1,388 matches
-
din Niculițel (jud. Tulcea). Unii presupun că au pătimit în cetatea învecinată de la Noviodunum, în timpul lui Diocletian sau Liciniu, într-o zi de 4 iunie. Alții îi consideră pe cei patru ca fiind "misionari" în părțile Buzăului, unde au suferit martiriul în timpul persecuției lui Athanarich, apoi trupurile lor au fost duse dincolo de Dunăre și înmormântate la Niculițel. Sub cripta bisericii din Niculițel, ce adăpostea pe cei patru, s-au descoperit resturi dintr-un mormânt mai vechi unde se aflau moaștele a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al IV-lea sunt menționate și într-un calendar got (fragment), precum și în alte acte martirice. Printre aceștia, erau menționați preoți ca Verca și Batwin sau Bathusios, un eremit Argyla, în total 26 de martiri, în afară de anonimi. Aceștia au îndurat martiriul la porunca unei căpetenii locale (Vingurich)-se pare că au fost arși de vii într-o biserică, undeva la vărsarea Argeșului în Dunăre, cf. și relatarea lui Sozomen. După o notiță din sinaxare, rămășițele acestor martiri au fost strânse de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alte comunități ortodoxe se aflau în Muntenia, în zona râului Musaeos (Buzău): se găseau aici biserici în "sate" și "orașe", unde slujeau preoți ca Sansalas, Guthicas și Sf. Sava. Un alt nucleu se afla în apropierea țărmurilor Dunării de Jos-menționăm martirii: pr. Bathusios, pr. Vercas, eremitul Argyla-moaștele lor au fost adunate de regina Gaatha, creștină dreptcredincioasă. Prin urmare, prezența unor comunități creștine ortodoxe, în spațiul nord-dunărean, în secolul al IV-lea, este o realitate. După ce vizigoții au părăsit nordul Dunării (Muntenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În acest context, sunt amintiți mai mulți martiri creștini. Mama lui Galerius era o păgână originară din nordul Dunării, îndârjită împotriva creștinilor, dar cei mai mulți dintre ei erau din orașe, Sf. Dasius era din Durostorum, ostaș roman sărbătorit la 20 nov. Martirii creștini din zona Dunării, în secolul al IV-lea, proveneau din medii sociale diferite, soldați, veterani,orășeni, iar numele lor erau latine sau grecești. În momentul în care, în 313, împăratul Constantin a acordat libertate noii credințe, aceasta era puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
într-o ordine diferită de cea cronologică, reprezintă o sinteză a temelor și a motivelor lirice frecventate de autor. Refuzând contemplarea detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a lumii nu se face candid, ci saturată de lecturi, biograficul și livrescul având funcție anamnetică. Din mărturisirea afinităților esențiale, adevărate prezențe formative („Zeii ficși
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
gropi a lui Ouatu”; romanul a suferit prefaceri până la ediția definitivă (1982). B. scrie industrios și ritmul editorial probează această avalanșă: urmează câteva volume de nuvele (Oaie și ai săi, 1958, Patru condamnați la moarte, 1959, Prânzul de duminică, 1962, Martiriul Sfântului Sebastian, 1969, Miresele, 1975), dar și volume de reportaje, note de călătorie, eseuri (precum Măștile lui Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi demistificatoare, versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
lumii, București, 1964; Jurnal, București, 1966; ed. 2, București, 2003; Atac în cer, București, 1966; Măștile lui Goethe, București, 1967; Labyrintul, București, 1967; Osânda soarelui, București, 1968; Vânzarea de frate, București, 1968; Teatru, București, 1968; Foamea de spațiu, București, 1969; Martiriul Sfântului Sebastian, București, 1969; Princepele, București, 1969; Jurnal în China, București, 1970; Cu o torță alergând în fața nopții, București, 1972; Caietele Princepelui, I, Cluj, 1972, II-VII, București, 1973-1981; Războiul undelor (în colaborare cu N. P. Mihail), București, 1974; Incognito, I-
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce nu-l vezi: a undelor de timpi Ce viitoru-aduce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
i le duc pe amândouă zdrobite. [ȘTEFAN] Și... ții la asta? [ALECU] (sinistru) Țin... Nu mai am ce face-n lume. Aș putea să mă omor, dar... e-o infamie. O! curagiul l-aș avea... cum am pe-acela al martiriului. Soldat? M-aș face... dar nu voi să fiu sclavul nimărui care poartă numele om. N-am ținut neciodată mult la aceste ființe seci, vane, deșerte, fie frunțile lor bolnave chiar încoronate cu aur. [ȘTEFAN] Ocupă-te cu literatura. [ALECU
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l-a făcut încă obiectiv. Fizionomia precisă a caracterului nu va putea dar să iasă aicea în față. Auzim într-adevăr afectul amorului și a amiciției dezinteresate, a sacrificiului mărinimos, a entuziasmului politic și religios, a durerei amoroase, a (suferinței) martiriului sublime, însă toate aceste elucubrațiuni nu sunt încă renăscute într-o esistinție individuală și purificate totodată până la espresiunea ideală. Numai costumul deosibește aicea între Romeo, Mortimer, Max Piccolomini, Don Carlos și între Principele stator[n]ic și marchizul de Posa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
laur] destinat mărirei omenești, simbolul gloriei. Dar și diferitele raporturi în cari e cugetat un obiect trebuie ca accentul 399 v simbolic să-l predea totdeuna sufletului nostru. Crucea va avea o altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului (asta o vei plăti tu pe cruce) și altă coloare când va însemna simbolul creștinesc. (În această singură intuițiune se concentră întreaga dispozițiune religioasă din minunata narațiune a lui Eusebio în Devoțiunea cătră Cruce a lui Calderon. Tonul are de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
origine. Descrierea de mai sus ne dă ocazia de-a face o analogie, justă după cum ni se pare. Și ei au fost liberali la 1848, în scris și în vorbă, și ei încearcă a crea un fel de aureolă de martiriu și de vitejii cari n-au existat nicicând în favorul membrilor partidului lor. C. A. Rosetti și ai săi au fost un "ferment activ de discompunere națională" daca aplicăm dictonul lui Mommsen. În adevăr, un ferment atât de activ încît
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că Maiestatea Sa a intrat în țară cu hotărârea de a duce mai departe tradițiunile bunilor Domni pământeni, ale lui Mircea 299 {EminescuOpXIII 300} și Ștefan, ale lui Matei Basarab, tradițiuni pre cari Constantin Vodă Brâncoveanu le-a sfințit prin martiriul său; și niciodată în timp de șaptesprezece ani nu am slăbit în această convingere, niciodată nu ni s-a dat ocazia să regretăm Domniile pământene. Iar astăzi înființarea metropoliei catolice din București ne pune în nedumirire, pentru că ne cunoaștem adversarii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-și bate joc de legea Ta strămoșească și care ca mâni se va îngropa ca patrupedele, fără preot și fără lumină. Tu, care de patruzeci de ori, în patruzeci de bătălii te-ai aruncat în rândul întîi al oștirii, căutând martiriul pentru țară, asculți oameni pentru cari patria și naționalitatea sunt o marfă pe care-o precupețesc? Tu, ale cărui raze ajung până la noi ca și acelea ale unui soare ce de mult s-a stins, dar a cărui lumină călătorește
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
spațială, se desprinse un proiectil minuscul. " Atîta vreme cât ai credință, Dumnezeu este cu tine", obișnuia să spună Ustin, înainte să se fi ridicat la cer înconjurat de nimbul acela de lumină albă. Iar credința lui fusese nețărmurită de vreme ce în locul martiriului, Dumnezeu a făcut să apară o fântână strălucitoare, ale cărei ape strălucesc în noapte și taie trepte în cer. Îl vezi pe Ustin cum urcă spre Domnul Dumnezeul tău și te simți din nou plin de speranță. Îți face semn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care nu se despărțea niciodată. - Dacă barbarii tăi de soldați îți dau dreptul să îmi batjocorești Abația, dacă asasinul tău perfect mă poate ține la respect, asta nu înseamnă că știi și ce este credința mea. Nu încerca niciodată puterea martiriului! Să-ți spun eu unde e Dumnezeu? E acolo unde tu nu poți nici măcar privi, e la capătul lanțului nefericit de evenimente care a dus la nașterea ta. Acolo unde nu era nici Cuvintul, El exista pentru a declanșa tot
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spune despre cultură că era creștină, despre ideologie că era "latino-marxistă", iar propunerea, caudillistă sau foquistă. Cultură creștină înseamnă un postulat al salvării, o schemă de mîntuire transpusă în istoria profană (Omul Nou); o concepție expiatoare asupra suferinței (aspirație la martiriul exemplar, transsubstanțializare a sîngelui în sămînța salvării). O sensibilitate particulară pentru vestire, pentru toți profeții Marii Promisiuni. Un mesianism exaltat de mizerie și de toate deziluziile vieții reale. Tot ce trebuie pentru impregnare. Ideologie marxistă înseamnă capitalism ajuns la limită
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Nicio nevoie să crezi în false valori. Cum ar fi adevărul. Pentru care motive trebuie oare să mori pentru ideile sale? în fața persecuțiilor, atunci când un torționar îți cere să te lepezi de o credință, nu e nevoie să mergi până la martiriu. Cu un pic de indiferență, contează mai puțin că un lucru e el sau contrariul său, contează numai purificarea gnostică, cea care conduce la dematerializarea sinelui și la perfecțiunea esențializate a sufletului tău disociat de impuritățile materiale. în materie de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înfruntare a unei autentici etici jubilatorii. în 1526, Eloi este arestat împreună cu nouă din prieteni săi. Reputația sa este considerabilă, loiștii, discipolii săi se numără cu miile. I se reproșează că citește cărți interzise și că propovăduiește doctrine eretice. Ostil martiriului, căruia nu-i vede nici utilitatea nici profitul, el retractează. Bun retor, abil dialectician, el obține pedeapsa cea mai mică: să arboreze în exteriorul locuinței un semn care să-l prezinte ca eretic. El persistă totuși să profeseze, cu discreție
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia păgână deja se scufundă... în acest timp, lipsit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Platon 306: nașterea lui Constantin 312: convertirea lui Constantin 337: moartea lui Constantin 354: nașterea lui Augustin 360: sub Teodosie, catolicismul devine religie de stat 387: viziunea lui Augustin în grădina din Ostiaî!) 392: Teodosie interzice cultul păgân Persecuții, vandalisme, martiriul păgânilor. 396: Augustin episcop al Hipponiei 397-401: Confesiuni Pe la 401: Fericirea conjugală și Virginitatea consacrată. 412-427: Cetatea lui Dumnezeu 430: Moartea lui Augustin Pe la 524: Consolarea filosofiei, de Boețiu 622: Hegira 630: cicerirea Mecăi de către Mahomed 632: moartea lui Mohamed
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Liceul „Titu Maiorescu” din localitate, în lista premianților „pentru progres și purtare morală” la clasa a V-a figurând Ion Negoițescu, același căruia în numărul 42/1937 i se va publica poezia Ardealul. În fine, cu prilejul altei aniversări, a martiriului lui Horea, Cloșca și Crișan, numărul 34/1937 găzduiește proza lui Liviu Rebreanu, Roata. Alți colaboratori: Ovidiu Hulea, G. Vulcu, I. Bucur. D.B.
AIUDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285207_a_286536]
-
onoare al Academiei Române. Prieten cu At. M. Marienescu, M. a cules folclor literar și a elaborat studii privind folclorul românesc. Dar activitatea sa este, în mare măsură, influențată de latinism, el susținând că poporul român a conservat intactă mitologia greco-romană (Martirii, un cult al zeului Marte). De aceea, încearcă să afle corespondentele unor sărbători, datini și obiceiuri românești în mitologia latină. Astfel, el vede în colindă urme ale unui vechi cult al soarelui, trecut de la romani direct în folclorul românesc, care
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
MARTIRIUL SÂNTULUI, SLĂVITULUI MARTIR IOAN CEL NOU CARELE S-A MARTIRIZAT ÎN CETATEA ALBĂ, traducere a unei scrieri slavone din prima jumătate a secolului al XV-lea, cunoscută și sub titlurile Viața Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Măcenia svăntului și
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
care ajută la vizualizarea scenei: domnitorul se prosternează pios lângă raclă și, cu lacrimi în ochi, îl proclamă pe martir drept ocrotitor al Moldovei. Prin locul în care a fost scris, prin subiect, prin autor și finalitate, se consideră că Martiriul... este prima scriere a literaturii române vechi, a cărei traducere și includere în Cazania lui Varlaam i-a asigurat circulația și asimilarea în cultura autohtonă. Ediții: Măcenia svăntului și slăvitului marelui măcenic Ioan Novâi de la Soceavă, în Varlaam, Cazania. 1643
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]