712 matches
-
modelelor antice, astfel creșterea lumii nouă se datorește prototipului omului moral, Isus Hristos. După el încearcă creștinul a-și modela viața sa proprie, încearcă combătând instinctele și pornirile pământești din sine. Chiar dacă dezvoltarea cunoștințelor naturale se îndreaptă adeseori sub forma filozofemelor materialiste în contra părții dogmatice a Scripturii, chiar dacă în clasele mai 53 culte soluțiuni filozofice a problemei existenței iau locul soluțiunii pe care o dă Biblia, caracterele crescute sub influența biografiei lui Hristos, și cari s-au încercat a se modela după
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un comportament, de fapt interpretează semnificațiile, iar cei care se axează pe înțelegerea limbajului explică acțiunea într-un oarecare grad.76 Axându-se pe ontologia constituirii reciproce dintre structură și agent trebuie regândită problema cauzalității. Abordările structurale, fie idealiste sau materialiste, se concentrează pe posibilitățile și constrângerile de a acționa. Noțiunea cauzalității condiționate surprinde efectul structurii. În terminologia pozitivistă, date fiind condițiile sociale, istorice și/sau spațiale, oamenii sunt înclinați să acționeze în moduri predictibile sau, în terminologia post-pozitivistă, să reproducă
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
anumit moment istoric. Ambele variante sugerează explicații comparabile sau complementare. Constructiviștii asumă o relație complexă între 'cine suntem' și 'ce vrem' încercând să documenteze transformările intereselor. Provocarea lansată de constructiviști este demonstrarea dimensiunii intersubiective a intereselor și respingerea conceptualizărilor convenționale materialiste. 2.3.1. Identitatea ca structură Constructiviștii admit faptul că oamenii au potențialul de a destabiliza inclusiv semnificații profund instituționalizate precum cel al suveranității sau asocierea stat-identitate națională. Identitatea este studiată în relație cu organizarea comunităților politice sau în relație
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Războiului Rece. Acești lideri au sperat că "noua misiune globală" într-o ordine internațională redefinită va întări statutul țării ca mare putere într-o perioadă de mari constrângeri economice, prezervându-i identitatea națională. Cei doi cercetători consideră că analizele alternative materialiste și idealiste nu pot explica de ce Gorbaciov a optat pentru noțiunea de "casă comună europeană" și nu pentru opțiuni convenționale și mai puțin riscante.387 Această "Nouă Gândire" a răsturnat atât de multe caracteristici fundamentale ale planificării politice sovietice încât
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de populație și de falimentul structural al alteia, victimă a trasformărilor postsocialiste. Apariția unei clase de nouveaux riches, a căror îmbogățire nu a fost întotdeauna meritată ceea ce a discreditat în ochii populației modelul de inițiativă economică privată a instaurat valorile materialiste proprii capitalismului sălbatic și un prost gust agresiv. Or, când valoarea umană e stabilită în funcție de patrimoniu, se înregistrează un pas înapoi, chiar și pentru cei ca mine, care nu se revendică drept marxiști. Mai ales că, la celălalt capăt al
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
-i este evident străin și în care, desigur, nu poate opera cu acribia cunoscătorului. Pornind de la logica științifică, raționamentul prin analogie și experiment, Paulescu reușește să realizeze acea punte de legătură între știință și religie, punte care în contextul ofensivei materialiste din timpurile sale părea anacronică. De aici celebra polemică științifică, printre puținele dacă nu chiar unica (cel puțin pentru secolul XX), cu cei doi materialiști haeckelieni; Nicolae Leon și Dimitrie Voinov, dispută care a făcut deliciul lumii științifice și a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
experimentală și plecând de la postulatul că știința este cunoaștere prin cauze, ajunge la concluzia că finalitatea morfologică și fiziologică este caracterul distinctiv a lumii viețuitoare. Iată de ce Paulescu s-a simțit dator să analizeze și să combată cu argumente viziunea materialistă a lumii, care în acea perioadă era în plină ascensiune și era împărtășită de majoritatea oamenilor de știință, susținută de progresele tehnice pe care descoperirile științifice le-au permis, ceea ce crea impresia că totul se reduce la materie și proprietățile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sale esențiale: morfologice, fiziologice și psihologice, care fac ca aceste schimburi să se facă gradat, etapizat, strict delimitate cantitativ și în timp, în scopul prezervării și perpetuării vieții, ceea ce fără îndoială nu poate aparține lumii materiale. Este exact ceea ce doctrina materialistă nu a reușit să demonstreze. Plecând de la faptul că materia brută are o oarecare activitate, mai mult sau mai puțin intensă datorită energiei, se poate spune că energia este cauza unică și exclusivă a activității materiei. Pentru că investigația prin simțuri
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
referim, demonstrează acest lucru cu fiecare proces, care urmează aceleași etape pentru îndeplinirea aceluiași scop, aspecte ce se repetă cu fiecare individ în cadrul speciei și cu fiecare generație de-a lungul timpului. Dacă pentru morfologia vitală și fenomenologia vitală doctrina materialistă face abstracție de elementul finalitate, reducând totul la mutațiile de materie și energie sub influența cauzelor eficiente, atributele psihologice și în cadrul acestora pentru conștiință nu poate găsi nici - o explicație, pentru simplul motiv că atributul conștiință este ireductibil la materia
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca finalitate a existenței sale. Fără a fi foarte explicit și acest mare om lasă să se înțeleagă faptul că: înlăturând finalitatea se înlătură de fapt singura trăsătură distinctivă între lumea viețuitoare și materia brută. De altfel rezumând deficiențele doctrinei materialiste în explicarea vieții Paulescu este foarte categoric și neconciliant, concluzionând: - materialismul neagă caracterul de finalitate care operează în lumea viețuitoare diferențiind-o de materia brută, întrucât nu o poate explica, în plus acceptând-o “și-ar dărâma propria dogmă”, ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că este în posesia adevărului absolut; - generalizează fenomenele naturii, reducând ceea ce se petrece în lumea viețuitoare la cele din lumea neînsuflețită, prin negarea unicului caracter distinctiv, finalitatea, cu alte cuvinte - spune Paulescu - materialiștii confundă ființa vie cu cadavrul său; - doctrina materialistă consideră că în natură nimic nu ar exista înafara a ceea ce cade sub incidența simțurilor noastre. Ori se știe foarte bine că sub aspectul percepției, simțurile ființelor vii sunt limitate, atât ca tipuri de energie pe care le percep (mecanică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
materialismul recurge la analogii forțate (asemănarea corpurilor materiei brute cu corpurile ființelor viețuitoare), neagă finalitatea în biologie nefiind capabil să o explice, utilizează termene “care spun mai mult decât faptele pe care le reprezintă” (viață, evoluție, transformare...), Paulescu consideră doctrina materialistă ca antiștiințifică, pentru că depășește limitele logicii științifice, negând științei caracterul de cunoaștere prin cauze și biologiei caracterul de finalitate ce operează pe întreaga scară a lumii viețuitoare. Conștienți de limitele doctrinei lor și în fața întrebărilor care, asemenea lui Paulescu, și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
capătă în timp forma unei doctrine în biologie. Multe fapte de observație acumulate de-a lungul timpului au venit într-adevăr în sprijinul teoriei darwiniste, dar în egală măsură s¬au acumulat observații științifice care o contrazic. Ca și doctrina materialistă darwinismul recurge la forțarea unor interpretări, generalizarea unor aspecte observate în l umea viețuitoarelor, utilizarea unor noțiuni care trebuie să spună mai mult decât reprezintă de fapt. În fața experimentului și logicii științifice multe din aserțiunile teoriei lui Darwin nu rezistă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a demonstrat dimpotrivă fixitatea și imutabilitatea speciilor, ceea ce de fapt a anticipat și demonstrat Paulescu. Bazat pe argumentația științifică susținută de faptele de observație, aplicând logica științifică și rigorile metodei experimentale, Paulescu a cerut efectiv excluderea din știință a doctrinei materialiste și a darwinismului ca fiind antiștiințifice. Prima, pentru că susține supremația materiei asupra lumii, nefiind capabilă să explice viața și apariția ei decât speculativ, iar a doua pentru că nu poate explica apariția speciilor decât prin transformism care s-a dovedit o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creaționismului i se reproșează definirea spiritului ca fiind de origine imaterială, darwinismului i se poate reproșa în aceeași măsură că nu poate demonstra nici apariția vieții pe pământ și nici transformarea speciilor în procesul evoluției vieții. Cu toate acestea ofensiva materialistă, sprijinindu-se pe darwinism, avea să câștige teren, impunându-se ca o filosofie de viață, a căror consecințe sociale și politice au fost dramatic percepute de umanitate, începând cu revoluția franceză și culminând cu comunismul. Dincolo de percepția materială a lumii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și explică de ce multe doctrine politice și legislații nu au reușit atunci când au fost aplicate asupra structurilor sociale sau statale, majoritatea lor din necunoaștere sau cunoaștere insuficientă a naturii umane (datorită și limitelor epocii), plecând astfel de la premise false. Ofensiva materialistă ce a caracterizat secolele al XIX-lea și al XX-lea, susținută de descoperirile tehnico-științifice și revoluția industrială, ce oferea impresia că totul în natură se rezumă la materie și totul se reduce la efectul întâmplării sau cauzelor eficiente, a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
baza dezvoltării și evoluției. Pavloviștii pierdeau din vedere faptul că nici un reflex condiționat nu se fixează dacă nu se asociază cu unul necondiționat (natural) întotdeauna de natură instinctuală (nutriție, relație, reproducere). Ideea a fost preluată apoi de psihologii cu viziune materialistă care consideră comportamentul ca o rezultantă exclusivă a procesului de învățare. Acest proces s-ar realiza prin condiționarea clasică (reflexele condiționate ale lui Pavlov) și condiționarea aparentă, adică ființa învață acele manevre și modalități care o satisfac emoțional (produc satisfacție
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
impune; cunoașterea cauzei și de aici măsuri profilactice și remedii curative. Cu toate acestea puțini din cei pregătiți în domeniul științelor medicale au capacitatea de a aborda asemenea probleme cu impact social, pentru că majoritatea, spunea Paulescu, sunt „împotmoliți în mocirla materialistă și ignoră voit instinctele și rezultatul alterării lor’. lată de ce de-a lungul timpului filosofii, moraliștii și mai recent psihologii și-au arogat această ingrată misiune. Majoritatea lor însă necunoscând natura umană, nerecunoscând resorturile intime care-i coordonează existența, natura
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
este Adevărul care este etern și deci nu moare niciodată. El nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația însăși și acum și pururea și în vecii vecilor’. “Iar dacă este vorba de absurdadaugă Paulescu - apoi absurde sunt doctrinele materialiste și ateiste, doctrine inepte care trebuie izgonite definitiv din știință’. De altfel, 60 de ani mai târziu, marele nostru Petre Țuțea, într- o interpretare critică a scrierilor lui Toma d’Aquino, definește de o manieră extraordinară raportul dintre știință și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trebui să considerăm diversitatea orașelor ca pe o valoare culturală de cea mai mare importanță 1. Orașele în care trăim acum au fost (re)construite în bună parte conform logicii societății industriale, civilizației "mașiniste", adică au urmărit cu obstinație dezvoltarea materialistă, pierzând din vedere semnificația, sentimentul de apartenență. Acum ajungem tot la educație (deceniul 2005-2015 este Deceniul educației în vederea dezvoltării durabile) pentru sporirea precauției copiilor și tinerilor (în timp ce adulții și maturii încă se comportă față de ce avem tot ca față de o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
influența în mod favorabil viața socială reprezenta un motiv decisiv pentru autorizarea acțiunilor în acest sens: ei au putut betona Franța cu conștiința împăcată. Decât să caute un raport de la cauză la efect, de reflexie, chiar de alibi între explicația materialistă (necesitatea de a produce locuințe urgent și în masă) și justificarea ideologică (admirabila influență a unghiului drept asupra spiritului uman), apărea mai prudent să-l parodieze pe Max Weber și să vorbească despre "afinitățile elective" dintre etica urbanistică și un
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
carte științifică, ea susține deopotrivă o cauză teologică, aceea a necesității cultivării credinței în Dumnezeu, în valorile umane, o încercare deosebită ținând cont de perioada anterioară, de peste o jumătate de veac, a dictaturii comuniste, care pretindea o aliniere la concepția materialistă și ateistă despre lume și despre psihic. Este un prim gest, poate mai neîndemânatic, de reconciliere cu teologia, în sensul necesității raportării valorilor psihologiei la un imperativ moral, de sorginte divină, în condițiile în care, nu de puține ori, aplicațiile
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
legate de rezultatele epocilor anterioare elene. Cele mai importante lucrări din acea perioadă au fost cele ale lui Galenus și Lucretius (cca. 96-55 e.n). Acesta din urmă este autorul lucrării Despre natura lucrurilor, o creație distinctă a acelei perioade materialiste. Lucretius realizează o desăvârșire a gândirii atomiste a lui Epicur. Activitatea lui este reprezentativă și martoră la o serie de frământări sociale ascuțite. În acea vreme s-au constituit și s-au răspândit tot mai mult concepțiile religioase, o însemnătate
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pe care au avut grijă ca să și le integreze. În scrierile lor, Marx și Engels au dezvoltat un raționalism materialist diferit, mereu polemic și potrivnic idealismului lui Kant și Hegel. Istoric va rămâne interesantă trecerea și succesul raționalismului acestei filosofii materialiste în defavoarea celor idealiste, considerată ca fiind eclectică, speculativă și puțin accesibilă. A fost un materialism cuceritor, asimilat ulterior într-o parte întinsă din Europa de Est, care a fundamentat teoretic succesul revoluției populare din viitoarea Rusie Sovietică (și pe urmă din Asia
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mitologia și folcloristica, cu istoria religiilor, cu istoria civilizațiilor. Făcea acest lucru ca parte a unei strategii mai generale, de apărare a reflexologiei pavloviene, cea acceptată de sistem ca parte a ideologiei partidului politic unic al acelor timpuri. Explicația pavlovistă, materialistă și partinică, era considerată suficientă, potrivită pentru înțelegerea mecanismelor fiziologice ale comportamentului. Asemenea altor domenii de fundamentare experimentalistă a psihologiei, întemeierea psihanalizei se raportează tot la numele unui medic, la cel a lui Sigmund Freud (1856-1939), contemporan cu I.P. Pavlov
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]