618 matches
-
și erau locuite și străbătute de milioane de organisme foarte diverse, unele asemănătoare cu cele ce domină în prezent mările calde, iar altele ce nu semănau deloc cu viețuitoarele din ziua de azi. În străfundurile mării, printre alge înotau pești, meduze sau crustacee, talazurile erau brăzdate de delfini și rechini care își urmăreau prăzile ușoare, iar în estuarele rîurilor hipopotamii pășteau ierburile halofile ale limanelor de atunci. Marea s-a retras demult și astăzi paleontologii pot să studieze acea bogăție împietrită
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
Sixtină. Îl studiază pe Rafael și admiră desenele lui Jean Auguste Ingres, care se afla de asemenea la Roma. În toamna anului 1817, se află din nou la Paris. Timp de aproape nouă luni muncește fără odihnă la compoziția "Pluta Meduzei". În iulie 1816, fregata marinei regale "Meduza" se lovește de o stâncă în apropierea coastei de apus a Africii. Căpitanul neexperimentat, împreună cu ofițerii și funcționari superiori care se aflau pe navă iau în posesie cele șase bărci de salvare, abandonând
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
desenele lui Jean Auguste Ingres, care se afla de asemenea la Roma. În toamna anului 1817, se află din nou la Paris. Timp de aproape nouă luni muncește fără odihnă la compoziția "Pluta Meduzei". În iulie 1816, fregata marinei regale "Meduza" se lovește de o stâncă în apropierea coastei de apus a Africii. Căpitanul neexperimentat, împreună cu ofițerii și funcționari superiori care se aflau pe navă iau în posesie cele șase bărci de salvare, abandonând naufragiații în ciuda codului de onoare al marinei
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
de treisprezece zile. Doar cincisprezece naufragiați supraviețuiesc și au putut fi salvați, după ce pe plută s-au petrecut scene de groază. Géricault, tocmai întors din Italia, este în căutarea unei teme contemporane captivante pentru un tablou de mari dimensiuni. Istoria "Meduzei" îl captivează, execută în atelierul său macheta plutei, se întâlnește și cu foști naufragiați, dorind să înțeleagă atmosfera care domnea pe plută. Ezită la alegerea unei scene concrete, în cele din urmă se hotărăște asupra momentului în care naufragiații observă
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
în care naufragiații observă în depărtare pânzele bricului "Argos" care le va aduce salvarea. Rezultatul a fost un tablou, care la expunerea la Salonul din 1819 va trezi multe controverse și comentarii, cu caracter mai mult politic, decât artistic. "Pluta Meduzei" este, mai presus de orice, o revoluție în pictură, iar în istorie intră valoarea artistică a tabloului și nu interpretările politice. Scena prezentată atât de realist a fost subordonată regulilor riguroase ale compoziției clasice. Ecoul romantic este determinat de gama
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
prezentată atât de realist a fost subordonată regulilor riguroase ale compoziției clasice. Ecoul romantic este determinat de gama de culori și de jocul de lumini și umbre. În anul 1820, Géricault pleacă în Anglia împreună cu prietenul său, litograful Charlet. "Pluta Meduzei" urmează să fie expusă la "Egiptian Hall" din Londra. Prezentarea are un succes răsunător la critică și public. Géricault se familiarizează cu tânăra pictură engleză, entuziasmul său este stârnit de lucrările lui John Constable și William Turner. În decembrie 1821
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
anilor, Perseu crește și devine un tânăr frumos și curajos. Îndrăgostit de Danae, Polydectes vede însă în Perseu o piedică în calea dragostei lui. Cu gândul ascuns să-l piardă, el îl trimite pe viteazul tânăr să-i aducă capul Meduzei, singura muritoare dintre gorgone. Perseu a fost ajutat de zeii din Olimp pentru săvârșirea acestei fapte, mai cu seamă de Hermes, care îi dărui spada sa ascuțită (singura care o putea străpunge pe Medusa) și de Atena, care îi dădu
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
scutul ca oglinda. El se îndreptă către ea, privind-o prin scut și dintr-o singură lovitură, îi reteză capul. Îl ia apoi cu sine și zboară repede înapoi în Grecia, înainte ca celelalte gorgone să se scoale. Din trupul Meduzei au ieșit calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor. În călătoria lui Perseu spre casă, în Libia, din capul Meduzei cădea sânge. Conform legendei, acesta s-a transformat în șerpi și a prefăcut Libia în pustiu. Apoi Perseu ajune la titanul
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
capul. Îl ia apoi cu sine și zboară repede înapoi în Grecia, înainte ca celelalte gorgone să se scoale. Din trupul Meduzei au ieșit calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor. În călătoria lui Perseu spre casă, în Libia, din capul Meduzei cădea sânge. Conform legendei, acesta s-a transformat în șerpi și a prefăcut Libia în pustiu. Apoi Perseu ajune la titanul Atlas. Acesta - deoarece zeița Themis îi spuse că un fiu al lui Zeus îi va fura merele de aur
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
și a prefăcut Libia în pustiu. Apoi Perseu ajune la titanul Atlas. Acesta - deoarece zeița Themis îi spuse că un fiu al lui Zeus îi va fura merele de aur - îl alungă pe Perseu. Atunci Perseu scoase din traistă capul Meduzei și Atlas rămase împietrit pentru vecie ținând pe umeri bolta cerească. Pe drum, Perseu trece și prin Etiopia. Acolo o întâlni pe Andromeda, fiica regelui Kefeus, și se îndrăgostește de ea. Andromeda - la cererea unui oracol - a fost înlănțuită de
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
Kefeus, și se îndrăgostește de ea. Andromeda - la cererea unui oracol - a fost înlănțuită de o stâncă și lăsată acolo pradă unui monstru îngrozitor trimis de Poseidon ca să o devoreze. Când monstrul se apropie de ea, Perseus îi arătă chipul Meduzei și-l împietri pe loc. Andromeda fu salvată, dar Fineus, fostul logodnic al Andromedei, veni în toiul nunții cu o mică oaste și îl atacă pe Perseu. Atunci eroul scoase din nou capul Meduzei și Fineus cu oamenii săi fură
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
de ea, Perseus îi arătă chipul Meduzei și-l împietri pe loc. Andromeda fu salvată, dar Fineus, fostul logodnic al Andromedei, veni în toiul nunții cu o mică oaste și îl atacă pe Perseu. Atunci eroul scoase din nou capul Meduzei și Fineus cu oamenii săi fură prefăcuți în statui. Eroul își continuă drumul de întoarcere, luând-o pe Andromeda cu el. Când cei doi ajunseră pe insula Serifos, Polydectes tocmai voia să o necinstească pe Danae. Lipsită de apărare, Danae
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
doi ajunseră pe insula Serifos, Polydectes tocmai voia să o necinstească pe Danae. Lipsită de apărare, Danae se refugiase, căutând ocrotire, la altarul zeiței Atena. La sosirea lui Perseu tiranul își primi și el pedeapsa cuvenită: vederea chipului înspăimântător al Meduzei îl împietri. Fiul lui Zeus lăsă conducera insulei lui Dictys, fratele lui Polydectes. După ce o eliberă pe Danae de urmăritorul ei, Perseu își continuă drumul împreună cu Andromeda și cu mama sa spre Argos. Când auzi vestea că nepotul său vine
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
naturalist Ernst Haeckel (1834-1919), inventatorul ecologiei. Și-a continuat cercetările științifice în Franța și Italia. Din această perioadă datează un studiu al său asupra evoluției timusului la pești. În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie de meduză fixă, "Capria sturdzii". El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru
Grigore Antipa () [Corola-website/Science/303580_a_304909]
-
unde întreprind migrații pe verticală; unele ajung la 5000-6000 m adâncime. Mysidele sunt prezente la adâncimi de la 100 la 1000 m. Femelă poartă ouăle într-o cameră incubatoare de la bază apendicelor toracice. Între crustaceele macroplanctonice sunt cuprinse și câteva amfipode. Meduzele aparțin la două categorii: unele reprezintă generația sexuata a diferitelor hidrozoare altele sunt scifozoare. Sunt foarte bine adaptate la viață pelagica: corpul lor, transparent, conține 95% apă. Sunt carnivore, isi paralizează pradă cu ajutorul cnidoblastelor. Unele specii, mai ales dintre cubomeduze
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
Poet / Poezie") ce pot fi pierdute în „sborul invers“, „zborul“ dinspre tinerețe spre bătrânețe, dinspre viață spre moarte, dinspre lumină spre întuneric; numai în acest chip istovitor, trăind / cunoscând profund marea vieții, se naște veritabila poezie, pura poezie, asemenea transparentelor meduze ivindu-se dintr-o foșnire mătăsoasă a clorurii de sodiu. În "Timbru", se continuă "ars poetica parnasiano-hermetică barbiană;" "cimpoiul" și "fluierul" (metonimie / sinecdocă: "Poet / Poezie") sunt instrumentele specifice rapsozilor pelasgo-daco-thraci / valahi (dacoromâni-arhaici), întregului neam al orfeicilor; "misia Poetului / Poeziei" este
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
forma unei cărți ilustrate de Édouard Riou în 1875. Romanul - unul dintre cele mai puțin cunoscute ale lui Jules Verne - este în același timp un roman de aventuri maritime și unul inițiatic, inspirat în principal de episodul naufragiului fregatei franceze "Meduza", survenit în 1816. Este de remarcat faptul că, spre deosebire de alte opere ale autorului, aceasta nu conține deloc pasaje didactice. Nava britanică "Cancelarul" pleacă din Charleston, Carolina de Sud având opt pasageri la bord, 20 de membri ai echipajului și 1
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
călători, J. R. Kazallon. Prin urmare, titlurile capitolelor marchează ziua fiecărei însemnări, întocmai ca în cazul unui jurnal. Când a terminat romanul, Jules Verne și-a anunțat editorul: "Vă voi aduce un volum de un realism înfricoșător. Cred că pluta Meduzei nu a avut un efect așa teribil". Romanul respectă formula obișnuită a lui Jules Verne: o intrigă cu răsturnări de situație, personaje în același timp serioase și comice, precum și situații care furnizează pretextul unor digresiuni științifice. Aici, acțiunea se reduce
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
și pe care circumstanțele îl împing într-o stare de barbarie care, cu puțin timp înainte, îl oripila. Folosirea prezentului contribuie la realismul teribil pe care Jules Verne îl compară cu cel al lui Géricault, cel care a pictat "Pluta Meduzei" - tabloul care făcuse senzație cu ocazia vernisajului din 1819 și împărțise criticii. Trecând de la poveste la discurs, Jules Verne abandonează forma istoriilor extraordinare care îi aduseseră succesul, pentru a scrie un lung monolog dramatic asupra societății și a oamenilor. La
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
corinteanului să ucidă Himera, un animal care îi devasta ținuturile și îi răpea turmele. Iobates spera că astfel Belerofon va fi omorât de Himeră. Știind că nu poate birui Himera decât acela care stăpânește calul înaripat Pegas ieșit din trupul Meduzei, Belerofon merge în căutarea calului și află că Pegas coboară adeseori pe vârful muntelui Acrocorint să bea apă din izvorul Pirene. Eroul nu reușește să prindă calul înaripat, însă urmând sfatul profetului Polidos se culcă lângă izvorul Pirene, aproape de altarul
Belerofon () [Corola-website/Science/305595_a_306924]
-
care un centaur poate fi mai autentic decat un Ferrari. Mă plimb cu văzul sau cu gândul în minunatul muzeu imaginar, fascinat de comorile văzului de care șunt înconjurat.<br> După o zi de truda, mă așez obosit pe pluta Meduzei ce a eșuat la marginea deșertului de lut și revăd întocmirea lucrurilor. Adesea, se cuibărește langa mine melancolia și în umbră serii ce se lasă reușesc să-i spun că mă simt bine în această lume postmodernă în care... Ion
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
acest tip nu se mai întâlnesc de mult timp, dovada clară că populația este în declin. Țestosele lăută se pot scufunda la aceași adâncine ca și unele balene, însă în general trăiesc în apele de suprafață. Principala lor pradă sunt meduzele, ducând la nenorocirea lor deoarece le confundă cu sticlele de plastic ce plutesc în apă. Acestea le blochează aparatul digestiv, cauzându-le moartea prin inaniție. Broasca țestoasă de mare caret, care își folosește gura lungă în formă de cioc pentru
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
cu porticuri, colonade în stil grecesc. Roma devine centrul culturii neoclasice. Liderul acestui curent în Italia este Antonio Canova. În scurt timp, curentul ia amploare, răspândindu-se și în Anglia, Germania, Danemarca. Lucrări celebre: Tezeu și Minotaurul, Perseu și capul Meduzei, În Franța, neoclasicismul se constituie ca o reacție împotriva barocului teatral și a stilulului rococo prea bogat în culori. Mare maestru a fost Jean-Antoine Houdon cu ale sale portrete statuare. În America de Sud precolumbiană avem două regiuni distincte: În ambele regiuni
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
îndrăznește să meargă mai departe, datorită eșecului primei expediție extra-solare trimise către Steaua lui Barnard, ai cărei supraviețuitori s-au întors nebuni. Ei povesteau despre o planetă gigantică populată cu animale feroce și cu un singur oraș rămas al maleficelor "Meduze". Meduzele amintesc vag de omonimul pământean, dar au mărimea unui elefant, patru ochi, au sute de tentacule și zboară. Ele comunică unele cu altele prin intermediul microundelor. Personajul Falstaff se numește Giles Habibula și este un fost spărgătopr, care poate deschide
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]
-
să meargă mai departe, datorită eșecului primei expediție extra-solare trimise către Steaua lui Barnard, ai cărei supraviețuitori s-au întors nebuni. Ei povesteau despre o planetă gigantică populată cu animale feroce și cu un singur oraș rămas al maleficelor "Meduze". Meduzele amintesc vag de omonimul pământean, dar au mărimea unui elefant, patru ochi, au sute de tentacule și zboară. Ele comunică unele cu altele prin intermediul microundelor. Personajul Falstaff se numește Giles Habibula și este un fost spărgătopr, care poate deschide orice
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]