1,879 matches
-
cu o mică pungă de piele, etui-ul pistolului său, un cetățean milos i-a întins niște foi albe ca să-și șteargă plaga. A fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi sau trei dinți și i-a înfășurat capul cu un bandaj. "E îmbrobodit ca o călugăriță", glumi cineva. Cu un ultim rest de demnitate, Robespierre și-a ridicat atunci ciorapii, a coborât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
țară, cu pielea fragedă și ochii plini de uimire - probabil că nu avea mai mult de șaisprezece ani. Dintre ceilalți trei, unul era un tînăr de vreo treizeci de ani, cu trăsături de copoi și aproape fără nici un dinte pe maxilarul de sus. Pășea ușor pe picioarele delicate, care erau, În mod evident, neobișnuite cu activitatea la care le supunea acum: era un adevărat model de eleganță jegoasă - purta un costum În dungi, presărat din plin cu pete de grăsime, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu de pe cap părea să fie comună pentru o parte dintre oamenii de aici, ceilalți având părul castaniu, ca al lui Patru. În momentul acesta fața lui Breemeg prezenta un maxilar încleștat și ochii îngustați, ca și cum omul ar fi fost preocupat de un gând neplăcut. Cum Gosseyn nu putea ști care-i erau gândurile până ce acesta nu le-ar fi dezvăluit, nu-i rămase decât să-și continue drumul în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
acum. Gosseyn se simți stimulat de acest simplu gând. Se întoarse la ușă. Culoarul era tot pustiu. În urma lui, Leej spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acum ce lună dezastruoasă a fost pentru ea, o femeie de rangul ei. Cu toate încercările la care o supusese Discipolul, ea nu era cu adevărat obișnuită cu primejdiile, sau eșecurile. - Cred că foarte bine, zise el, încet. Până și maxilarul îl durea când vorbea. Figura delicată a lui Leej se adumbri. - Un minut, zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în timp ce-o ridica. Părea o fată neliniștită și vioaie, care-și mișca în permanență umerii, își scutura capul și părul, zîmbind și uitîndu-se cînd într-o parte, cînd în alta. Observă cu surprindere că fața ei ovală avea maxilarul proeminent și ușor grosolan. Frumusețea ei provenea mai curînd din mișcări decît din părțile luate în sine, și probabil că din cauza asta nu stătea o clipă. Băieții din Riddrie stăteau și vorbeau la coada din stația tramvaiului care-i ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văzut-o? Nu stătea locului o clipă. N-aș zice nu să-i pipăi burta pe întuneric. Toți rîseră batjocoritor, în afară de Thaw. Unul din ei îi dădu un cot și-l întrebă: Ce zici de ea, lunaticule? După mine are maxilar de maimuță. — Așa? Bine. Dar n-aș da-o înapoi dac-aș primi-o plocon. Știe cineva cum o cheamă? — Eu știu. Kate Caldwell. Situația s-a îmbunătățit după-amiază, cînd au avut ora de engleză și profesorul era un tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și nu atât de bine construit ca Gosseyn. Dar Prescott nu mai apucă să reacționeze a doua oară: Gosseyn îl lovi de trei ori în maxilar și-i prinse corpul inert în momentul prăbușirii. În grabă, îl cără pe bărbatul leșinat pe platoul verandei și se opri în dreptul ușii ― ceva zgomote se produseseră în cursul luptei și exista riscul ca femeia să vină să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Pentru Gosseyn, care resimțea nevoia tuturor măsurilor de precauție imaginabile, această ușă întredeschisă reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de ani, înalt, solid, cu o figură blândă și maxilare puternice. Ochii săi cenușii îl cercetară pe Gosseyn, în timp ce intra, cu o căutătură atât de pătrunzătoare, cum acesta din urmă nu mai în-tîlnise. Era mult prea inteligent ca să busculeze această primă și importantă perioadă de luare de contact. Minutele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
carne și oase, Lyttle era ceva mai slab decât își aducea aminte Gosseyn, cam prea plăpând pentru sarcina pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii ale unui antrenament non-A, cum ar fi maxilarul ferm și ținuta generală. ― Trebuie să mă grăbesc ― zise tânărul. Gosseyn se întunecă. ― Mi-e teamă ― îi replică Gosseyn ― să nu fi venit momentul să riscăm totul. Mă gîndesc că-și vor da toată silința să demonteze cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
izbuteam să ridic mai mult pleoapele, îi vedeam ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele, nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acum. Gosseyn se simți stimulat de acest simplu gând. Se întoarse la ușă. Culoarul era tot pustiu. În urma lui, Leej spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acum ce lună dezastruoasă a fost pentru ea, o femeie de rangul ei. Cu toate încercările la care o supusese Discipolul, ea nu era cu adevărat obișnuită cu primejdiile, sau eșecurile. - Cred că foarte bine, zise el, încet. Până și maxilarul îl durea când vorbea. Figura delicată a lui Leej se adumbri. - Un minut, zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și nu atât de bine construit ca Gosseyn. Dar Prescott nu mai apucă să reacționeze a doua oară: Gosseyn îl lovi de trei ori în maxilar și-i prinse corpul inert în momentul prăbușirii. În grabă, îl cără pe bărbatul leșinat pe platoul verandei și se opri în dreptul ușii ― ceva zgomote se produseseră în cursul luptei și exista riscul ca femeia să vină să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Pentru Gosseyn, care resimțea nevoia tuturor măsurilor de precauție imaginabile, această ușă întredeschisă reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de ani, înalt, solid, cu o figură blândă și maxilare puternice. Ochii săi cenușii îl cercetară pe Gosseyn, în timp ce intra, cu o căutătură atât de pătrunzătoare, cum acesta din urmă nu mai în-tîlnise. Era mult prea inteligent ca să busculeze această primă și importantă perioadă de luare de contact. Minutele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
carne și oase, Lyttle era ceva mai slab decât își aducea aminte Gosseyn, cam prea plăpând pentru sarcina pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii ale unui antrenament non-A, cum ar fi maxilarul ferm și ținuta generală. ― Trebuie să mă grăbesc ― zise tânărul. Gosseyn se întunecă. ― Mi-e teamă ― îi replică Gosseyn ― să nu fi venit momentul să riscăm totul. Mă gîndesc că-și vor da toată silința să demonteze cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește-te, dragul meu. ― Gura! Cine-i individul? ― A adus portmoneul domnului Dragu și l-am poftit înăuntru. Așa e politicos... ― Te împușc, ticălosule! Te-am făcut prietenul meu și te porți ca un porc! Pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
borcane goale, îmbrăcați în paltoane care cândva purtaseră semnăturile unor artizani iluștri, acum jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ȘI AVEA. LUNG ȘI SLAB, ÎNOTA ÎN HAINELE PE CARE ȘI LE ALEGEA ÎNTOTDEAUNA PREA MARI, CU ILUZIA CĂ ÎL VOR ȚINE MAI MULT. DACĂ PE GINGIA INFERIOARĂ MAI PĂSTRA ÎNCĂ CEA MAI MARE PARTE A DINȚILOR, PE CEI DE PE MAXILARUL SUPERIOR ÎI PIERDUSE ÎNSĂ. ZÎMBETUL SĂU, CARE-I RIDICA MAI ALES BUZA DE SUS, ÎI DESENA GURA CU O UMBRĂ. DACĂ ADĂUGĂM LA ACEST PORTRET UN MERS DE SEMINARIST, ARTA DE A ȘTERGE DIN MERS PEREȚII ȘI DE A SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
până pe obraz ca și când s-ar fi spart nu știu ce dig interior. Când privirea lui Tarrou s-a întors spre doctor, acesta îl încuraja cu chipul său încordat. Zâmbetul pe care Tarrou încerca să-l schițeze, n-a putut să treacă dincolo de maxilarele strânse și de buzele cimentate de o spumă albicioasă. Dar, pe chipul înțepenit, ochii se aprinseseră cu toată strălucirea curajului. La orele șapte, doamna Rieux a intrat în odaie. Doctorul se întorsese în birou ca să telefoneze la spital să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puțin dornice să salveze copiii născuți În afara căsătoriei decât pe cei născuți În sânul familiei. În Istanbul, un copil fără tată nu era decât un alt bastard, iar un bastard nu era decât un alt dinte care se clătina În maxilarul orașului, gata În orice moment să cadă. — Locul nașterii? a continuat recepționera pe un ton lugubru. — Istanbul! — Istanbul? Zeliha strânse din umeri de parcă ar fi Întrebat, care altul ar fi putut fi? Care alt loc din lume dacă nu ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
săpat cu dalta În piatra majorității mormintelor -, fără a mai pune la socoteală tot ce știa despre nenorocirile omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare și pînă la data apariției dinților lui de lapte, armele lui de apărare strînsă, biete arme de Împuns și de tăiat. Copilăria și adolescența nu turnaseră mai apoi nici un balsam peste viziunea lui asupra lumii, viziune de bebeluș incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
auzise povestindu-se despre execuția lui Mussolini, a amantei lui și a miniștrilor fasciști care-l Însoțeau cînd fugise. Cadavrele fuseseră transportate În remorca unui camion pînă la Milano, unde fuseseră spînzurate de picioare. Mussolini avea craniul despicat, capul zdrobit, maxilarul inferior Îi atîrna. O femeie trăsese cinci gloanțe În capul mare și chel al dictatorului: „Pentru cei cinci fii ai mei pe care i-ai trimis la moarte!“. François Își amintea foarte bine de istoria asta. Își mai amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Amintește-ți, Doamne, de slujitorii tăi...“, François, recules, se gîndea la Alain, la salvarea sufletului lui, la fericirea și la mîntuirea lui. Dacă se alăturase grupelor de cercetași, era pentru a-l vedea mai des pe Alain, profilul lui Alain, maxilarul bine desenat al lui Alain, coapsele goale ale lui Alain. Pasiunea asta ținuse de la Paște pînă la vacanța mare. La Începerea anului școlar, totul se terminase: Alain se urîțise, nu mai erau În aceeași clasă, iar François plecase de la cercetași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spusese: „Dacă tipul de cameră Weston e mai bun, am să plătesc eu diferența“. Cu siguranță scrisese un articol În plus ca să-mi ofere acel Weston. Și iată cum Îi mulțumeam eu! Trimițîndu-i Un tip oarecare ca un pumn În maxilar! Dacă nu dormea, care să fi fost subiectul articolului pe care-l bătea la mașină? Dacă nu cumva stăea de vorbă cu maică-mea! Îi spunea: „Merita bătaia asta de cap ca să ne educăm copiii, uită-te la François, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]