711 matches
-
a dovedit a fi unul destul de dramatic. Două etape pot fi distinse în prelungul proces de prefacere post-rolleriană a trecutului românesc. Într-o primă fază, deși factorul național a fost reintrodus timid în metanarațiunea românească, periodizarea trecutului a rămas cea marxist-leninistă. Pe tot parcursul deceniului șase și chiar și la începutul celui de-al șaptelea, după cum atestă manualul semnat de D. Almaș et al. (1966), precum și cel redactat de F. Dragne et al. (1971), s-a menținut periodizarea întocmită de Roller
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și la începutul celui de-al șaptelea, după cum atestă manualul semnat de D. Almaș et al. (1966), precum și cel redactat de F. Dragne et al. (1971), s-a menținut periodizarea întocmită de Roller, care poate fi considerată de extracție pur marxist-leninistă. Într-o fază secundă, periodizarea trecutului s-a făcut conform unei scheme duble, utilizându-se în paralel două coduri nominale pentru desemnarea perioadelor: dogmatica formulă a orânduirilor primitivă-sclavagistă-feudală-capitalistă-socialistă, dar care este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Iată de ce participarea României la război are o adîncă justificare istorică și un caracter de eliberare națională, deși, în ansamblu, ca fenomen general, primul război mondial a fost un război imperialist (Hurezeanu et al., 1988, p. 194, subl. n.). Doctrina marxist-leninistă face din ce în ce mai multe concesii ideologiei naționaliste. În fapt, marxism-leninismul, deși păstrat în retorica oficială drept cadrul de referință teoretic al interpretării istorice, este aproape complet acomodat (și atrofiat) în metastructura naționalistă. Acest lucru este cel mai puternic vizibil în reafirmarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
perioade de détente (relaxarea ideologică) cuprinsă între 1964 și 1971. Revenit din vizitele asiatice în China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnamul de Nord, Nicolae Ceaușescu își cristalizează programul politic în raportul intitulat Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Cele 17 propuneri vizau înăsprirea "combativității revoluționare și a spiritului militant, partinic al întregii activități politice, ideologice și de educație comunistă a maselor" (Ceaușescu, 1971, p. 9). În fapt, propunerile au precipitat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Probe directe ale caracterului conservator pe care îl emana FSN provin din declarațiile liderului formațiunii din același prim discurs televizat, în care Ion Iliescu i-a denunțat pe foștii conducători ca falși comuniști care au alterat esența invariabilă a doctrinei marxist-leniniste: ei "s-au declarat a fi comuniști. Ei n-au avut nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științific. Ei doar au pângărit numele Partidului Comunist Român. Ei au pângărit de asemenea, memoria celor care și-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au fuzionat cele două doctrine politice principial ireconciliabile sub forma "național-comunismului". După aproape două decenii de antinaționalism prezentat ca "patriotism socialist" (1948-1964), N. Ceaușescu a recuperat zestrea naționalistă a tradiției culturale românești, în care a încorporat materialismul-dialectic prescris de paradigma marxist-leninistă. "Naționalismul etnic" (românismul) care și-a atins apogeul ideologic în interbelicul românesc s-a prefăcut după 1948 în "internaționalism proletar", iar "națiunea română" a fost metamorfozată în "patria socialistă". În următoarea secvență istorică, "patria socialistă" din faza primară a regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
urgenta reconceptualizarea trecutului. Totuși, ieșirea din comunism, atât la nivelul societății per ansamblu, cât și la cel al reconceptualizării istoriografice, nu avea să fie rapidă. În anii imediat postrevoluționari, imaginea trecutului românesc a suferit modificări minimale. În pofida faptului că periodizarea marxist-leninistă, pe bază de orânduiri sociale, este eliminată complet, manualul lui H. Daicoviciu et al. (1991) este o simplă reeditare a textului din 1987, cu cosmetizările de rigoare. Deși manualul este intitulat "Istoria românilor antică și medievală", autorii oferă "periodizarea istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
iar ororile asociate acestui trecut sunt considerate a fi lucrarea diavolului. În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului conceptualizează societatea captivă regimului comunist ca fiind victima unui sistem de represiune "diabolic" (Raport, 2006, pp. 166-167). În aceleași formule demonice, regimul comunist este portretizat drept întruparea "diavolului", în timp ce Securitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Gyémánt; note și traducere de Ladislau Gyémánt. București: Editura Enciclopedică. Cantacuzino, C. (1984). Istoriia Țării Rumânești. În M. Gregorian (Ed.). Cronicari munteni. Vol. I (pp. 1-213). București: Minerva. Ceaușescu, N. (1971). Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. București: Editura Politică. Costin, M. (1965). De neamul moldovenilor. În M. Costin, Opere. Vol. II. (pp. 9-52). București: Editura pentru Literatură. Crainic, N. (1929). Sensul tradiției. Gândirea. Anul IX, 1-2, 1-11. Crainic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pus la punct de denunțare a populației la toate nivelurile, o propagandă mincinoasă permanentă și chemări mincinoase la solidaritate dădeau, mai ales în ochii tinerei generații, un caracter de retorică consolatoare pretențiilor conducătorilor, formulate pentru "clasa muncitoare și partidul său marxist-leninist" (Constituția RDG, art.1). În acest timp, populația reclama o serie de drepturi, între care dreptul la autonomie, la autodeterminare și, înainte de toate, mai multă libertate individuală, ca și creșterea numărului bunurilor de consum și a calității acestora. O serie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
să însemne încercarea de aplicare a acestor idei. Apariția totalitarimului comunist, a dictaturii și cultului personalității, a fenomenului concentraționar, păreau a fi foarte departe de idealurile formal nobile ale socialismului revoluționar marxist. Cel de-al treilea curent ideologic este socialismul marxist-leninist, cunoscut și sub denumirea de comunism, ce reprezintă forma de aplicare a principiilor socialismului revoluționar, momentul apariției sale fiind cel al Revoluției din 1917, când a luat ființă Uniunea Sovietică. Având ca obiective "revoluționare" dipă cum arată politologul Vladimir Tismăneanu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
sud-est europeană. De asemenea, el s-a impus ca regim de guvernare și în state precum China, Cuba și Coreea de Nord. Referindu-se la țările intrate în deceniul al cincilea al secolului trecut sub cupola Uniunii Sovietice, Tismăneanu susține că "revoluția" marxist-leninistă a cunoscut următoarele moduri de manifestare: "Înregimentarea socială trebuia să fie totală. Nici un domeniu al vieții, oricât de privat sau intim, nu putea să se sustragă acestui impact. În toate țările satelit, birocrații ideologice, așa-zisele departamente Agitprop (termen rezumativ
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
mod se poate constitui, la noi, o adevărată tradiție, un început, în orice caz, de reflecție literară personală. Ea a fost pur și simplu desființată, putem spune chiar asasinată, de invazia și introducerea prin forță și dictat a esteticii literare marxist-leniniste. Ea arunca practic la coș întreaga gândire literară europeană declarată ca idealistă. Deci, peste lipsa de tradiție internă, s-a adăugat o a doua cauză: instaurarea dogmatismului feroce marxist-leninist impus prin traduceri de penibile, simpliste și primitive manuale sovietice. Totul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de invazia și introducerea prin forță și dictat a esteticii literare marxist-leniniste. Ea arunca practic la coș întreaga gândire literară europeană declarată ca idealistă. Deci, peste lipsa de tradiție internă, s-a adăugat o a doua cauză: instaurarea dogmatismului feroce marxist-leninist impus prin traduceri de penibile, simpliste și primitive manuale sovietice. Totul pus sub semnul antologiei de tipul: Marx-Engels-Lenin despre literatură și artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați-l. Are gestul reflex al represiunii violente, instinctive, ripostei zdrobitoare, impulsul și voluptatea ultimului cuvânt definitiv. Este dogma invincibilă, în stare pură, stafia marxist-leninistă roasă de molii, care încă mai are iluzia că circulă în Europa (mai ales de Est). Un Frankenstein dezafectat și plin de fișe din clasicii, inclusiv leniniști-staliniști, ai adolescenței sale. Are dosare întregi despre fiecare adversar cu care polemizează sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de regim, instaurarea a avut loc ca urmare a loviturii de stat militare și a modificărilor constituționale profunde realizate între mijlocul și sfârșitul anilor șaizeci. Chiar dacă, adesea, politicile sunt implementate, aceste regimuri au o orientare ideologică socialist-naționalistă sau (mai degrabă) marxist-leninistă. Principala structură civilă este partidul unic; numai în anumite cazuri sunt admise alte partide, mici, fără să existe o competiție reală. Este vorba despre așa-zisul "sistem cu partid hegemonic". Acest model prevede și o semnificativă inovare instituțională, fie în privința
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de unii autori ca "post-totalitarism" [a se vedea Linz și Stepan, 1996]. Diferența față de modelul precedent nu stă în ideologia în sine, deoarece, chiar și în regimurile naționaliste de mobilizare, ideologia poate fi (și este concret, în anumite cazuri) cea marxist-leninistă. Deosebirea rezidă în rezultatul (diferit) pe care această ideologie îl produce funcționând în contexte extrem de diferite. În primul model este vorba de țări ale căror elite au luptat mai întâi pentru independență, și, apoi, au fost nevoite să instaureze și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a unei lumi prin tradiție străine și ostile, precum și un sentiment instinctiv de acută insecuritate. Kennan considera că ideologia sovietică nu are o importanță prea mare în explicarea comportamentului efectiv al sovieticilor în afacerile externe. Deși a observat că dogma marxist-leninistă a servit ca forță de legitimare pentru sistemul politic și pentru expansiunea sa în interiorul țării, Kennan nu credea că ideologia a influențat în profunzime politica externă sovietică. URSS era înainte de toate pragmatică: ideologia putea fi și chiar a fost adaptată
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
literare Înseamnă să ai, odată cu o Înțelegere profundă a realității, un sistem clar, luminos, de idei asupra problemelor specificei artei, tocmai ca o consecință a acestei Înțelegeri. Aceasta presupune o aplicare fermă și cât se poate de subtilă a Învățăturii marxist-leniniste În analiza materialului literar. Ceea ce nu e ușor de făcut (Ă). Critica literară nu-și poate exercita funcțiile, nu-și poate nici măcar justifica prezența decât prin prestigiul ei. Și ea nu poate reuși să-și afirme și să-și menție
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de făcut (Ă). Critica literară nu-și poate exercita funcțiile, nu-și poate nici măcar justifica prezența decât prin prestigiul ei. Și ea nu poate reuși să-și afirme și să-și menție prestigiul decât dovedind capacitatea de a aplica Învățătura marxist-leninistă, fără șovăire și cu consecvență În cele mai diafane probleme pe care le ridică opera literară. Foarte multe din observațiile preopinentei mele merită o atenție deosebită, se cuvin a fi sesizate, sub această lumină, tocmai pentru a dovedi că exagerările
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Trăsăturile acestea care indică un temperament ardent care-l silesc să scrie Într-o stare (Ă) robustă și limpede participare la „duduitul” fabricii. „Boema la modă” este doar una din coloanele generației tinere educate de Partid, În spiritul ideologiei marxist-leniniste, al luptei pentru construirea patriei socialiste. Debitul lui nesleit nu se poate consuma retoric În gol, el fierbe ca vinul În «buteliile pântecoase ce se Îngrămădesc la cramă». Poezia lui iese Înainte festiv: «cu brațele-ncărcate de poame și bucate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
său de a intui și de a simți realitatea, de a pătrunde aspectele multiple, mereu mai bogate ale vieții noi, clocotitoare și gigantice. Fără o temeinică pregătire ideologică lucrul acesta nu va fi posibil. Poetul trebuie să-și Însușească metoda marxist-leninistă nu ca un simplu act de asimilare intelectuală, ci trebuie s-o Înțeleagă și s-o trăiască În toată amploarea ei, În toate inepuizabilele ei posibilități. Numai atunci poetul timpurilor noi va izbuti să fie așa cum Îl cântă Maiakovski: Și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
artă, Împotriva „criziștilor” și a influenței ideologiei imperialiste. Tov. I. Vitner a insistat asupra diferitelor luări de poziție critice În presa noastră În special asupra studiului lui Sorin Toma Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei În care analizându-se În spirit marxist-leninist opera lui Tudor Arghezi se demască poziția reacționară a poeziei sale, trăgându-se concluzii valabile pentru decadența artei burgheze În general. (Ă). Dar printre cronicarii literari ai ziarelor și revistelor noastre, rămășițele vechilor concepții burgheze sunt Încă puternice. (Ă). Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a literaturii și să denunțe tot ce este Înapoiat și vătămător, tot ceea ce ține Încă critica literară sub influența ideologiei dușmanilor clasei muncitoare. (Ă). Ea a pus În lumină În critica noastră literară, nu simple erori de interpretare a Învățăturii marxist-leniniste, greșeli În aplicarea acestei Învățături a proletariatului revoluționar În domeniul atât de complex al literaturii, ci părăsirea pur și simplu a marxism-leninismului de către unii critici și Îmbrățișarea fățarnicei și dușmănoasei ideologii a burgheziei. Dezbaterea avută la CC al PMR s-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
critica partidului. Noi toți de la Contemporanul, noi toți acei care lucrăm În domeniul criticii literare, trebuie să facem astfel ca să dovedim că această critică a partidului a devenit un bun de preț, al nostru, al tuturor. Fără o critică literară marxist-leninistă sănătoasă și bogată, literatura noastră nu va putea progresa. Fără critica partidului nu poate progresa nici critica literară și nici literatura. (Ă). Scriu aceste rânduri cu sentimentul că Contemporanul prin greșeala săvârșită a pierdut steagul fruntașilor În producția culturală - pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]