1,165 matches
-
s-a învățat în trecut. Perspectiva cognitivistă, în varianta ei mai specifică a costurilor și beneficiilor, sugerează că și comportamentele agresive (antisociale) sunt rezultanta unui proces decizional prin care, pe baza unor informații, indivizii tind prin acțiunile lor să-și maximizeze câștigurile. Decizia de a acționa agresiv și antisocial se ia în funcție de raportul dintre costurile și beneficiile anticipate. Am putea vorbi în acest sens despre un continuum, având la una dintre extreme reacții de agresivitate spontane, iar la cealaltă comportamente antisociale
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
antisociale și până la pedepsirea ei efectivă se pot scurge luni și poate chiar ani, intensitatea pedepsei pentru același act diferă destul de considerabil și - mai grav - multe acțiuni violente care ar trebui evident pedepsite nu sunt. Schimbări procedurale penale care să maximizeze intervenția condițiilor amintite ar spori semnificativ impactul pedepselor instituționale asupra reducerii violenței (Baron și Byrne, 1991). Afirmație la care juriștii ar putea replica. Schimbări necesare, dar cu totul dificil de realizat, deoarece ar avea multe alte consecințe nedorite. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
reproducția culturală. De altfel, în literatura psihosociologică pe probleme ale cooperării și competiției, se face apel la diferențe individuale și culturale, vorbindu-se despre tipuri diferite de recompensă adoptată. Astfel, Taylor (1994) consideră că există: cooperanții, care sunt interesați să maximizeze atât recompensa proprie, cât și pe cea a partenerului; competitorii, orientați înspre maximizarea beneficiului propriu în raport cu acela al partenerului, urmărind să fie mai bun cu orice preț; individualiștii, preocupați să obțină cât mai mult ei înșiși, indiferent dacă partenerul pierde
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fi ca înainte și în timpul elaborării chestionarului să realizăm o pre-anchetă. Prin interviuri individuale sau de grup, prin convorbiri informale, ne dăm seama în acest fel mai bine de specificul limbajului, de opiniile care circulă în sânul colectivității respective și maximizăm considerabil validitatea și eficiența instrumentului de lucru (Radu, 1977). Oricum, chiar dacă pre-ancheta lipsește, o minimă pretestare a chestionarului deja elaborat se impune. Aceasta înseamnă aplicarea lui pe un lot mai restrâns de subiecți - care de regulă nu vor intra în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
conceptele de eficiență care le sunt asociate sunt diferite. Distingem în mod esențial două abordări: disciplinară și cognitivă. Abordarea disciplinară a guvernanței este fondată pe o reprezentare a companiei ca o intersecție de contracte și în care crearea de valoare maximizată la un moment dat depinde de rezolvarea conflictelor legate de asimetria informațională între actori. În această abordare, două viziuni se opun: modelul financiar acționarial și modelul partenerial. Baza conceptuală a modelului financiar acționarial al guvernanței corporative derivă din teoria economică
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
trebuie în teorie să-și asume riscul de faliment și de pierdere a valorii capitalurilor; obiectivul fixat societății și deci conducătorilor acesteia este maximizarea valorii acționariale; raționali din punct de vedere economic, indivizii sunt în egală măsură oportuniști, deci ei maximizează funcția lor de utilitate personală; există între conducători și acționari o asimetrie informațională în defavoarea acționarilor. În acest cadru, conflicte de interese între acționari și conducători apar ca urmare a faptului că aceștia din urmă sunt tentați să ia decizii motivate
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
nu le mai este protejată. De unde, rolul disciplinar al dispozițiilor guvernanței cu scopul de a securiza investiția acționarilor. Se pune deci problema de a obliga conducătorii, prin incitare, supraveghere sau sancțiuni, să acționeze în sensul interesului acționarilor, altfel spus, să maximizeze valoarea bursieră ce reprezintă o măsură a eficienței companiei. Acest model financiar acționarial al guvernanței a fost criticat sub mai multe aspecte precum: nu există în mod sistematic o omogenitate a intereselor între diferitele categorii de acționari, în particular în
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
instrument de rezolvare a conflictelor atât în modelul financiar acționarial, cât și în cel partenerial, se bazează pe o viziune contractuală a companiei și o concepție statică de eficiență, unde esențialul este de a organiza repartiția rentei, cu scopul de maximiza valoarea la un moment dat. Abordarea cognitivă a guvernanței își are originea în reprezentarea companiei ca un ansamblu coerent, unde eficiența depinde de competențe de inovație și, în manieră mai generală, de capacitatea sa de a produce, din cunoștințe și
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
despre tot atâtea rentabilități câte cupluri beneficii stoc de capital pot fi luate în considerare. Doar rentabilitatea măsoară performanțele capitalurilor, fiind singurul criteriu care contează cu adevărat pentru un investitor. Profitabilitatea nu măsoară decât performanța activității și încercarea de a maximiza beneficiile, care de fapt este un criteriu foarte important, dar care presupune încă ceva pentru a ajunge la rentabilitate, adică viteza de rotație a capitalurilor. În această parte am realizat o analiză a performanțelor grupului, respectiv a societăților individuale pe seama
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
de asemenea, posibilă conectarea tuturor punctelor utilizate să spunem de 30% dintre clienți pentru a reprezenta cea mai frecvent aleasă cale în cadrul supermarketului. Un algoritm de optimizare poate apoi interveni pentru a realoca diferitele bunuri astfel încât să fie minimizată sau maximizată lungimea drumului ales de cei mai mulți dintre clienți. Cumpărătorii, desigur, nu doresc să piardă timpul, astfel că ei preferă cel mai scurt drum. Dar managementul magazinului ar dori ca ei să treacă prin aproape toate raioanele astfel încât să impulsioneze cumpărăturile. Astfel
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
din agenți în care: i) costurile căutării produselor sunt neliniare; ii) o anumită parte din populația de cumpărători nu face uz de mecanisme de căutare; iii) shopboții sunt motivați economic, evaluându-și prețul strategic al serviciilor informaționale realizate astfel încât să maximizeze propriul lor profit. În aceste condiții, ei au găsit că piețele pot căpăta o varietate de comportamente dinamice neobservate anterior, incluzând cicluri limită complexe și coexistența unor strategii de căutare ale cumpărătorilor multiple. Un shopbot poate schimba cumpărătorii pentru un
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
formală, iar al doilea prin implicare personală, intensă și o mai mare capacitate de adaptare la schimbări; primul are ca slăbiciune „puterea anxietății”, iar al doilea, „excesivitatea acțiunilor întâmplătoare”. Problema care se ridică este, pe de o parte, de a maximiza avantajele și a minimiza dezavantajele fiecăruia, iar pe de altă parte, de a oferi direcții cu sens în căutarea rațională a țelurilor individuale și organizaționale. Un asemenea efect se poate obține prin combinarea celor două sisteme într-un model sinergetic
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
confundate, evitate, refulate; el dispune de aspirații ce variază în funcție de moment; lucreează în condiții de incertitudine, sursele incertitudinii fiind date de incompletitudinea și fragilitatea informațiilor, ceea ce înseamnă că decizia nu este infailibilă, ci ea poate fi reluată, corectată; el nu maximizează, ca omul economic-rațional (nu alege cea mai bună variantă dintre cele existente), ci „satisface” (caută direcții de acțiune care să satisfacă sau care să fie suficient de bune; altfel spus, decidenții nu caută „profitul maxim”, ci „profitul adecvat”, nu „prețul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizației și programul de acțiuni ce urmează a fi întreprinse. În principal sunt parcurse patru etape: diagnosticul problemei; reperarea și explicitarea tuturor acțiunilor posibile; evaluarea fiecărei alternative/eventualități prin criterii derivate din obiectivele organizației; și, în final, alegerea soluției care maximizează rezultatul. Cei care s-au pronunțat cu privire la acest model (Martinet, 1983; Helfer, Kalika, Orsoni, 1996; Plane, 2003 ș.a.) arată că el conține o serie de principii ce sunt adeseori iluzorii în practică (decidentul are preferințe clare; el dispune de informații
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alte modele, cum ar fi cel sociologic (caracterizat printr-un holism determinist, dar ignorând complet individualismul metodologic), modelul psihologic (redus de regulă la piramida trebuințelor lui Maslow, dar ignorând aspectele psihologice cognitive), modelul politic (limitat la cel al agentului perfect, maximizând bunul public, preferințele celorlalți membri ai colectivității) (Rojot, 2005, pp. 166-168). În stadiul actual al cunoștințelor este greu de precizat care dintre cele trei puncte de vedere este cel mai productiv - cel caleidoscopic, cel al mixturii sau cel al sintezei
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
factorii de conținut ai muncii, iar cele de insatisfacție, de factorii de context. Slab Multe studii au arătat că, atât factorii de conținut, cât și cei de context duc la satisfacție, dar și la insatisfacție. Înaltă Companiile ar trebui să maximizeze factorii care determină satisfacție și să minimalizeze factorii care conduc la insatisfacție. Teoria proceselor oponente Sentimentele de satisfacție și insatisfacție sunt determinate de fiziologia sistemului nervos central. Netestat Teoria a fost propusă, dar nu și testată. De fapt, teoria ar
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
face pe individ să militeze pentru obținerea unui anumit gen de satisfacție, considera ca satisfacția este o stare finală, în timp ce motivația − o forță (un impuls) orientată spre obținerea acestei stări finale. Prin diversele categorii de motive, individul caută să-si maximizeze satisfacțiile, să evite durerea, neplăcerea (motivația aversivă). Deci satisfacția apare ca un efect al motivației. Cum observam, de data aceasta se stăruie asupra relației dintre satisfacție și motivație, care este prezentată unilateral, doar de la motivație la satisfacție, și nu invers
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fac ca una din părți să reușească mai bine decât cealaltă într-o situație de conflict. În primul caz, accentul se pune pe descoperirea circumstanțelor care dau posibilitatea părților aflate în conflict să ajungă la o înțelegere reciproc satisfăcătoare care maximizează rezultatele lor comune. În cel de al doilea caz, accentul se pune pe modalitatea în care cineva conduce conflictul sau poate negocia astfel încât să-și învingă sau cel puțin să-și depășească adversarul (Deutsch, 1998, p. 22). În afară de aspectele subliniate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asemenea, managerul trebuie să știe că un compromis prematur ar putea împiedica diagnosticarea și explorarea problemei reale. Sunt și situații când compromisul este impropriu pentru ambele părți, existând variante alternative mai bune de soluționare a conflictului. De regulă, compromisul nu maximizează satisfacția părților, ci conduce la generarea unei satisfacții moderate (parțiale) a satisfacției fiecărei părți. Nu există nici învingător, nici învins, ci negociere în vederea găsirii soluției satisfăcătoare și acceptabile. Soluționarea conflictului este un proces interactiv, ceea ce înseamnă că situațiile comportamentale se
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
chiar identice cu cele ale decidentului. În plus însă, psihologia negocierii nu s-a limitat doar la identificarea și descrierea comportamentelor decizionale ale negociatorilor, ci a încercat să furnizeze și soluții practice care să-l ajute pe negociator să-și maximizeze rezultatele. În acest context merită a fi relevată contribuția a doi autori americani (Roger Fisher și William Ury), care în 1981, au publicat lucrarea Getting to Yes: Negotiating Agreement Without Giving In, devenită, între timp, de referință în literatura dedicată
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
intern. Structura organizațională este cea care va determina modalitatea de funcționare a firmei și se transpune într-o expresie a alocării responsabilităților pentru diferite funcții și procese către diferitele entități: ramuri, departamente, echipa de lucru, individ. Scopul este de a maximiza eficiența și succesul ce pot fi obținute prin intermediul unei afaceri, facilitarea relațiilor de lucru între diferitele sectoare de activitate și promovarea flexibilității și creativității în desfășurarea muncii. Organizarea în cadrul Body Gym începe cu evaluarea funcționalității și a laturii constructive a
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
care pun un accent prioritar pe dorințele consumatorilor și pe cerere. Utilitarismul acestei școli rezidă în ideea că valoarea unui bun este dată de aprecierea subiectivă pe care o produce asupra sa individul consumator. Deci acțiunea corectă e cea care maximizează suma utilităților individuale. Utilitatea poate fi măsurată și scade pe măsură ce cresc cantitățile consumate din bunul respectiv, de unde ideea că valoarea e dată de utilitatea marginală, adică de cea procurată de ultima tranșă consumată din bunul respectiv. Aceasta, alături de raritate, explică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
este respectată o condiție minimală de libertate. 4.1.3. De la welfarism la justiția socială Utilitarismul poate fi considerat ca fiind la originea teoriilor privind justiția socială. Mai precis, utilitarismul lui Bentham definește o societate justă ca fiind cea care maximizează gradul de fericire pentru cel mai mare număr de oameni. Variantele ulterioare nu fac decît să confirme concepția utilitaristă. Totuși, dimensiunea echității nu este luată în seamă, decît odată cu teoriile justiției sociale. 4.1.3.1. Invidie, eficacitate și normă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
normă etică de referință, el utilizează avansurile tehnice din lucrările lui von Neuman și Morgenstern și propune maximizarea unei funcții de bunăstare socială definită plecînd de la criteriul utilității sperate. Harsanyi consideră că fiecare individ efectuează o alegere morală atunci cînd maximizează o funcție de utilitate sperată care îi dă o probabilitate identică de a ocupa toate pozițiile posibile. Pe de altă parte, Harsanyi integrează utilitățile cardinale individuale asociate fiecăreia din aceste situații. Fiecare individ își construiește propria funcție de bunăstare socială făcînd media
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
unități ce pot fi prezentate elevilor cu ajutorul unor „mașini de învățat” (facem observația că apariția computerului a uzat moral aceste instrumente tehnice de învățare). Întregul program poate conține și sute de „unități de învățare”, construite în așa fel încât să maximizeze succesul (un astfel de program, bine constituit, nu trebuie să producă erori mai mari de cinci procente la cel care învață). Concluzia firească și marele avantaj al instruirii programate constă în următorul lucru: cursantul experimentează în mod constant succesul, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]