678 matches
-
și, bătându-mă pe umăr m-a liniștit: Fii pe pace, fiule. Nu mă supăr eu dintr-atâta. Ia mai bine să ne amintim că pentru apa ceea ce curge la haznaua domnească și la feredee sunt puși niște oameni anume - meșteri suiulgii - care au grijă ca toate să fie la locul lor... Da, da. Îmi amintesc de cei doi frați suiulgii Dima și Constantin. Voievozii au avut și au mereu grijă de ei.Chiar hrisovul din 20 noiembrie 1756 (7264)al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon, din Kotonoaga, un veritabil simțământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unui recent sugel, de la degetul mare, el se ridică de pe lavița așternută cu scoarțe, anunțând: Trecem la pavazare! Pe urmă să raportăm cum desfășoară colectiviștii noștri muncă de partid! Vezâcă, să afle Tovarășului Popescu... Păpălăul cel de la oraș, care iar meșterise anapoda la geamantanul lui cu ochi verzi de pisică, reuși să-i înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Oaspeți la Vartolomei Beteagul Mașina, albă ca laptele, cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alt inventar. Cosmescu și Bonațiu aveau un inventar mult mai bogat de prieteni. Fostul psiholog al viețașilor, transferat mai târziu în Direcție, apelat cu „Zi-le, domnu’ Geo!“. „Popa penal“, cel ce făcuse o biserică într-o celulă, pictată și meșterită cu pușcăriași. Face glume, dar nu râde. Dă telefoane pentru a împrumuta bani. Ștampilează. Masa comandantului. Odată i-a ștampilat lui Cosmescu, cu „Aprobat secția meseve“, ouăle de Paște. Acolo vine Stancu, fostul comandant al meseviștilor, azi, comandantul adjunct al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
iertat nimic (râde). Păi, ca să le-aduc bani la oameni acasă, să le dau să mănânce. Nu m-a prins. Păi, acolo era capătul trenului. Când era tras în spate, când mai avea să plece o oră, două, eu le meșteream. Aveam pânză de bonfaier nouă, tot, totul pregătit - foarfecă, tot. Singur făceam din astea. Păi, cel mai bine e singur la furat, pentru că, dacă e să te prindă, nu mai e și-al doilea să spuie. Cel mai bine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
L-am pus la treabă. Știi cum se spune: „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune.” Dumnezeu mi-o dat apa, iar eu am pus-o...în traistă. Adică la treabă și gata. Îmi place, părinte. Cine a meșterit-o? Apoi mie nu-mi trebuie meșter și nici n-aș avea de unde-l aduce. Stai încă un pic și am să ți mai arăt o jucărie. Când a socotit că a măcinat deajuns, a oprit moara și s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de lucru special pentru tine - unul mai scund - de înălțimea scaunului cu rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape fiecare procedură, punând din când în când întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El meșteri și făcu reglaje până când motorul microbuzului fu, în cele din urmă, așezat la locul lui și, când fu testat, nu mai scoase fumul negru, înecăcios. — Vezi, exclamă domnul J.L.B. Matekoni mândru, arătând spre gazul de eșapament alb. Benzina nu arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tale. Ok, să presupunem că ai dreptate. Ce-ar fi să vorbim despre vise? Ai fost adolescent, ai visat cu ochii deschiși, ți-ai modelat visele precum Noe și-a cioplit arca. Dumnezeu nu putea gândi potopul pe cât de bine meștereai tu iluziile. Amintește-ți, stăteai tolănit în pat cu ochii întredeschiși, luna intra printre șipcile gardului, pe sub ușă, între cearșafuri, luna era cel mai bun sfetnic. Până la miezul nopții, deasupra casei, se ridicau 9 turnuri, poarta era păzită de străjeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-i mai domolim o țâră râvna și apoi vom vedea de știe să se coacă. Mie mi-au trebuit 10 ani de ascultare la gater până am învățat rânduiala obștii. Am acoperit sfânta biserică cu tablă de cupru, am meșterit sute de podoabe. Sfânta tradiție, părinte, înainte de toate și apoi pravila. Ăsta-i șoarece de bibliotecă, ehei... chilie, biserică, trapeză, grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor cu el măcar până la primăvară, să-i roadă guzganii coaiele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privea, apoi Îi privea pe tata și pe mama, și continua să mănânce ca și cum n-ar fi avut nimic de-a face cu ceea ce se petrecea. Până ce, Într-o după-amiază, când se Întoarse de la muncă, tatăl Îl văzu pe fiu meșterind cu un briceag o bucată de lemn și crezu că, așa cum era normal și obișnuit În acele vremuri Îndepărtate, Își construia o jucărie cu mâinile lui. A doua zi, Însă, Își dădu seama că nu era vorba de un cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
n-a mai fost alta. Trecea, singură, de-a lung de maluri de lac umbrit. Trecea abia simțit, parcă ar fi pășit prin somn... MAMA: Ce spui tu, copile? Îi fi fiind bolnav! S-aducem babe să-ți descânte și meșteri nălbari să-ți ieie sânge. IERONIM: Nu de babe și de nălbari am trebuință, mamă; am nevoie de ochii aceia care m-au privit, în vis, până-n adâncul sufletului. Două stele întârziate și palide de-atâta așteptare. Trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și mai scurt ceva la spate decât dinainte. Păi cum vine asta?! (Caută cu privirea, intră pe jumătate în colibă, mormăind supărat. Iese în mână cu un toiag lung și cam noduros.) Iacătă și toiagu', că doar nu l-am meșterit atâta vreme ca să plec acuma la preumblare cu mâna goală... Că pân-a suna clopotul la trapeza cea mare ca să adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de așteptat. (Dinspre spatele colibei, printre tufișuri, se apropie Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sosit. Vino mâine seară. MICUL PRINȚ: N-o să dureze mult? ȘARPELE: Nici 30 de secunde. MICUL PRINȚ: Bine. Mâine seară ne întâlnim. Mă așteaptă Floarea. Eu sunt răspunzător de floarea mea... (Se stinge ecranul, crește lumina. E dimineață, și Omul meșterește la avion fredonând, bine dispus. Din dreapta vine Micul Prinț.) MICUL PRINȚ: Bună dimineața! OMUL: Bună dimineața, puișor! Te-ai întâlnit aseară cu cine voiai? MICUL PRINȚ: Da, m-am întâlnit. OMUL: Bravo! Uite, tocmai am terminat de reparat avionul. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cerul cu ajutorul crucii este biserica triumfătoare. În fiecare locaș de închinare, în fiecare piatră, element decorativ sau frescă descifrăm ideile și sentimentele adânci de iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni ale celor care au trăit înainte de noi pe aceste locuri. Meșterii constructori și pictorii sunt exemple de hărnicie, pentru că ceea ce au înălțat ei astăzi sunt monumente apreciate de toți cei care le vizitează. Unele elemente s-au impus în arhitectură deoarece sunt numite de stil moldovenesc, cum ar fi: spațiul interior
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pot ajuta. Să fie clar, n-am cum. Încearcă la Gafton, el știe multe povești, abia așteaptă să-l asculte cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ies în fața cabanei că sè fumez o țigarè, Afarè, o noapte asprè și clarè, luna, mare pe cer, tronând printre stele, dè impresia cè s-ar fi congelat pe boltè, din fericire, nu existè nici un Virgil în lume care, meșterind la sistemul de încèlzire cosmic, s-o facè sè se topeascè și sè punè sub rotunjimile ei argintii, ca de gheațè, o gèleatè uriașè de tablè, Departe, înspre crestele întunecate ale munților, întunericul, dens, se preschimbè, pe anumite porțiuni, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
au nici o problemă cu experimentarea și depășirea stadiului B. —Bine, fie! zic fără avânt. O voi face eu! Deși n-am chef să vorbesc despre Patrick, exprimarea prezentei hotărâri îmi produce o ușurare incredibilă. Finn se uită la ceas și meșterește la unul din butoane. Trei, doi, unu - start! exclamă el. —Bună, mă numesc Rebecca și sunt dependentă de fostul meu iubit. —Bună, Rebecca, îmi răspund ei și nici nu mă îndoiam că vocea lui Charlotte se va auzi mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu chelie Îmi dă o palmă peste ceafă. Ce nemernic! Ce are cu mine? Uneori plâng pentru că nu știu să mă apăr. Îl simt pe tata pe urmele mele ca un vânător la pândă, tăcut. E un tâmplar bun. A meșterit șifoniere, mese și scaune. -Hai, dragul meu acasă. Te așteaptă o mămăligă mare, aburindă. Îmi vine să râd-soarele seamănă cu o mămăligă uriașă. -Hai, dragul meu. Măturătoarea doarme la umbra unei tarabe. Trecem pe lângă ea dar nu ne aude. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prezent, și atâtea semne de ntrebare. Poetu-i un Ierusalim cu teme sfinte, naționale, iar cu deschisele vocale ne-nvață și cum să vorbim. Ne-nvață ale vieții creșteri spre înălțimi și caractere la începutul unei ere pline de atâți Manole meșteri. Zidarii unei Românii cu un destin mai conștient, că noi vom fi pe continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
batjocoritor. Eram tot în bucătărie și ne uitam unul la celălalt. Eu eram roșie la față de rușine și de excitare. Dintr-odată, ochii mi-au căzut pe umflătura semnificativă din pantalonii lui și m-am trezit cu mâinile la spate, meșterind la cheutoarea sutienului. Dar după ce l-am deschis, am paralizat și n-am mai putut să-l dau jos. Haide, mi-a spus el cu o voce autoritară, atunci când și-a dat seama că mă oprisem. Nu pot, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar așa? am întrebat eu surprinsă. — Da. Doctorul mi-a mai făcut o injecție. Care m-a durut mai mult ca prima, fiindcă pielea sensibilă a gingiei era deja tumefiată și rănită. După care O’Dowd și-a reluat forajele. Meșterea prin gura mea de parc-ar fi avut un ferăstrău. Totul a durat două ore. A trebuit să-l rog să se oprească încă de două ori, fiindcă durerea devenise de nesuportat. Apoi, tot de două ori, mi-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tot mai des îl bătea gândul să plece în altă parte ca să-și găsească de lucru. Își tot făcea curaj să ia această hotărâre. Până atunci însă, rămânea acasă și se ocupa de ce mai trebuia prin gospodărie. Terminase repede de meșterit, îndreptat și reparat diverse lucruri prin curte, iar acum se urca pe pereți de plictiseală. Tot timpul se izbea de nevastă-sa, unde mergea el apărea și ea iar lui i se părea că îl privește cu reproș, parcă întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]