
l-a lăsat în grija succesorului și fratelui său mai mare, Henric al III-lea, care și-a îndeplinit datoria de tutore. Mama sa s-a căsătorit cu François de Balzac, marchiz d'Entragues, iar una dintre fiicele sale, Henriette, Marchiză de Verneuil, a devenit ulterior amanta lui Henric al IV-lea. Carol de Valois a fost atent educat și a fost destinat Cavalerilor de Malta. La vârsta de 16 ani a atins unul dintre cele mai înalte demnități ale ordinului
Carol de Angoulême () [Corola-website/Science/315003_a_316332]
-
în 1601, el a intrat în conspirația formată din ducii de Savoia, Biron și domnul de Turenne, iar unul dintre obiectivele lor era de a-l forța pe Henric să o alunge pe soția sa și să se căsătorească cu marchiza. Conspirația a fost descoperită, conspiratorii au fost arestați și Biron a fost executat. Carol a fost eliberat din închisoare după câteva luni, datorită influenței surorii sale vitrege, mătușii sale, Ducesa de Angoulême și a socrului său. El a intrat apoi
Carol de Angoulême () [Corola-website/Science/315003_a_316332]
-
intrat apoi în alte intrigi la curtea regelui Filip al III-lea al Spaniei, acționând împreună cu Madame de Verneuil și tatăl ei, d'Entragues. În 1604, el și d'Entragues au fost arestați și condamnați la moarte. În același timp, marchiza a fost condamnată la închisoare perpetuă într-o mănăstire. Ea a obținut iertarea cu ușurință, cât și iertarea sentinței celor doi condamnați, fiind comutată în închisoare perpetuă. Carol a rămas la Bastilia timp de 11 ani, din 1605 până în 1616
Carol de Angoulême () [Corola-website/Science/315003_a_316332]
-
de Waldburg de Zeil și Trauchburg (n. 28 septembrie 1702, Zeil - d. 24 februarie 1739, Castelul Boxmeer)</br> 260. Henric Gabriel Joseph, Conte de Kyrburg (n. 21 iulie 1674 - d. 15 octombrie 1714, Nürnberg)</br> 261. Marie Therese de Croy, Marchiză de Warnecq (n. 1678 - d. 18 iunie 1713)</br> 262. Maximilian Emmanuel, Prinț de Hornes, Conte de Baucignies, Conte de Horn (n. 31 august 1695, Bruxelles - d. 12 ianuarie 1763, tot acolo)</br> 263. Marie Therese Charlotte Bruce, Baroneasă de
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
este a doua insulă ca mărime din Insulele Marchize, în Polinezia Franceză, teritoriu francez din Oceanul Pacific. Este cea mai mare insulă din grupul sudic al arhipelagului. Din punct de vedere administrativ, insula face parte din comuna (municipalitatea) , subdiviziune a Insulelor Marchize, alături de trei insule nelocuite, Mohotani, Terihi și Fatu Huku
Hiva Oa () [Corola-website/Science/320082_a_321411]
-
este a doua insulă ca mărime din Insulele Marchize, în Polinezia Franceză, teritoriu francez din Oceanul Pacific. Este cea mai mare insulă din grupul sudic al arhipelagului. Din punct de vedere administrativ, insula face parte din comuna (municipalitatea) , subdiviziune a Insulelor Marchize, alături de trei insule nelocuite, Mohotani, Terihi și Fatu Huku. Atuona, situată în partea de sud a insulei, este centrul administrativ al comunei. Pe insulă, în cimitirul Calvarului de lângă Atuona, sunt înmormântați pictorul francez Paul Gauguin și cântărețul belgian Jacques Brel
Hiva Oa () [Corola-website/Science/320082_a_321411]