632 matches
-
fier din argilă imprimând astfel o culoare roșie, respectiv cenușie. Ceea ce nu se știe, e că acest fapt are de asemenea un caracter ecologic, mai precis sub aspectul relației organism−mediu. Anume, prima, oxidativă, e compatibilă cu un tip pragmatic, materialist, precum romanul; ceramica autohtonă, reductivă, e compatibilă cu un popor orientat spre spiritualitate, așa cum prezintă Jordanes pe strămoșii noștri. Și de aici, Îmi permit să generalizez aceste considerații. Anume, e preferabilă utilizarea ulcelei din lut care, artizanală fiind, deci intrând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
limitată în aspirațiile sale, traumatizată în plan moral, prin presiunea pe care socialul o exercită asupra sa. * * * După ce din practica școlii sovietice s-a renunțat la unele metode împrumutate din occident, după ce teoria pedagogică reușise să se așeze pe filosofia materialist dialectică și istorică, s-a putut trece la elaborarea unor lucrări de sinteză ca o nouă expresie a "generalizărilor științifice" în domeniul pedagogiei. Astfel, în anii '30 și '40 au apărut mai multe manuale de pedagogie realizate de I. A
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pricepe rostul unor instituții care o servesc pe o anumită latură a ei, cum e școală". Din chipul în care aborda problema dezvoltării sociale se întrevede intenția de a orienta gîndirea cititorului spre înțelegerea materialistă a societății. Punctul de vedere materialist este afirmat și atunci cînd autorul precizează că în preocuparea practică pentru creșterea tinerei generații se disting "două moduri de a înțelege educația, în funcție de nevoile sociale: o concepție proprie păturii de sus protipendadei și una populară". Este afirmată, fără a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
determinate, evit pe cât e posibil lucrurile fără rost, chiar dacă pe moment aș fi tentat să le fac. Este o retragere pe o poziție mai serioasă, renunțarea la sensibilitățile și sinceritățile trecătoare și inutile... Utilitarism, dar nu în sensul îngust, meschin, materialist al cuvântului, ci doar în virtutea principiului că tot ce nu este necesar, util e și dăunător. Lucrurile nu sunt bune prin ele însele; doar armonia - echili brul, proporția justă - dintre lucruri e importantă. A venit probabil timpul de a pune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu: purta chiloți tetra. Albi. Impecabili. Neîntinați. Habar n-ai tu ce efect are chestia asta asupra unui bărbat!“ Am tăcut, încercând să absorb acest adevăr empiric și incontestabil. Așadar, vă invit - cel puțin deocamdată - să nu priviți cu dispreț materialist acest articol vestimentar și să înțelegeți că, în acea epocă de tristă uniformitate, imaginația compensatorie avea un oarecare șarm, care astăzi pare desuet, ba chiar defunct. Pliculețul cu fluturaș era denumirea eufemistică a prezervativului Protex, unicul de pe piață, atunci când se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
plan local, dar și Costi Ionescu cu care mă cunoșteam încă de la ,,Ex-terra”. Acesta din urmă m-a pus la un moment dat în fața unor întrebări la care eu până atunci nu mă gândisem niciodată. Acum revin puțin la ,,filosofia” materialist - dialectică cu care fusesem îndoctrinat de partidul comunist și care punea omul în centrul Universului, adică cea ,,mai evoluată ființă” care are dreptul să conducă, să ,,supună natura”, să ,,exploateze bogățiile subsolului”. Singura realitate era lumea pe care o vedem
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de deștepți ca și comuniștii. Că nu degeaba conduceau ei țara! Pe când eram la Tehnoton, apare așa o ciudățenie, o experiență ciudată prin care doi oameni puteau ridica cu un singur deget pe un al treilea. Eu, educat în spiritul materialist dialectic, ca și alții de altfel, nu credeam în această poveste. Dar la un moment dat se vorbea atât de mult despre acest fenomen, încât am hotărât și eu să încerc experiența. În consecință, m-am așezat pe un scaun
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
este rolul omului în această lume? Ce are el de făcut pe pământ? Am spus deja că începusem să fiu interesat, să citesc despre lucrurile misterioase și inexplicabile care aveau loc în lume, despre o altfel de abordare decât ideologia materialist dialectică cu care fusesem îndoctrinat ani de zile. Se părea că lumea era mult mai complexă decât făceau vorbire bolșevicii. Din revista Astra îmi rămăsese în minte un articol în care se vorbea de un țăran, un personaj mai aparte
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bunul Dumnezeu infinit plicticos : dacă el există (la modul cotidian), existența lui nu poate fi decât de ordinul banalului. Dumnezeu nu poate deveni interesant decât prin tensiunea incertitudinii (vezi Cioran). țuțea spunea că religiile nu nivelează spiritual (cum o face, materialist, comunismul), dar ele însele (cum este cazul Creștinismului) nu au sens decât prin excepții, prin abaterea de la același numitor (vezi sfinții, martirii). O lume în care toți ar accede la har ar fi de o imensă platitudine Or, ceea ce face
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a supraviețuit În această parte a Europei până În zilele noastre. De exemplu, În urma unui sondaj de opinie realizat pe un eșantion reprezentativ În Ungaria anului 1995, cele mai puternice stereotipuri referitoare la evrei s-au dovedit următoarele : evreii ar fi „materialiști”, o altă formulare pentru „evreii au spirit mercantil” (78% dintre răspunsuri), „băgăreți” (66%), „vicleni” (63%), „rapaci” (62%) și „lacomi” (45%) <endnote id="(496, p. 16 ; 250, p. 26)"/>. Aceste trăsături de caracter stereotipice definesc mai degrabă negustorul sau cămătarul, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ele” <endnote id="(125, pp. 39-40)"/>. Pentru colectivitățile tradiționale, hrana este un important factor de identitate. „Omul este ceea ce mănâncă”, a proclamat Ludwig Feuerbach la jumătatea secolului al XIX-lea. Ulterior, antropologii au preluat formula, Însă nu În sensul ei materialist, ci cultural <endnote id="(108, p. 203)"/>. Din prima perspectivă s-au construit destule teorii abuzive. De pildă, În 1926, H. Sanielevici susținea că „activitatea neobosită, turbulentă și impulsivă, a evreului” este Întreținută de consumarea de către acesta de plante azotoase
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Am răsfoit paginile ziarului <<Vremea nouă>> pe o lungă perioadă de timp, am recitit programul pe care și l-a Întocmit Comitetul județean de partid pentru Îndeplinirea măsurilor aprobate de Secretariatul CC al PCR privind intensificarea muncii de educație ateistă, materialist științifică a maselor și, confruntîndu-le, am constatat cele ce urmează”. Punct a pus Necula, punct punem și noi dar nu definitiv deoarece dacă el a continuat să-și aștearnă gândurile ateiste pe hârtie, i le vom cita și noi În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să le știe. Între cele două războaie, Ibrăileanu fusese la Iași obiectul unui veritabil cult, devenise o figură legendară ; în același timp, la București, era ridiculizat ca un provincial înapoiat, turiferar al unor iluzorii glorii locale și rămas la pozitivismul materialist al secolului trecut. În polemică, unde calitățile tipului său de inteligență nu sunt cele mai proprii, ci se cere un spirit mai rezumativ, mai sintetic, mai tranșant, care să nu se piardă în prea multe detalii, era dezavantajat față de Lovinescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în care profitam de ceea ce se numea ședință ca să facem ceea ce azi s-ar numi training interdisciplinar pentru profesori. Deși este greu de crezut fiindcă iese din clișeele comode, cercul de filosofie, care oficial purta numele de cerc de educație materialist științifică și umanist revoluționară, era locul în care elevii mei citeau și discutau opere filosofice străine (cu o pasiune de înțeles pentru Nietzsche) și ceea ce era mai mult sau mai puțin publicat din Cioran, Vulcănescu, Noica. Lor li se adăugau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
profunde, "lirice", în care amintirile și ideile sunt legate între ele mai curând pe baza experienței și a preocupărilor personale și mai puțin pe baza realității exterioare. Un astfel de proces provoacă convenționalul, rutina, căile bătătorite ale gândirii: Supun examenului materialist genul de criză mentală pe care asemenea imagine poate să o provoace, îi supun problema și mai complexă de a ști care dintre imagini are mai multe posibilități de existență, dacă se presupune intervenția dorinței; de asemenea, propun problema de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
era densă și relevantă, pentru că actualizau, prin retorica plastică proprie, retorica discursului identitar, atât de utilă unei lumi plurale politic și etnic, competitive și politeiste. Stoicii greci propun o teorie a imaginii diferită de cea atomistă, deși tot de tip "materialist", menținută aproape neschimbată pe toată perioada școlilor lor de gândire; o regăsim la Cicero, apoi la Marcus Aurelius. Elaborată în principal de Crysippe, la sfârșitul secolului III î.Ch., ea propune o interpretare panteistă, dar și providențialistă, aspect care o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
condus pe iudei între anii 445- 433 î.e.n. reușind să refacă zidurile Ierusalimului și construirea unui templu pentru cultul lor, iar după moartea lui Ezra devine mare rabin, avînd un rol decisiv în reorientarea mozaismului către un cult fanatic și materialist unde bunăvoința lui Iahwe se măsu- ra totdeauna după grosimea pungii! Regii asirieni, babilonieni și persani îi obligau pe cuceriți să le venereze statuile zeilor puse în lăcașele de cult ale învinșilor. Ivriții nu au pomenit niciodată în sfintele lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sistemele erau de acord”. Viața religioasă și filosofică se manifesta într o manieră foarte diversă. Alături de credincioșii și misticii care respectau tradiția brahmanică, existau nenumărate grupuri de śramana (păli: samana), asceți rătăcitori (parivrăjaka), precum yoghinii, magicienii și dialecticienii și chiar materialiști și nihiliști, precursori ai doctrinelor filosofice Cărvăka și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră lumea dezgustați atât
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și cele patru Nobile Adevăruri despre suferință, originea suferinței, încetarea suferinței și drumul care duce la încetarea suferinței. „Prin predica de la Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii, prin care
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ale lui Bacalbașa (enumerate și cu altă ocazie: Camille Desmoulins, Victor Hugo, J. Michelet, Louis Blanc) și care i-au îndreptat pașii către liberalii rosettiști și apoi către social-democrați, s-a numărat și cartea Forța si materia (1855) a filozofului materialist vulgar german Ludwig Büchner (1824-1899). moartea lui ion heliade-rădulescu și a lui dimitrie bolintineanu În ziua de 27 aprilie, la ora 3 după-amiază, a murit Ion I. Heliade-Rădulescu. Duminică, la 30 aprilie, i s-a făcut înmormântarea națională la care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Economice și Facultatea de Drept din București (1946-1950). Este redactor la Editura Științifică (1951-1958), apoi la revista „Secolul 20” (începând din 1960). A debutat în „Scânteia tineretului” (1957), cu poezia Țara mea, și editorial în 1958, cu traducerea studiului Van-Ciun, materialist și iluminist al Chinei antice de A. A. Petrov. Colaborează la „Contemporanul”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Orizont”, „Astra”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Le Journal des poètes”, dar nu ajunge să-și editeze un volum propriu. În schimb
FORTUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287070_a_288399]
-
un volum propriu. În schimb, excelează prin traduceri, în special din literatura rusă și sovietică (Anna Ahmatova, K. Paustovski, Esenin, Evtușenko, Cehov), precum și din literatura franceză (Paul Valéry, Apollinaire) sau engleză (Shakespeare, Daphné Du Maurier). Traduceri: A.A. Petrov, Van-Ciun, materialist și iluminist al Chinei antice, București, 1958 (în colaborare cu Aurelian Tache); E.M. Suziumov, Spre Antarctica, București, 1960; Ruguri pe zăpadă. Antologie din proza sovietică contemporană, București, 1965; Anna Ahmatova, Poezii, pref. Mihai Beniuc, București, 1968; Daphne Du Maurier, Păsările
FORTUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287070_a_288399]
-
Eschil, Sofocle și Euripide, București, 1969; Apollodoros sau Despre bătrânețe. Dialog socratic, tr. și introd. Mihai Nasta, pref. Cicerone Poghirc, București, 1978; Scrieri filosofice, I, îngr. și tr. Gh. Vlăduțescu și Dinu Grama, introd. Gh. Vlăduțescu, București, 1988. Traduceri: Primii materialiști greci, București, introd. I. Banu, 1950; Aristotel, Fragmente din operele filosofice, introd. trad., București, 1951; Sextus Empiricus, Opere filosofice, I-II, introd. trad., București, 1965. Repere bibliografice: D. Pippidi, Aram Frenkian, SC, 1964, 6; Constantin Noica, En souvenir d’Aram
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
patru autori americani citați. „Obez” este un calificativ baudrillardian care se poate aplica descrierii societății contemporane făcute de Harvey. Dar numai dacă sîntem de acord asupra existenței a două atitudini diferite - două povestiri - care pun față În față un „postmodernism materialist” american și o „hipermodernitate” franceză. Ceea ce este obezitate pentru ultima - de unde Înlocuirea prefixului post cu hiper, ultra sau supra, ultimul folosit de antropologul Marc Augé - poate fi, dimpotrivă, belșug, bogăție, Îndestulare pentru primul. Viteza unei societăți dominate de capital poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iacobinism”, ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: „un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia.” Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea În partidul anti-filozofilor, și În special Împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d’Holbach, La Mettrie, Hélvetius), pesimismul, cantonarea „originii” decăderii morale În păcat - dar nu numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde Însă văd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]