1,003 matches
-
profesionistă, de către Editura Polirom, tot în 2011 reia tema personajului istoric și cultural ca protagonist, inaugurată de volumul Author, author!/ Autorul, la rampă (din 2004, tipărit în versiune românească, la aceeași casă editorială ieșeană, în 2006!), unde prozatorul construia o melodramă cu accente psihologice pe un segment din viața lui Henry James. De data aceasta, Lodge alege alt corifeu al literaturii engleze post-victoriene și, într-un anumit sens, premoderne pentru postura de erou semi(ficțional). E vorba despre H. G. Wells, creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Eternul și vremelnicul în teatru, Psihologia succesului), Pompiliu Constantinescu (Convenții teatrale), Dan Petrașincu, Coca Farago, Constantin Noica (Cartea pe care n-o citea Ioana d’Arc), Tudor Arghezi (Scrisoare unui actor), Gală Galaction (În jurul teatrului religios), Al. A. Philippide (Despre melodrama), Tudor Vianu (Pledoarie pentru actor). Corneliu Moldovanu comentează artă lui I. L. Caragiale, iar Mircea Ștefănescu scrie despre dramaturgia lui Gib I. Mihăescu. Articole privitoare la istoria teatrului românesc scriu George Frângă, Ioan I. Livescu, Gabriel Țepelea, Teodor Scarlat. Teatrul universal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289999_a_291328]
-
Preocupat de actualitate - are doar o singură dramă istorică, Ispita (pusă în scenă în 1979), inspirată de perioada dacică -, el exersează, cu oscilații valorice sensibile, o problematică diversă și o sumedenie de modalități, scriind comedii satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele și-au câștigat popularitate. Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
vii în terenul arid, neemoțional al manufacturii". Bine forvmulat acest edict în contra grafomanilor acestei specii și a tipăriturilor aferente suferind de "cloroză congenitală". Autorul Istoriei... nu pregetă să dea totodată și rețeta cărților reușite pe adresa copiilor și adolescenților: sentiment, melodramă, aventură ("Singur pe lume", "Pinocchio", "Dumbrava minunată"), umor, bufonade, fantezie, feeric, fabulos, legendar (Creangă, Eminescu, Ispirescu). Oare această rețetă nu convine și cărților pentru maturi? Noi, cei mai vârstnici, nu citim oare cu aceeași emoție și uimire a copilului, "Făt
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
duc fatalmente la diminuarea expresivității originalului: Ogni sorta di navi e di barche nu are imperativul ton și ritm din "Îți dau catarg lângă catarg"), ca să nu mai vorbim de abandonări de sensuri, de omisiuni nepermise, de concesii pe altarul melodramei (e dolce da morire pentru "și negrăit de dulce"), toate acestea n-au darul de a-l apropia pe cititorul italofon de capodopera eminesciană. Din păcate Sauro Albisani, în ciuda faptului că limba sa maternă este italiana, prin al său Lucifero
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dintr-o copilărie frustrată) și Agnes Wickfield (cea de-a doua soție a protagonistului, exponentul palierului maturității lui). Construcția în trepte a psihologiei lui David Copperfield încredințează, bănuiesc, orice cititor actual al romanului că valoarea lui Dickens trece dincolo de arta melodramei.
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
școlii de film de la Zürich este și Anna Luif, realizatoarea filmului “Little Girl Blue”, - Sandra și Mike, o primă iubire la 13 ani, complicată de ecourile iubirii de tinerețe ale mamei băiatului cu tatăl fetei. Ar fi putut deveni o melodramă, dar Anna Luif, aflată la debutul în lung-metraj, aduce și dezvoltă aici toate acele calități care au făcut ca filmul său anterior, “Summertime”, să fie unul dintre cele mai premiate scurt-metraje elvețiene: inteligenta scriitură cinematografică, finețea analizei psihologice, discreția tonului
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
melodramatică, din „Viața românească”, în ianuarie, citat și comentat de autorul acestui eseu, și Observații asupra realismului în artă, din „Revista Fundațiilor Regale”, în iulie, pe care autorul nu-l citează. Or, acesta mi se pare mai important pentru că, dacă „melodrama” are ca „temelie ideologică... supunerea individului la destin” și „anumite tendințe reacționare... se mențin grație ei”, realismul nu este „definitiv închegat” pentru Trost decât „când oamenii iau cunoștință în mod limpede de condițiunile în care trăiesc”. Acest studiu pune la
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
Călin Angelescu), recenzii amicale, fără spirit critic (la cărți de Simona Popescu, Sorin Gherguț, T.O. Bobe) și un grupaj de moralități, o succesiune de mâhniri și dezamăgiri ale scriitorului din Europa de Sud-Est. La final, un text de atmosferă, melodrama Zaraza. Sumarul atât de compozit al cărții e completat de montajul naturalist al portretului eminescian (contribuția lui Mircea Cărtărescu la "demitizarea" poetului național) și de paginile febrile ale unui game junkie, un om serios căzut, aproape un an, în patima
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
mască a relaxării pentru a nu părea grav și antipatic. În Spiritul și litera, nu vom găsi nici un fragmențel în care eseistul să se ocupe de fleacuri. Până și "suvenirele" bucureștene de secol 19, cronicile lui Frédéric Damé, vodevilul și melodrama sunt luate în seamă, privite cu atenție, considerate cu seriozitate. "Să nu denigrăm melodrama", scrie, de pildă, neted Al. Paleologu, văzând-o ca "o esență de mare teatru". Nu-l putem însă considera un postmodern avant la lettre, care, mizând
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
nu vom găsi nici un fragmențel în care eseistul să se ocupe de fleacuri. Până și "suvenirele" bucureștene de secol 19, cronicile lui Frédéric Damé, vodevilul și melodrama sunt luate în seamă, privite cu atenție, considerate cu seriozitate. "Să nu denigrăm melodrama", scrie, de pildă, neted Al. Paleologu, văzând-o ca "o esență de mare teatru". Nu-l putem însă considera un postmodern avant la lettre, care, mizând pe deconstrucție, să reabiliteze genurile și realizările estetice minore. Alexandru Paleologu are fibră de
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
enunță maxime o dată la trei cuvinte. S-a comentat deja că eroii homerici nu sunt personaje psihologic plauzibile, altfel n-ar mai fi eroi! Cam toți au un părinte divin, iar zeii și psihologia nu se prea împacă. Dar ca melodramă + film de acțiune, lungmetrajul e vizionabil. O singură dată. A patra poziție e ocupată de Ultimul samurai; de popularitatea sa, m-am convins: caseta există la închirieri video, dar tot timpul e împrumutată de cineva. Așa că mă voi limita la
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
Angelo Mitchievici Deși posedă toate datele melodramei, filmul lui Joe Wright, recent premiat cu Globul de aur pentru cel mai bun film, reușește cu fiecare mișcare să evadeze prin ricoșeu din capcana schemei larmoiante în felul în care o face și Anthony Minghella cu Pacientul englez (1996
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
pe marele ecran pe pînza căruia se află proiectată umbra soldatului Robbie ca o fumegoasă apariție din teatrul Nô. Filmul se desfășoară pe trei planuri temporale, dintre care al treilea este redus la un minim explicativ și întrucîtva disforic, descompletînd melodrama de visul ei de biruință. Un personaj în trei vîrste - puberal-adolescentină, tînără și bătrînă - constituie pivotul întregii povești, o declanșează, o construiește plombînd compensatoriu golurile ei. În ipostaza juvenilă, Briony Tallis (Saoirse Ronan) supraveghează cu un ochi hipersensibil idila vertiginoasă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
țese refrenul amoros, iar peste umărul lui Robbie putem citi un fragment relevant din varianta șarjată a scrisorii de dragoste "I kiss your cunt, your sweet wet cunt" care brizează atmosfera mélo. Talentul lui Joe Wright este de a juca melodrama printr-o serie de abateri care n-o parodiază, nu se sustrag complet, ci rafinează dincolo de manierism procedeul. Într-o primă instanță muzica dă tonul, ea indică, prin numeroasle contrapuncte, unde se află rupturile de nivel și unde regizorul trece
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
inocentă Robbie Turner. Robbie este denunțat pentru un viol pe care l-a comis unul dintre invitații cu ștaif al fratelui Ceciliei, Paul Marshall, iar martorul acuzării, și unicul, este sora ei, Briony, îndrăgostită în secret de iubitul Ceciliei. Schema melodramei este urmată cu fidelitate cînd tînărul aruncat într-o închisoare, - filmul face un salt peste episodul de detenție lipsit de suspans -, este prins în vîrtejul celui de-al Doilea Mondial, se reîntîlnește cu iubita înainte de plecarea sa pe front și
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să elimine contrafacerile sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin mărturisire
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin mărturisire a vinei sorei mai mici, Briony, iarăși prilej de satisfacție pe gustul melodramei unde întîlnirile șoc și lămuririle servesc gustul general pentru crimă și pedeapsă ar putea încheia cu un "Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe" un reușit love story. Însă aici, ca și în romanul lui Ian McEwan, - autor cu
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
cu un discurs total lipsit de substanță, dar împănat cu fraze în limba-i maternă, îi "fascinează" pe occidentalii stupizi și nici deruta indiencelor din piață, care, în Anglia, nu mai pot negocia prețurile ca la ele acasă. La indieni, melodrama, panica din nimic, afișarea spiritului de grup, de clan, dar și micile răutăți pe față sau pe la spate sînt la ele acasă. Ce ni s-a părut ciudat pentru lumea indiană din zilele noastre, plină, în mod paradoxal, de tabu
Umor indian by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15559_a_16884]
-
unui spirit aristocratic. Dispariția polisului grecesc și dezvoltarea așezărilor urbane și rurale a dat naștere unui tip uman care nu se potrivește cu exigențele tragediei. Spiritul plebeu nu are virtuți tragice. Mult mai la îndemînă îi sunt vodevilurile, comediile sau melodramele inspirate din viața concretă. Căci nimeni nu poate gusta o artă în care nu se regăsește defel. Acum înțelegem mai bine de ce tragedia a murit definitiv: fiindcă n-o poți pune pe Atena cea înaripată să insufle clarviziune unui cetățean
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
a copiilor, de abandonurile silite ale celor care se iubesc, de o soartă nefericită etc. Scriitorii care profită de noi în acest fel nu pot să scrie decît opere false, care nu le pretind nici un efort literar. O specie a melodramei este literatura sentimentală, din care nu lipsește happy-end-ul, nu obligatoriu în melodramă. 2. Literatura moralizatoare. N-are încredere în morala implicită a situațiilor de viață (care nu corespunde adesea standardelor de bine și de rău ale moraliștilor) și își trage
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
soartă nefericită etc. Scriitorii care profită de noi în acest fel nu pot să scrie decît opere false, care nu le pretind nici un efort literar. O specie a melodramei este literatura sentimentală, din care nu lipsește happy-end-ul, nu obligatoriu în melodramă. 2. Literatura moralizatoare. N-are încredere în morala implicită a situațiilor de viață (care nu corespunde adesea standardelor de bine și de rău ale moraliștilor) și își trage o morală explicită proprie, ca premisă ori ca, mai frecvent, concluzie. Pleacă
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
sapiețialfilosofic al lui Seligman, personajul raisonneur, ci și prin comicul uriaș al sexului cu o inestimabilă sursă decameronică trecută prin filtrul unui Milan Kundera. Von Trier construiește aceste ricoșeuri ironice și o mulțime de nuanțe în care drama glisează în melodramă și aceasta în parodie pentru ca tragicul să se difuzeze apoi subtil în țesutul întâmplărilor. Joe asistă neputincioasă la agonia tatălui ei (Christian Slater) consumând partide de sex cu diverșii asistenți și infirmieri în spălătorii sau promiscue rezerve de spital. Dimensiunea
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
a scoate la mal un vas avariat care se pierde în aburii trompe-l’oeil-ului din background - poate fi foarte bine Corul Robilor din Nabucco a lui Verdi schimbând deșertul cu marea. Filmul lui Tom Hopper este fără îndoială o melodramă care extrage din substanța romanului lacrima ca și musicalul de altfel. Iar aceasta stă nu atât în gâtul „cântărețului”, respectiv al actorului, cât în felul în care sentimentul este scos în prim-plan în toate împrejurările. Iar romanul lui Victor
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
revoluție împlinită, reprezintă un apogeu al kitsch-ului. Este desigur viziunea lui Jean Valjean despre o lume mai bună, însă această proiecție dobândește aerul unei parade, a unei festivități megalomanice similare marilor spectacole omagiale. Chiar dacă e de înțeles convertirea în melodramă a unor partituri care o au „în sânge”, gena sensibilității romantice cum am arătat mai sus, ceea ce e prea mult strică, mai ales atunci când la orizont se ivesc o serie de concluzii grave. Ceea ce mai diluează din siropul sentimental și
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]