1,846 matches
-
dintre principiile ce pot fi folosite În luarea deciziei și reflectă anumite interese. Alegerea criteriilor și a indicatorilor de performanță reprezintă un act de putere prin care se ierarhizează importanța intereselor diverse ale actorilor constitutivi. În economia neoclasică, principiul eficienței, maximizarea valorii de piață a firmei constituie criteriul de bază ce guvernează luarea deciziei. Pe de altă parte, teoria agent - principal, În varianta economică reprezentată de Jensen și Meckling (1976), consideră disjuncția omonimă ca un fapt generator de costuri. Costurile asociate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
explicative ale organizării economice pornind de la asumpția acțiunii intenționale raționale, Însă În condițiile incertitudinii și asimetriei informațiilor (Coase 1960; Williamson, 1993), și a limitărilor cognitive ale actorilor (North (1990), Nelson&Winter (1982)). Totuși, chiar În aceste condiții de limitare cognitivă, maximizarea subiectiv posibilă, presiunea relativă către eficiență, explică arhitectura instituțională și structurală a organizării. Autori precum North (1990), dar și Alchian (1950), Nelson sau Winter (1982) vorbesc despre inadecvarea modelelor mentale subiective la realitate și, În consecință, imposibilitatea luării deciziilor optime
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sistem (statul, grupurile de presiune) determină menținerea unor instituții ce produc rezultate consecvente intereselor acestor actori, dar În același timp ineficiente social. Modelele explicative avansate de către economiștii neo-instituționaliști, deși prezintă o importantă variație, Împărtășesc realismul explicației bazate pe interese, putere, maximizare. În continuare, vom prezenta teorii ce pun accentul pe caracterul social, cultural, macro-construit al organizării. 1. Instituții și acțiune rațională Problematica piețelor și a organizațiilor a constituit centrul preocupărilor neo-instituționaliste, atât În sociologie, cât și În economie. Ambele științe consideră
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
eficiența, motiv pentru care, afirmă aceiași autori, există decuplare Între structurile formale și organizarea reală În mediile instituționale. În concepția noastră, sensul termenului de eficiență este social definit, nu este independent de semnificația atribuită interindividual. Eficiența presupune, În limbaj tehnic, maximizarea raportului dintre costuri și beneficii. Totuși, considerarea elementelor ca beneficii sau costuri se face În raport cu anumite valori, luând În considerare anumite interese și cu anumite finalități sociale. Procesul nu este unul neutru, ci mai degrabă unul de construcție socială În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
arăta și Larson (1992) aceste tipuri de structuri de cooperare ce formează rețele nu pot fi explicate nici de teoria costurilor tranzacționale, nici de teoria agent - principal, nici de teoriile instituționaliste fiindcă presupun o logică specifică, diferită de cea a maximizării economice. Aceste structuri de cooperare nu consideră tranzacția discretă ca unitatea de bază a analizei și nici nu apelează la norme sau construcții simbolice generalizate (ce ar determina, la rândul lor, Încredere generalizată sau asigurare). Actorii implicați În rețele se
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
elemente reglative, culturale și structurale ca factori explicativi ai cooperării economice și sociale. De asemenea, am arătat că rolul explicativ al acțiunii intenționale În generarea proceselor de cooperare și organizare socială variază de la abordările economic-contractualiste În care cooperarea este rezultatul maximizării utilităților ghidate de interese, la abordările instituționalist-sociologice În care aceasta este un joc de roluri Însușite la nivel normativ și/sau cognitiv. În cazul rețelelor și al modelului implicării, acțiunea Își recapătă forța explicativă pierdută În teoriile instituționaliste pentru a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spații ordonate, ce prezintă o anumită ordine socială stabilă, rezultantă a asumării de roluri. Factorii de producție conform teorie neoclasice sunt: capitalul uman (munca), capitalul fizic (mașini, utilaje), resursele naturale, tehnologia și cunoașterea. Acestea Împreună compun stocul de capital. Postulatul maximizării conduce la investiții În factorul de producție cu profitabilitatea cea mai ridicată. Sintagma „actori raționali utilitariști” corespunde definiției weberiene a acțiunii instrumentale, actorii fiind ghidați de scopuri utilitariste (individuale) În alegerea celor mai bune mijloace ce le stau la Îndemână
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mijolacele clasice, bine cunoscute și practicate și la noi într-o anume măsură, adică: monitorizarea operatorilor, verificarea seriozității activității lor prin reintervievarea subiecților, apelarea la calcule de fidelitate și validitate. Dar poate mai importantă este observația că preocuparea deosebită față de maximizarea eficienței anchetelor ne demonstrează încă o dată că ancheta nu se reduce la sondaje, iar acestea nu înseamnă numai cele politice și electorale. Susținute cu bugete substanțiale, anchetele pe teme ce privesc viața curentă a cetățenilor, cu problemele ei financiare, medicale
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
asupra lor. La primul punct, menționăm doar că operatorul trebuie să posede o minimă cunoștere a scopului anchetei și o perfectă cunoaștere a chestionarului, respectiv a conținutuluifiecărei întrebări, a sensului și semnificației fiecărui cuvânt folosit. Al doilea punct vizează problema maximizării intersecției dintre eșantionul ales înaintea cercetării și cel efectiv investigat, transmițându-se operatorilor instrucțiunile exacte cu ajutorul cărora se identifică subiecții aleși în eșantion și cele referitoare la felul cum trebuie luat contactul cu aceștia, pentru a se realiza un minim
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sunt factori explicativi, ci care trebuie explicați. O linie explicativă a componentelor culturale poate veni, așa cum am demonstrat mai sus, pe filiera psihologiei evoluționiste. 2.3. Ce nu este psihologia evoluționistă? Psihologia evoluționistă trebuie separată de demersurile care consideră că maximizarea fitnessului este un scop mental (de obicei inconștient) și, în consecință, mintea umană este compusă din structuri cognitive generale care pot identifica ce este maximizare pentru fitness în orice mediu, determinând astfel răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă arată că flexibilitatea
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
3. Ce nu este psihologia evoluționistă? Psihologia evoluționistă trebuie separată de demersurile care consideră că maximizarea fitnessului este un scop mental (de obicei inconștient) și, în consecință, mintea umană este compusă din structuri cognitive generale care pot identifica ce este maximizare pentru fitness în orice mediu, determinând astfel răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă arată că flexibilitatea minții umane este asigurată nu de aceste structuri cognitive generale, ci de o multitudine de structuri cognitive specifice - structuri-expert. Unii autori vorbesc despre psihologii evoluționiste
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a interacțiunii acestora cu mediul. În plus, progresele din genetică au dus și vor mai duce la descoperirea unor variații la nivelul genomului a căror semnificație clinică este deocamdată incertă/absentă. De aceea, este important ca demersurile să aibă în vederea maximizarea beneficiilor și minimizarea costurilor pentru pacient. Interpretarea rezultatelor unui test genetic molecular este necesar să se facă în contextul unei situații clinice. De exemplu, în cazul unei femei caucaziene care solicită testarea pentru FC deoarece are un frate afectat, rezultatele
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
construcții identitare, care fac din universurile de lucru locuri privilegiate de edificare, apar cu atât mai tensionate cu cât panopliile identitare ale întreprinderii par ele însele profund demodate și susceptibile a fi înlocuite cu un afișaj autoreferențial și impasibil al maximizării profiturilor. Astfel, imaginea efemeră a "întreprinderii cetățenești" nu mai este astăzi convingătoare în fața întreprinderilor mondiale, necăutând nicio justificare etico-socială în compensarea obiectivelor de expansiune. În paralel, trebuie făcută desigur distincția între două orientări posibile în repunerea în cauză a raporturilor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
periculos care ar compromite orice participare la găsirea unei soluții. c. Cea de-a treia componentă a raporturilor conflictuale este acțiunea. Acțiunile pot lua mai multe forme: • încercarea de a face ceva în dezavantajul celeilalte persoane și întărirea controlului și maximizarea beneficiului propriu; • comportament violent, de distrugere; • comportament conciliant, constructiv, prietenos. Pe scurt, acțiunile pot avea un caracter destructiv, respingător sau unul constructiv, de întâmpinare în găsirea soluțiilor 11. Tipuri de relații conflictuale Potrivit specialiștilor, există mai multe criterii de clasificare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care, luate împreună, să constituie o strategie comună eficientă. Într-adevăr, interesul propriu (opus considerațiilor morale privind binele altora) cere uneori ca jucătorii să suspende în mod independent competiția dacă amândoi pot beneficia de adoptarea unei strategii comune, ce exclude maximizarea profitului individual" (p. 31). Din păcate, ține să (ne) amintească Șt. Boncu, "oricât de avantajoasă s-ar părea dovedi cooperarea, succesul ei este condiționat de cooperarea partenerului" (ibidem). În multe situații sociale (precum cele tensionate), cooperarea produce rezultate mai bune
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
următoarea distincție: • individualiști: preocupați să obțină cât mai mult pentru ei înșiși, indiferent dacă partenerul pierde sau câștigă; • cooperanți: sunt cei interesați să maximizeze atât recompensa proprie, cât și pe cea a partenerului; profitul să fie comun; • competitorii: orientați înspre maximizarea beneficiului propriu în raport cu acela al partenerului, urmărind să fie mai bun cu orice preț. Mai departe, aprofundând analiza relației dintre cele trei tipuri de personalitate, W. B. G. Liebrand (1986, apud idem) a descoperit faptul că individualiștii îi interpretează pe
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în termeni de "totul sau nimic"; 2) inferența arbitrară sunt trase concluzii fără a fi susținute de evidențe sau în ciuda evidențelor; 3) abstractizarea selectivă persoana conceptualizează o situație în conformitate cu setul sau cognitiv negativ, ignorând alte posibile explicații; 4) minimalizarea și maximizarea evenimentele și experiențele personale sunt văzute mai semnificative sau mai puțin semnificative decât sunt în realitate; 5) personalizarea evenimentele negative sunt atribuite eronat propriei persoane, ducând la autoblamare chiar și pentru evenimentele incontrolabile sau în care nu este implicat în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și de Becker sau Moulin [...]. Moulin împinge concluzia spre teoria credinței". Antoine Hennion, 1993, pp. 120-121, 131. • Luptă sau cooperare? Concurența este a priori un element esențial în teoria pieței, care trimite la o luptă de interese și tehnici de maximizare a satisfacțiilor. Totuși, lupta și concurența nu sunt niciodată studiate ca atare. Actorii pot mima concurența (între țări, între stiluri, între epoci, între piață și stat), dar strategia cea mai rațională constă în a produce rețele de întrajutorare și acord
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
obligă pe lucrător să nu accepte un salariu mic și să prefere șomajul. Nivelul salariului se va stabili în concordanță cu "productivitatea marginală a muncii". Muncitorii cu salarii mici sunt vânați. Există forțe ale pieței și un comportament îndreptat spre maximizarea profitului din partea întreprinzătorilor, care împiedică salariile să coboare sub nivelul productivității. Nivelul productivității nu este determinat de o lege progresistă din punct de vedere social, ci de tehnologie, cantitatea de capital fix, educație. Legislația salariului minim nu face ceea ce o
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
a bunurilor într-o lume a penuriei. Al doilea este delimitarea metodologică. Astfel, științele sociale nu se deosebesc în privința obiectului lor empiric, ci în privința modalității specifice de abordare 2. De aceea putem distinge abordarea istorică de cea economică (adică de maximizarea individuală a valorii) sau de abordările structuraliste care sînt cîteodată calificate drept "sociologice". În această secțiune voi argumenta că nici una dintre principalele definiții clasice ale unei științe sociale nu poate servi ca model pentru definirea relațiilor internaționale ca disciplină independentă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mediile sociale și politice, ghidată de o serie de norme. Ea se concentrează de obicei asupra structurilor, instituțiilor și a perpetuării lor. De asemenea, economia se distinge printr-o abordare specifică, abordare ce explică fenomenele sociale și politice prin prisma maximizării valorii și în care accentul cade în special pe raționalitatea alegerilor individuale. O astfel de împărțire a științelor sociale în funcție de diversele metodologii, care abandonează ideea lumii sociale ca întreg coerent, este o forțare logică. Într-adevăr, este dificil de găsit
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
interesul național Critica balanței puterii viza analogiile homeostatice propuse de abordările mai științifice ale disciplinei relațiilor internaționale. Dar realiștii au criticat și analogia cu echilibrul neoclasic al pieței, conform căreia piața și echilibrul ei corespund echilibrului puterii, iar tendința spre maximizarea utilității corespunde urmăririi interesului național, exprimat în termeni de putere. Într-un context anarhic, lipsit de un mecanism central de sancționare, instinctul de supraviețuire împinge actorii să-și maximizeze puterea, cel puțin ca scop intermediar, putere ce poate fi apoi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru teoria neoclasică, puterea este comparabilă cu banii. Adunarea laolaltă a năzuințelor individuale spre putere duce la o situație internațională concurențială, care, la fel ca prețurile pieței asupra actorilor economici individuali, impun constrîngeri externe asupra acțiunilor naționale. Interesul național reprezintă maximizarea utilității în acest context: el este un corespondent al optimului lui Pareto în teoria economică neoclasică. Raymond Aron a atacat în mod explicit această analogie cu economia. În primul rînd, el considera puterea ca un scop prea ambiguu pentru a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
găsească un echivalent pentru micro-fun-dațiile piețelor în relațiile internaționale. În al doilea rînd, a trebuit, din punct de vedere conceptual, să transleze supraviețuirea în scheme de comportament. Waltz se grăbește să ne asigure că scopul fundamental al statelor nu este maximizarea puterii, ci realizarea sau maximizarea securității (Waltz 1979: 126). Și totuși, el scrie: "Statele, sau cei care acționează în numele lor, încearcă în moduri mai mult sau mai puțin adecvate să se folosească de mijloacele disponibile pentru a-și atinge țelurile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
piețelor în relațiile internaționale. În al doilea rînd, a trebuit, din punct de vedere conceptual, să transleze supraviețuirea în scheme de comportament. Waltz se grăbește să ne asigure că scopul fundamental al statelor nu este maximizarea puterii, ci realizarea sau maximizarea securității (Waltz 1979: 126). Și totuși, el scrie: "Statele, sau cei care acționează în numele lor, încearcă în moduri mai mult sau mai puțin adecvate să se folosească de mijloacele disponibile pentru a-și atinge țelurile propuse. Aceste mijloace se împart
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]