1,651 matches
-
anul se sfârșește iar anul bisect e la 4 ani, și de ce lucrurile degenerează precum viața din trupul omului, inima... mă dau cu serul luminii zilnic și totuși ridurile se înmulțesc mă încovoi sub o povară necunoscută merg ca o marionetă cu picioarele de lemn uneori, iar lirismul devine strigăt doar viitorul norocos e singura mea șansă bizară ca un bocet de copil neânțărcat în vreme de război sub o pace arbitrară, gunoiul nedescifrat ne umple casa ca o fiară care
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
ironic, pictorul din când în când, calcă apăsat înlături, propunând parabole care nu ne menajează deloc sensibilitatea. Un spațiu închis, sufocant, sau o superbă femeie care, în orgoliul nemăsurat al frumuseții sale, descoperă în oglindă că nu este decât o marionetă oribilă; sau o piramidă perfectă de trupuri fără cusur, care încearcă să ajungă la cer pentru o ... franzelă; sau o piramidă de capete (Bosch) din care țâșnește strigătul lui Munch. Cruzimea pictorului n-are margini, e expresia unei concepții despre
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
privirea. Mă bucură reavănul țărânii văioagelor umbrite. În mijlocul lor, o mică reptilă cu pielea viu colorată îmi urmărește pașii. Pământul mustește, iar eu, în fiecare zi, sunt tot mai însetat. Iar setea mă face prizonierul izvoarelor. De parcă aș fi o marionetă. Așa o fi umbra mea? Poate. O port peste tot și lumea parcă ar râde. Nu mai înțeleg nimic. De ce cred ca umbra mea este marioneta. Se lasă pe spate când vreau? Nu! Nu, sunt eu marioneta! Și-atunci sunt
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
sunt tot mai însetat. Iar setea mă face prizonierul izvoarelor. De parcă aș fi o marionetă. Așa o fi umbra mea? Poate. O port peste tot și lumea parcă ar râde. Nu mai înțeleg nimic. De ce cred ca umbra mea este marioneta. Se lasă pe spate când vreau? Nu! Nu, sunt eu marioneta! Și-atunci sunt mai bărbat? Da! Pentru că zilele trec și verdele frunzelor izbucnește-n lemnul ramurilor sărutate de soare. Și din negru țâșnește viața sau reptila. Iar albul a
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
aș fi o marionetă. Așa o fi umbra mea? Poate. O port peste tot și lumea parcă ar râde. Nu mai înțeleg nimic. De ce cred ca umbra mea este marioneta. Se lasă pe spate când vreau? Nu! Nu, sunt eu marioneta! Și-atunci sunt mai bărbat? Da! Pentru că zilele trec și verdele frunzelor izbucnește-n lemnul ramurilor sărutate de soare. Și din negru țâșnește viața sau reptila. Iar albul a rămas doar o amintire, amintire fiind și eu pentru marioneta mea
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
eu marioneta! Și-atunci sunt mai bărbat? Da! Pentru că zilele trec și verdele frunzelor izbucnește-n lemnul ramurilor sărutate de soare. Și din negru țâșnește viața sau reptila. Iar albul a rămas doar o amintire, amintire fiind și eu pentru marioneta mea. Nici măcar atât, fiindcă eu nu sunt amintire, ea, marioneta da. De aceea o port legată de mine, pentru că și eu pot fi umbră, verdele și răcoarea vieții și negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
trec și verdele frunzelor izbucnește-n lemnul ramurilor sărutate de soare. Și din negru țâșnește viața sau reptila. Iar albul a rămas doar o amintire, amintire fiind și eu pentru marioneta mea. Nici măcar atât, fiindcă eu nu sunt amintire, ea, marioneta da. De aceea o port legată de mine, pentru că și eu pot fi umbră, verdele și răcoarea vieții și negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață! Iar marioneta trăiește prin mine. oamenii o văd și râd
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
Nici măcar atât, fiindcă eu nu sunt amintire, ea, marioneta da. De aceea o port legată de mine, pentru că și eu pot fi umbră, verdele și răcoarea vieții și negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață! Iar marioneta trăiește prin mine. oamenii o văd și râd. Râde și marioneta când o mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine, fiind marioneta marionetei mele. De cine râde lumea? De mine, sau de ea? Pașii mă
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
aceea o port legată de mine, pentru că și eu pot fi umbră, verdele și răcoarea vieții și negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață! Iar marioneta trăiește prin mine. oamenii o văd și râd. Râde și marioneta când o mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine, fiind marioneta marionetei mele. De cine râde lumea? De mine, sau de ea? Pașii mă poartă prin aceleași locuri umbroase. Ba nu, sunt altele. Și tot atât de
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
și negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață! Iar marioneta trăiește prin mine. oamenii o văd și râd. Râde și marioneta când o mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine, fiind marioneta marionetei mele. De cine râde lumea? De mine, sau de ea? Pașii mă poartă prin aceleași locuri umbroase. Ba nu, sunt altele. Și tot atât de materne. Doresc maternitatea? Nu știu, dar caut aceleași văioage întunecate. Și iat-o! S-a desprins
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață! Iar marioneta trăiește prin mine. oamenii o văd și râd. Râde și marioneta când o mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine, fiind marioneta marionetei mele. De cine râde lumea? De mine, sau de ea? Pașii mă poartă prin aceleași locuri umbroase. Ba nu, sunt altele. Și tot atât de materne. Doresc maternitatea? Nu știu, dar caut aceleași văioage întunecate. Și iat-o! S-a desprins de
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
prin aceleași locuri umbroase. Ba nu, sunt altele. Și tot atât de materne. Doresc maternitatea? Nu știu, dar caut aceleași văioage întunecate. Și iat-o! S-a desprins de mine, o mână apoi alta. Și pielea se lasă sărutată. De mâini? Iar marioneta nu-i. Nici lumea. Sunt eu și mâinile ei. Mă gustă și-mi redau umbră. În locul marionetei sau în locul meu. Sunt eu însumi. Dar ea? Ea... Zilele trec. Și pașii mei și verdele frunzelor e tot mai intens. Negrul matern
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
aceleași văioage întunecate. Și iat-o! S-a desprins de mine, o mână apoi alta. Și pielea se lasă sărutată. De mâini? Iar marioneta nu-i. Nici lumea. Sunt eu și mâinile ei. Mă gustă și-mi redau umbră. În locul marionetei sau în locul meu. Sunt eu însumi. Dar ea? Ea... Zilele trec. Și pașii mei și verdele frunzelor e tot mai intens. Negrul matern dă viață și mereu dispare. Iarba-l ascunde. Verde, verde și iarăși verde. Și pașii mei flămânzi
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
de maternitate. Doar ei. O găsesc prin aceleași văioage. Cu aceleași curgeri cristaline. Și pașii se bucură. Sărut cu tălpile răcoarea pământului. Și Geea-mi privește sărutul. Îi simt înfiorarea și tulburarea izvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am devenit bărbat. Iar gustul pământului matern mă doare. Mă răscolește tot mai mult. Eu sunt bărbatul. Și-mi răsfir tălpile peste maternitatea răcoroasă. E neagră. Ultimul negru în marea de
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
acordat prioritate valorilor morale, în defavoarea intereselor personale și a propriei cariere literare. Lucru rar și cu atât mai valoros, în condițiile în care, pe măsură ce regimul comunist se impunea din ce în ce mai tiranic, scriitori, artiști și poeți de mare valoare se transformau în marionete proslăvitoare. Pe de altă parte, scriitorul a tras nenumărate semnale de alarmă legate de analfabetismul populației de rând și a făcut eforturi considerabile să ridice nivelul cultural al populației, în localitățile în care a lucrat. La Sichevița, în Banat, a
ION PENA, UN AUTOR VIZIONAR DE LORENA LUPU, REVISTA ORIZONT, TIMISOARA de ION PENA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370177_a_371506]
-
-mi o durere locală ca un pumnal. Am vrut să strig de durere instantaneu dar plămânii mei au refuzat să aspire aerul atât de necesar lor în acel moment. Noroc că înverșunatul m-a întors către el ca pe o marionetă și mi-a administrat două scaltoace, care-mi fuseseră prezentate și anterior, și care mi-au pus plămânii în mișcare. Probabil pentru că s-au simțit datori să-mi trimită rapid niște sânge oxigenat către zona afectată. Pe când mă îndeletniceam cu
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
fiecare dată! Democratic. Se fac tot felul de afirmații că liderul PNL a dat la pace cu Băsescu! O minciună de mari proporții. Reluată ceas de ceas! Când de fapt coabitarea perfectă, în ciuda certurilor, regizate perfect, este între Băsescu și marioneta Ponta. E mai mult decât suspect e că nicio televiziune nu face analize interminabile, gen Bianca, și să se întrebe: De ce a ieșit PNL-ul de la guvernare!? De la ciolan!?! Se ferește să pună asemenea întrebări. Doar acuză, insinuant, fel de
SINISTRA ROMÂNEASCĂ TOT MAI... SINISTRĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354045_a_355374]
-
mizeria și, cu precădere, mizeria umană ce dezumanizează, chiar nu mai contează, de vreme ce omul alege, invariabil, artificiul, kitsch-ul, nonvaloarea. În lipsa unei educații sănătoase, a unor modele călăuzitoare, nici nu trebuie să ne mai mire că omul a ajuns o marionetă manevrată din culise cu atâta ușurință de gulerele albe. Nepotul: M-ai lăsat fără cuvinte!... Unchiul: Și asta încă nu-i nimic!... Dar măcar ai priceput ceva din ce am încercat să-ți spun? Nepotul: Să zicem că da... Am
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352695_a_354024]
-
în viață. Dar i-a loc vreau să mai stăm de vorbă, eu mă uitam la știri sunt vești rele, enorm de rele, lucrurile la noi în țară merg prost de tot. Nu avem oameni politici de nădejde doar niște marionete în slujba occidentului, pentru câțiva euros sunt în stare să vândă România întreagă. Am ratat un start bun pentru a ne dezvolta economic după 1989 dar să lăsăm de moment asta. Doresc să te întreb așa ca între prieteni cum
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
-ți s-a sfârșit - Puțini îți mai duc dorul... Prin idoli și beții trufașe Mi-ai amețit poporul, Iar țara ți-e printre codașe - Altar: televizorul... Te joci în „flăcări violete”, Tu mi-ai jignit poporul! Ne vezi pe toți marionete - Puterea ți-e amorul... Nu vrei să-L vezi pe Dumnezeu - Mi-ai sărăcit poporul; Isus te caută mereu Dar tu I-ai tras zăvorul... Cu venele de pofte pline Mi-ai umilit poporul; Cuvântul Sfânt strigă la tine - Străin
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NONVALORI Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 430 din 05 martie 2012 Toate Articolele Autorului Haita nu cred că se lasă Ușor să fie alungată Și marionete-au pus În mâna celor de-altădată. Legi votate din greșeală Sau nu-s votate deloc, E un haos care zilnic În parlament are loc. Viitorul țării mele Mă preocupă mai tare Limba noastră românească Și minciuna-i ce mă
NONVALORI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354765_a_356094]
-
el nu știa încă bine pe atunci, cine erau cei din jurul său care-l „încorsetau” tovărășește. A aflat însă repede lucrul acesta în clipele imediat următoare, realizând totodată și faptul că nu-i mai mult decât o singură și simplă marionetă, din „marele lider” ce se visa, exact așa cum a fost nevoit să constate și colegul lui, Gorbachov. Or fi nutrit ei poate un drum bun pentru țările lor pe-atunci, pe când erau colegi, însă alți colegi de-ai lor, aveau
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
hotărăște la ce are drept un stat sau altul. Cum se împart resursele de materii prime ale planetei, care dintre statele mici au sau nu drept de supraviețuire. Care dintre state se va divide și în câte provincii sau stătulețe marionetă. Și din această luptă acerbă la care istoria asistă neputincioasă, de ce supraviețuiște cel mai puternic și nu cel mai bun? Și cu cât suferința este mai mare, de ce nu este și înțelepciunea care ar trebui să-i urmeze, mai mare
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
dar clipa fatală a transformat comedia într-o tragedie sinistră. Din umbră, destinul joacă poker, cu mână moartă, trișează cu așii măsluiți ascunși în mânecă...aruncă pe masă, cărțile...chintă royală. Jucătorii rămân participanți neputincioși, privind de pe margine ca niște marionete dezarticulate, cu sforile rupte. Existând, ești saltimbancul vieții tale. Evoluezi periculos, în multe cazuri fără plasă de protecție. Te strecori printre sălbăticiuni, încerci să le strunești. Uneori, jonglezi cu șanse minime de reușită, te joci cu focul. Viața...o arenă
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
știu să victimizeze în masă. Acela care poate fi acaparator acolo unde mai mult de două persoane se simt umilite și fără replică, trebuie anihilat imediat. Să nu uităm că suntem ceea ce am învățat să fim. Dacă vrem să fim marionete, vom fi, dacă vrem să fim învingători, nimic nu ne va putea opri să fim!. Uneori" - diverse întâmplări!... Florentina Crăciun Referință Bibliografica: UNEORI / Florentina Crăciun : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016. Drepturi de Autor
UNEORI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358745_a_360074]