950 matches
-
exprimate, refuz care nu le aparține lor, ci nouă, pentru că lor le este egal, și așa mai departe. Pare cam încâlcit ce spun, mă rog, n-am să insist, am să spun doar că, după una din peregrinările mele deloc meditative, i-am declamat Zenobiei : „Eu, dragă, după câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut și am crescut pe străzile Bucureștiului, acolo mi am făcut, scuză-mă, studiile și mi-am satisfăcut acum un an
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ies din taina lor, afundându-mă și mai mult în ea. Dar nu despre numere vreau să vorbesc acum, deși ele sunt capabile de orice... Înțelegeți cum vreți polologhia asta crepusculară care ține mai mult de stări decât de activități meditative. Oricum, a crede că ea e de natură explicativă ar fi o gravă eroare. Eu nu fac decât să descriu, și așa mai departe... * Într-un pat instalat în mijlocul unui mare magazin din Avignon, tânăra Joelle Lefevre, adormită de hipnotizatorul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar nu mă pot obișnui cu ideea de hrană gratuită. Gosseyn răspunse sec: - Ce-ar fi să începi să vorbești? Ce voi face cu dumneata depinde în întregime de ceea ce urmează să-mi spui. Ochii albaștri, limpezi, îndrăzneți, îl măsurau meditativi. - Voi spune tot ce știu, făcu în sfârșit Janasen, ridicând din umeri, dar nu pentru că mă ameninți. Și mi-e absolut indiferent dacă păstrez sau nu secretele mele sau pe ale celorlalți. Gosseyn era dispus să-l creadă. Acest agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vedere așa ceva. Nu am avut timp să examinez în detaliu această filozofie non-aristoteliană, dar, dacă înțeleg bine, este o metodă științifică de gândire. Este corect? - Este un fel de a gândi, zise cu prudență Gosseyn. Glasul Discipolului conținea o notă meditativă atunci când se înnodă firul discuției - Până acum, niciodată, zise, nu am avut motive să mă tem de știință în niciunul dintre domeniile sale. Nu văd de ce aș începe acum să am aceste motive. Ei, bine, poftim, haide să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de pescari. Acum trei ani, cu gândurile în altă parte, absorbit de problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Ai fi în stare să distrugi un specimen prețios, din motive pur sentimentale? - Aș distruge acest monstru pentru că reprezintă un pericol necunoscut. Nu putem risca să-l lăsăm să facă noi victime. Morton puse capăt discuției, spunând pe un ton meditativ: - Korita, cred că-ți voi accepta teza ca o ipoteză de lucru. - S-ar putea ca felina să reprezinte epoca de mijloc a celei de-a zecea civilizații a acestei lumi, spuse Korita. Firește că fiecare dintre ele s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dădea impresia unei forțe deosebite, deși nu fizice. Cayle începu să fie fascinat. - Sper că nu te vei simți ofensat, zise, în cele din urmă, dar ești genul de om care mă interesează. Ochii galbeni îl studiară cu un aer meditativ, dar Seal nu spuse nimic. - Ai umblat mult, nu-i așa? întrebă Cayle. Nu era deloc mulțumit de întrebarea pe care o pusese, căci nu asta dorise să întrebe. Seal, chiar dacă nu era decât un cartofor ordinar, se ridica deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
femei mascate. Făcu o pauză în fața unui joc mecanic, o mașină care scotea fulgere de foc și arunca în aer o jerbă de numere strălucitoare care se rostogoleau pe catifeaua neagră a unei mese mari de joc. Cu un aer meditativ, negatistul urmări pînă la capăt cîteva partide, încercînd de fiecare dată să suprapună structura generală a jocului pe zona ultra-instruită a creierului său. Într-un tîrziu jucă și el zece unități fiduciare pe fiecare din cele trei numere. Focul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
albe, ca să sugereze lemnul. Deasupra dulapurilor cu registre, în câteva pahare de carton în care fusese înghețată, încolțiseră deja lujere de fasole. Draperiile violete din pânză groasă de bumbac, care atârnau la fereastra de lângă biroul domnului Reilly, creau o atmosferă meditativă în partea aceea a încăperii. Acolo soarele arunca o lucire de-un roșu-bordo pe statuia de ghips a Sfântului Anton, înaltă de un metru și așezată alături de coșul de hârtii. Nu avusese parte niciodată de cineva atât de muncitor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facultate își croiau, neîndoielnic, cariere glorioase chiar în buricul târgului, unde se întâmpla totul. Câteodată, aceste discuții eșuau în recitaluri aprinse despre nume de străzi din marea capitală, culminând cu un dor năpraznic după Nevski Prospect. Apoi urma o tăcere meditativă în timpul căreia priveau posomorâți sticlele goale. Noapte a se sfârșea invariabil imediat după aceea, când amintirea sarcinilor urgente de a doua zi punea stăpânire pe ei. Nikita, vizitiul, era ocupat cu aprinsul pipei. După ce îndeplini acest lucru, se întoarse țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
latre cîinele...” (Tzara, „Vino cu mine la țară“). Dacă poemul lui Vinea este crepuscular și evocator, scris la perfectul simplu sau la perfectul compus, cel al lui Tzara este scris la un viitor condițional. Textul celui dintîi este un poem meditativ și melancolic, figurația romantică fiind răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cântărește din priviri câteva momente. Ți-e dor de casă ? Are un ton victorios, de parcă tocmai a rezolvat marele mister. Pe fata din Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e dor de casă, spun, sorbindu-mi ceaiul. Mintea îmi freamătă ca aripile unui fluture. Ce-am să fac ? Du-te acasă. Însă gândul de a mă întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
licăr amuzat și simt cum mi se urcă tot sîngele În obraji. Își amintește. Fuck. Își amintește. Iar ea e Artemis Harrison, spune Paul. Unul dintre cei mai tineri și mai valoroși directori executivi ai noștri. — Artemis, spune Jack Harper meditativ. Face cîțiva pași spre colțul ei. Ai un birou foarte frumos, Artemis. Îi zîmbește. E nou ? „...și zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat...“ Își aduce aminte absolut tot, așa-i ? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sînt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amîndurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decît doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cea care mi-a sugerat să mănînc de prînz În altă parte decît de obicei. Ei, și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mîncarea să te duci și o mănînci la masă. Și nu costă decît două lire ! Iar dup-asta ai program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am văzut-o pe Jemima atît de pornită. Își ia geanta și scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În fruntea listei de invitați ai lui Ravelstein la toate conferințele pe care le organiza. Era cel dintâi pe care‑l invita și cel dintâi care accepta. Citea câte o comunicare la fiecare dintre manifestările lui Ravelstein. Avea un aer meditativ, așezat, stabil și vorbea lent, fără grabă sau nervozitate. Cu barba lui albă, pătrată, - fără mustață - semăna cu un fermier din Michigan pe care‑l cunoscusem În urmă cu cincizeci de ani. Și Herbst studiase cu profesorul Davarr, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
jucase, în schimb, ca pe o prințesă care își așteaptă prințul în turn, spre dezgustul meu. M-am strâmbat. — Da, Vi a primit rolul greșit, zise Hugo, observându-mă. Fata care o juca pe Fuchsia, adăugă el pe un ton meditativ. Chiar îmi place. Parcă ar fi titlul unui roman polițist, nu crezi? Bineînțeles că ea ar fi moartă înainte să înceapă totul. —Ca Laura, sări Matthew. Hugo și cu mine am deschis gura, ne-am oprit o secundă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai puțin prin a te îmbrăca în scopul de a impresiona, cât mai curând prin a te îmbrăca doar cât să nu atragi negativ atenția asupra ta. Din fericire, faptul că era înaltă, avea fața ovală și cu o expresie meditativă, părul blond și drept, tuns cu grijă până la nivelul bărbiei, și mersul autoritar reprezentau niște trăsături elegante care-i ușurau situația. Deși costumul crem și tocurile înalte nu l-ar fi impresionat nici măcar pe băiatul care distribuia corespondența la Intercorp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
socoteală. În cel de-al treilea tip, temperamentul sentimental, intră acei oameni care sînt emotivi, dar mai puțin activi și care nu prea sînt influențați de ceea ce se Întîmplă, pentru că uită destul de repede situațiile prin care au trecut. SÎnt persoane meditative, care par că trăiesc Într-o lume a lor, interioară, aparent melancolici și care, cu toate că sînt ambițioși să realizeze ceva, rămîn cu ambiția, pentru că nu mai trec și la fapte. De aceea pot ajunge să fie nemulțumiți, mai puțin sociabili
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
trăi în mod onest, fără a cădea în forme de integralism, adică aceea de a fi bărbați și femei ai credinței, nu doar bărbați și femei ai pioșeniei. Ceea ce înseamnă că nu trebuie să tolerăm deloc cucernicia teatrală a persoanelor «meditative», ci trebuie să fim, cristologic vorbind, bărbați și femei care merg împreună cu toți ceilalți și se identifică cu truda fiecăruia. UN SALT: SF. PAUL Domnul a promis ucenicilor un fel de viatic pentru misiunea lor de slujire, spre bucuria tuturora
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu simplitate Fisente. Dar nu mai fu cazul să-și ducă la îndeplinire dulcea promisiune, măciuca flexibilă, cu mâner cauciucat, a IF-ului, expediindu- l pe meditativul plutonier-major pe ciment. Din urmă, Regele îi împinse pe esofag, c-un deget, două pastile, care, prin dizolvare, îl vor ține narcotizat pe bravul plutonier mai multe schimburi. 308 DANIEL BĂNULESCU La-nmormîntare, sora mea mai mică te-a sărutat și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
margine de mare. Apoi anticii, mai leneși, stăteau multă vreme întinși, căci știau bine că inspirația vine orizontal. Astfel, ei așteptau gândurile, pe când modernii le siluiesc și le provoacă prin lectură, făcând impresia că nici unul n-a cunoscut plăcerea iresponsabilității meditative, ci și-au organizat ideile cu aplicație de întreprinzători. Niște ingineri în jurul lui Dumnezeu. Multe spirite au descoperit Absolutul din a fi avut o canapea în preajma lor. Fiecare poziție a vieții este o altă perspectivă a ei. Filozofii se gândesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absenței de timp. De aceea, n-o simțim nicăieri mai intens ca-n oboseală - senzație fizică a eternității. Tot ce nu e timp, tot ce e mai mult ca timpul se naște dintr-o sleire adâncă, din toropeala vastă și meditativă a organelor, din pierderea ritmului ființei. Veșnicia se întinde pe tăcerile vitalității. Prin ceea ce sânt mai mult eu însumi, mi-am rupt zăgazurile. Putea-va spiritul să le refacă anulîndu-se în certitudinea orbirilor? Cu ce minuni și cu ce farmece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]