1,400 matches
-
gând să se urce pe scaun și să-mi facă semne. —James își face un bine, observă Simon Grenville - nu-i puteam spune „Minorul“, suna prea stupid - în timp ce respectivul se înfigea cu voluptate într-o farfurie plină ochi cu măruntaie maronii și suculente. Nu e revoltător? spuse Suki veselă. Stătea de cealaltă parte a lui Simon, ciugulind dintr-o farfurie cu pui la grătar. Măcar binevoia să mănânce; observasem că sora ei geamănă se mulțumea să împingă mâncarea dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
instalat și o să fie bine, cum pentru toți există câte o bucurie“. Era agitația după felurite formalități. Erau bocăniturile nesfârșite, zi și noapte, în atelierul de tâmplărie și dogărie al lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse pe acoperiș, între cele două hornuri ale clădirii: La ATELIERU principal DOAGE și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA DUMI & FI Am 23 de fi de la TREI (3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
târziu, când m-am dus să mă tund la domnul Albrechtino, frizerul din centru, de lângă Catedrală. Îmi plăcea, la frizerie, să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la frizerie și, cât timp unul dintre noi era la tuns, celălalt răsfoia ziarele din colecția domnului Albrechtino. Erau ziare nemțești, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai ai ce-mi face. O să mă lași și tu în pace, ca și ăialalții dinaintea ta. O studiam amuzat. Era amețită, clar, dar încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem undeva. — Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Să-i arăt Puicei că mă-ngrijesc de sănătatea mea... În cârciumă i-am dat trei cepe. Le-a așezat tacticos în servieta sa diplomat, potrivindu-le una peste alta lângă o ediție din Poezia lui Croce, aceea cu coperte maronii. Am petrecut câteva ceasuri bune cu Bumbu, până la închiderea localului. Până ne-au dat afară, de fapt, căci profesorul nu mai voia să plece acasă. Uitase ce căuta în cârciuma aceea, uitase de mine, uitase de sticla de votcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani trecuți, cât de neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căruia un altul îi hotărăște pașii, întotdeauna alți pași decât cei ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un simplu carnet maroniu, cartea de muncă, în semn al puterii și al supunerii insului mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri inventate de comunism a fost și teroarea cărților de muncă, ținute sub oboroc de contabili și cadriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete, în dreptul câte unei măsuțe cu picior, aștepta să i se ofere câte o chiflă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încețoșați, privire depărtată. Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea, într-un fel. Se proptea în mine, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fetele din alte sate nu se Înrudesc niciodată. „Trifu l-o vândut pe Horea!“ (Ei, bine, cam În aceste condiții am aflat eu ce era acel obiect la care se tot Închinau groparii. Era ceva care arăta ca o cârpă maronie, dar... era pielea de pe palma unuia dintre morții dezgropați pentru pomenire. Închipuiți-vă, domnule profesor, putreziseră până și oasele mai subțiri, iar această bucată de piele rămăsese intactă! Aproape că puteau fi citite, la o privire foarte atentă, liniile plantare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sunt Grințescu, da’ io nu sunt bătrân. — Așa-i zice pă buletin, da’ pă polocru lui nu-l știi, se amestecă și cel care se așezase deja, și Popescu, privindu-l abia acum cu atenție, constată că omul purta haine maronii și șapcă cu stemă, deci el era paznicul. Nu. — O fi ăla, cum Îi zice?, Ciutu sau Ciutache, Costele! - completă paznicul. — Sau unu din Mărgineni, cu ăsta am mai avut eu o dandana că-l cheamă exact ca pă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
seamănă pepeni, așa că Începea să-și amintească de copilăria lui și de cele două pogoare pe care tatăl său punea pepeni În fiecare an. Descria sămânța dicotiledonată și planta În toate fazele ei. Descria fructul cu miezul portocaliu și semințele maronii, „cel mai dulce pepene din câți există și are și coaja foarte subțire“ (aici directorul se mira și ochii Subalternului sclipeau o fracțiune de secundă de bucurie), vorbea de recoltatul lor de cu seara și de transportul cu roaba În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oare să fii unul dintre cei frumoși?“ Din Baby, You’re a Rich Man (1967) de John Lennon și Paul McCartney N-am aruncat decât o privire fugară cu coada ochiului, dar mi-am dat seama imediat că acea creatură maronie care fugea ca o săgeată pe podeaua mea din lemn de esență tare era o ploșniță. Și nu orice fel de ploșniță - cea mai mare și mai cărnoasă insectă pe care o văzusem vreodată. Supergândacul era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tip”. — A mai zis ceva despre el. Ce aveau de gând să facă sau alte chestii din astea? — Nu. Și a zis că se-ntoarce imediat. Saxofonistul îl sfredeli pe Danny cu ochii lui de un albastru mai deschis decât maroniul ochilor polițistului. — Omule, ce naiba, ți-am spus că Marty era curat! Și avea de gând să rămână așa. Dinspre audiență se auziră huiduieli. Resturi de hârtie loviră picioarele lui Danny. Polițistul clipi din cauza reflectorului și simți cum i se prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
geana stângă lipită de sprânceana pensată. — Ești o dulceață. Ne vedem la Lyman’s când termin cu povestea asta. *** Sindicatul local 3126 al muzicanților se găsea pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi trebuit să treacă la subiecte concrete. Kellerman deschise ușa biroului său la 3 fix. Mal intră și se așeză pe scaunul căptușit cu piele maro. Kellerman îi strânse mâna, apoi se așeză la biroul lui, tot de culoare maronie. Îi spuse: — Prima înfățișare e poimâine, la tribunalul civil, secția 32. Greenberg e în concediu, așa că o să avem de-a face cu un creștin cam rigid, Hardesty. Îmi pare rău, Mal. Voiam să ai parte de un judecător evreu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu mașina spre Joredco Dental Lab. *** Se așteptase să vadă o firmă cu neon și o gură de animal larg deschisă, cu numerele din adresă desenate ca niște colți. S-a înșelat: laboratorul se găsea într-o clădire cu stucatură maronie, iar un semn discret plasat deasupra ușii constituia singura lor reclamă. Danny parcă în față și intră într-un mic hol de recepție, cu o secretară plasată în spatele unui birou, un pupitru de comandă în față și poze de calendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
secția de pe Strada 77. Există tone de cluburi private acolo. Nici un alt detaliu? — Nțț. — Hai să mergem! Ajunseră rapid la azilul „Steaua lui David”. Mal trecu pe galben și depăși limita de viteză cu treizeci de kilometri. Clădirea, de un maroniu spălăcit, arăta ca un fel de pușcărie de minimă siguranță pentru cei pe moarte. Mal parcă și se duse direct la recepție. Buzz găsi un telefon public afară și se uită la lista cu sanatorii. În Southside existau treizeci și patru. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Încet, iar privirile sale măsurară, parcă cu curiozitate, statura solilor. Nu era Îmbrăcat cu hlamida purpurie tivită cu blană albă și nici nu purta pe cap coroana bunicului său Alexandru cel Bun. Avea veșminte mai sobre, aproape militare, În culorile maronii ale vânătorilor domnești. Haina de catifea, lungă până deasupra genunchilor, Îi era strânsă Într-o centură bătută cu diamante, iar la piept strălucea un medalion de aur primit de la dogele Veneției. În ziua aceea Ștefan nu purta nici un Însemn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
părțile, calitățile malefice ale lunii și ale lui Saturn favorizau schimbări de orice fel. Era o hartă cu contururi schimbătoare. Una plină de minciuni. Continuă să apeleze la almanah, să-și verifice rezultatele, acoperindu-și de calcule hârtia cu pete maronii. Viitorul băiatului era neclar. Astrologul nu putea prezice nici unul din lucrurile obișnuite - durata vieții, căsătoria, averea. Modelele începeau să se formeze, pentru ca imediat să se estompeze, când trecea la un alt aspect al conjuncției. Planetele treceau prin casele destinului, oscilând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de o energie a binelui și a răului. O întoarce pe ambele fețe, o examinază sub toate aspectele, fascinat de o despicătură într-un colț, de felul în care dintr-un unghi anume argintiul captează lumina și transformă imaginea chipului maroniu și galben, în ceva orbitor, fără trăsături concrete. Exces de lumină, un zeu la care nu te poți uita. În acel moment unic argintiul devine alb, acel alb orbitor, străin, pe care acest tată nou l-a insuflat în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dezvoltare rapidă. Doamna P. i-a explicat că renunțase la acest obicei, de a se manifesta ectoplasmic, după o situație cam delicată, când un sceptic a forțat-o să bea o ceașcă de cafea înainte de ședință, iar muselina a devenit maronie. Bobby a plecat de la ea complet edificat, deși puțin cam dezamăgit în ceea ce o privea pe pentru doamna Macfarlane. Din cauza concepției sale morale neobișnuit de fluide pe care i-o impune munca, Bobby se simte adesea pierdut. Deși cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au gazon verde, îngrijit și, pentru prima oară înțelege ce au încercat englezii, fără succes, să redea în India. Verdele de catifea. Pulsează de viață. Ce dor de casă trebuie să le inspire spațiile deschise ale Indiei, care sunt toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb cu negru, servesc prăjituri la fel de grele și îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea diferit de omonimul său indian. Se numesc „nippies“ aceste fete și Jonathan se întreabă dacă numele lor vine de la aerul lor ascuțit, strâmtorat. Este un gen de angloism complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]