11,179 matches
-
de inspirație occidentală și are drept limită inferioară căderea Romei sub barbari, iar drept limită superioară secolul al XVI-lea, cu afirmarea deplină a Renașterii, a Reformei, a Lumii Noi, care sunt tot atâtea punți certe spre Modernitate. Lumea românească medievală este, conform viziunii poetului, aproape perfect sincronizată cu cea europeană, ale cărei valori le împărtășește pe deplin și le mai prelungește o vreme. Evul Mediu nu este la Eminescu o perioadă de trecere, ca la primii moderni, bună de pus
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Dumnezeu ca pe Marele Demiurg[16]. Prin urmare, s-a spus pe bună dreptate că medievalismul se întâlnește organic cu eminescianismul[17]. Aceasta nu înseamnă că formele nu sunt respectate. Decorul celor mai multe poezii - dincolo de mesajul lor diferit - amintește de ambientul medieval, cu atmosfera sa tainică. Nopți argintate de lună, castele boltite (și cu gratii ruginite), aproape în ruină, ferestre cu arcade, mese împărătești, împodobite cu bucate alese și înconjurate de paji, feți-frumoși și crai cu bărbi albe[18], domni cu mitre
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
mitre și boieri sfătoși, curți regești, împărătești ori domnești, cavaleri cu platoșe și zale, domnițe cu veșminte somptuoase se perindă dinaintea noastră majestuos, în „Călin (file de poveste)”, „Luceafărul”, „Mănușa (după Fr. Schiller)” sau „Scrisoarea a IV-a”[19]. Castelul medieval devine un laitmotiv prezent și în scrieri fără legătură cu „Evul miez”. Astfel, chiar și în unele poeme dacice, Eminescu face un transfer de medievalitate, de atmosferă medievală, mitică, precum în „Melancolie”, în „Memento mori” sau în „Gemenii”. Palatul dacic
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Luceafărul”, „Mănușa (după Fr. Schiller)” sau „Scrisoarea a IV-a”[19]. Castelul medieval devine un laitmotiv prezent și în scrieri fără legătură cu „Evul miez”. Astfel, chiar și în unele poeme dacice, Eminescu face un transfer de medievalitate, de atmosferă medievală, mitică, precum în „Melancolie”, în „Memento mori” sau în „Gemenii”. Palatul dacic e mai mult gotic, regele are în preajmă „voievozi de țări și de olaturi”, nuntașii sunt voievozi și boieri, iar Sarmizegetusa este de fapt Suceava[20]. Dacia e
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
precum în „Melancolie”, în „Memento mori” sau în „Gemenii”. Palatul dacic e mai mult gotic, regele are în preajmă „voievozi de țări și de olaturi”, nuntașii sunt voievozi și boieri, iar Sarmizegetusa este de fapt Suceava[20]. Dacia e Moldova medievală, cu voievozi sau cu regi shakespearieni, iar combinația aceasta insolită nu distonează deloc. Alteori, întâmplările se petrec sub bolți de biserici, între făclii de ceară și pe lângă solemne și înnegrite de fum catapetesme, cu dangăt de clopote și preoți solemni
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
chipuri și portrete de artiști (Rafael, Michelangelo sau Corregio), apar nume concrete de personaje legendare sau reale (Arald, regele avar, regele Nord, Cunigunda, cavalerul Delorges, regele Francisc), imagini citadine fugare („Veneția”)[25]. Acest univers fictiv se prelungește până în Orientul mijlociu medieval, plin de plăceri gustative și carnale, ornat cu mirifici codri, cetăți bogate, „muri albi de marmură”, „stâlpi de aur blond”, „oglinzi de purpură”, baldachine de „catifea roșă”, vegheate toate de înțeleptul calif Harun-al-Rașid din Bagdad (vezi poeziile „În căutarea Șeherezadei
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
muri albi de marmură”, „stâlpi de aur blond”, „oglinzi de purpură”, baldachine de „catifea roșă”, vegheate toate de înțeleptul calif Harun-al-Rașid din Bagdad (vezi poeziile „În căutarea Șeherezadei”, „Din Halima”, „Povestea magului călător în stele”)[26]. Uneori elementele de decor medieval creează cadre idilice (cultivate din dorința poetului de a părăsi realul sau tangibilul și de a accede la timpul de aur), care - contrar disocierii dintre idilic și ideal făcute de Hegel - tind la Eminescu spre zona idealului, deoarece conduc la
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
părăsi realul sau tangibilul și de a accede la timpul de aur), care - contrar disocierii dintre idilic și ideal făcute de Hegel - tind la Eminescu spre zona idealului, deoarece conduc la plenitudinea trăirii[27]. Cu alte cuvinte, idilicul cu decor medieval se transformă la Mihai Eminescu în formă cu fond, în mod de a percepe și reordona lumea. 3. Evul Mediu românesc - chipuri princiare Predomină, de departe, în creația lui Eminescu, Evul Mediu românesc, idealizat adesea și reconstituit în cheie romantică
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
cu fond, în mod de a percepe și reordona lumea. 3. Evul Mediu românesc - chipuri princiare Predomină, de departe, în creația lui Eminescu, Evul Mediu românesc, idealizat adesea și reconstituit în cheie romantică. Cea mai amplă și mai cunoscută frescă medievală românească este cuprinsă - cum se știe - în „Scrisoarea a III-a”, în care memoria colectivă încetează să mai fie un simplu pretext ori cadru. Aici se reconstituie, prin imagini artistice, o epocă de glorie medievală, un domn simplu „după vorbă
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
amplă și mai cunoscută frescă medievală românească este cuprinsă - cum se știe - în „Scrisoarea a III-a”, în care memoria colectivă încetează să mai fie un simplu pretext ori cadru. Aici se reconstituie, prin imagini artistice, o epocă de glorie medievală, un domn simplu „după vorbă, după port”, dar gigantic prin fapte, o țară, Țara Românească și o lume eroică și creștină de la finele secolului al XIV-lea. Domnul și oastea formează un corp militar și religios care apără credința și
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei...”), un alt Vlad (complet imaginat), cu o curte la Bârlad, Eustratie Dabija (1661-1665) și, dominându-i pe toți, Ștefan cel Mare (1457-1504). Cel mai pitoresc dintre domni, Dabija Vodă, excentric cumva față de lumea medievală (secolul al XVII-lea se află, sub aspect cronologic, în epoca modernă timpurie), dar descins din ea prin moravuri și idealuri, beneficiază de un portret aproape pantagruelic, centrat în jurul meselor bogate, udate din plin cu vin („Umbra lui Istrate Dabija-Voievod
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Evul Mediu este văzut de poet ca o primăvară etnică, ca o vreme de formare a naționalităților și chiar de înflorire a lor, sub semnul „tinereții etnologice”, cum însuși protagonistul nostru scrie[34]. „Vârsta de aur” a „vârstei de aur” medievale românești - derulate pe circa un mileniu, cum s-a văzut - este, conform lui Eminescu, secolul al XV-lea. „Suta a cincisprezecea” este „avanscena teatrului Universului ocupată de români”, cu personalități precum Ioan (Iancu de Hunedoara) și Matei (Matia) Corvin în
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
rasă, așa cum unii dintre aceștia, în ciuda titlurilor pompoase, au alură de simpli țărani, înfrățiți cu doinele și codrii, cu animalele și păsările, cântând din frunză etc. Orașul de demult este, în general, ignorat, fiindcă el este o excepție de la lumea medievală, formată din seniori și vasali, din boieri și țărani, din sate și preoți. Este vorba despre o ordine rurală și cavalerească, pe care orașul avea s-o strice până la urmă, prin plămădirea în el a ideilor de libertate și emancipare
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
o hlamidă cu flori de aur cusute, boierii „șed în blane de samur”, au pieptare cu mâneci de oțel, sunt încălțați cu cizme roșii „împintenate”, au platoșe și cămăși de zale („Dragoș vodă cel bătrân”).[36] Toate acestea exprimă gloria medievală, „epoca de aur” care nu mai este: „Săracă Țară-de-Sus,/ Toată faima ți s-a dus./ Acu cinci sute de ai/ Numai codru îmi erai.../ Împrejur nășteau pustii,/ Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau,/ Numai codrii tăi creșteau...” („Mușatin
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
prin școala critică (pozitivistă), adusese contribuții semnificative. Dar poetul, nefiind istoric, nu era chemat să țină seamă de aceste noi rezultate de specialitate în creația sa literară. Eminescu are și tentația de a-i prezenta pe domnii și voievozii români medievali ca pe niște țărani mai răsăriți, mai înțelepți. Ștefan Vodă, surprins „tinerel”, purta cușmă neagră de miel, arc la spinare, cânta din frunză o doină legănată, apoi doinea din voce, vorbea cu codrul, cânta din fluier, copleșit de dor de
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
și-a asumat conștient curentul romantic („Nu mă-ncântați nici cu clasici,/ Nici cu stil curat și antic - / Toate-mi sunt de o potrivă,/ Eu rămân ce-am fost: romantic”), pe care l-a ilustrat admirabil, inclusiv în tablourile sale medievale. Toți romanticii au reconsiderat și valorizat Evul Mediu, ridicându-l din dispreț și ură spre lumină, duioșie și prețuire. Eminescu nu avea cum să facă altminteri. Este drept că unii exegeți de astăzi - pătrunși de multele clișee contemporane despre Evul
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
versurile sale realitățile locale, românești. Dar și alți creatori de geniu au făcut la fel, zugrăvind acele lumi care le erau familiare. Ce ar rămâne, de exemplu, din creația shakespeariană dacă am exclude din ea lumea Insulelor Britanice, trecutul Angliei medievale, seria sa de regi volnici ori nevolnici etc.? Mihai Eminescu a prețuit Evul Mediu ca oricare romantic, fără să iasă din tiparele genului. S-a lăsat pătruns de imaginea și de imaginația romantică, închipuind castele cu bolți falnice și domnițe
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
adică oratores (cei care se roagă pentru ei și pentru celelalte două grupuri),bellatores (cei care luptă pentru ei și pentru celelalte două grupuri) și laboratores (cei care muncesc pentru ei și pentru celelalte două grupuri), formau împreună corpul societății medievale. Ca și în acest caz, în alte câteva formulări despre Evul Mediu, prezentate de regulă drept erori făcute în spirit romantic și românesc, Eminescu nu a greșit deloc. Se impun astfel, mai întâi imaginea voievozilor și domnilor, priviți ca țărani
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Mediu, prezentate de regulă drept erori făcute în spirit romantic și românesc, Eminescu nu a greșit deloc. Se impun astfel, mai întâi imaginea voievozilor și domnilor, priviți ca țărani sfătoși, apoi catalogarea unora dintre ei drept împărați, apoi socotirea lumii medievale drept epocă de formare și tinerețe a națiunilor și, în fine, reabilitarea întregii realități medievale. Primele două aspecte, cum s-a văzut, au primit confirmare istorică, prin cercetări de specialitate. Al treilea are confirmare încă de la începutul secolului al XX
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
greșit deloc. Se impun astfel, mai întâi imaginea voievozilor și domnilor, priviți ca țărani sfătoși, apoi catalogarea unora dintre ei drept împărați, apoi socotirea lumii medievale drept epocă de formare și tinerețe a națiunilor și, în fine, reabilitarea întregii realități medievale. Primele două aspecte, cum s-a văzut, au primit confirmare istorică, prin cercetări de specialitate. Al treilea are confirmare încă de la începutul secolului al XX-lea, pentru ca ulterior să se dovedească în ce mod s-au produs geneza medievală a
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
realități medievale. Primele două aspecte, cum s-a văzut, au primit confirmare istorică, prin cercetări de specialitate. Al treilea are confirmare încă de la începutul secolului al XX-lea, pentru ca ulterior să se dovedească în ce mod s-au produs geneza medievală a națiunilor moderne și chiar afirmarea națiunilor medievale[42]. Și ultima chestiune (legată de „un alt Ev Mediu”), de mai bine de o jumătate de secol, își are rezolvarea sa, tot în spiritul vizionar eminescian; astfel, Evul Mediu, departe de
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
văzut, au primit confirmare istorică, prin cercetări de specialitate. Al treilea are confirmare încă de la începutul secolului al XX-lea, pentru ca ulterior să se dovedească în ce mod s-au produs geneza medievală a națiunilor moderne și chiar afirmarea națiunilor medievale[42]. Și ultima chestiune (legată de „un alt Ev Mediu”), de mai bine de o jumătate de secol, își are rezolvarea sa, tot în spiritul vizionar eminescian; astfel, Evul Mediu, departe de fi „întunecat”, „primitiv” și „barbar”, se dovedește o
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Mediu, departe de fi „întunecat”, „primitiv” și „barbar”, se dovedește o lume diferită de a noastră, dar nu mai prejos, o lume în care, în locul egalității, democrației și libertății individului, funcționau ierarhia, supunerea, privilegiul, onoarea și credința[43]. Pentru mentalitatea medievală, istoria era arta de a vorbi frumos despre trecut, iar poezia era cântec ori poveste cântată, cu ritm, rimă și măsură, pe acorduri de liră și de ghitară. Poetul nu ne spune neapărat că această lume era superioară lumii moderne
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
nu ne spune neapărat că această lume era superioară lumii moderne, ci că era fascinant de diferită și că merita toată atenția și tot respectul. El ar fi vrut ca și la noi (ca, de exemplu, în Anglia) formele istorice medievale să nu fi fost brutal desființate, ci mereu împrospătate de spiritul modern[44]. Eminescu a exprimat un autohtonism realist, de nuanță cultă și folclorică în același timp, dar a fost și de un modernism surprinzător, scrutând viitorul cu idei încă
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
de la tata și lucrările lui Fichte și Hegel, la care sunt dator să mai adaug pe cele ale lui Schleiermacher, teoreticianul modern al hermeneuticii, „noul Origen”, cum i s-a spus, trebuie să mai amintesc aici sugestiile oferite de teatrul medieval, în care noțiuni abstracte precum Frumusețea, Binele, Păcatul, Bucuria, Mila, Avariția, Ura, Viața, Salvarea și multe altele apăreau ca personaje în așa numitele moralități, piese de teatru prezentate pe scene în piețele publice, în fața unor mulțimi de oameni. Le-am
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]