1,001 matches
-
în pofida filosofiei dezastrelor); succesiune rapidă a evenimentelor; concentrare pe elementele externe, de intrigă; subliniere a momentelor-cheie prin muzică; importanța acordată personajului negativ ca agent al intrigii; distribuirea rolurilor după niște scheme stereotipe (triunghiul femeia pură-personajul malefic-salvatorul) etc. Oricum, dacă succesul melodramei pare să se datoreze satisfacției facile cu care publicul a recunoscut (și s-a identificat cu) niște situații tipice ideale, grație unei relații directe între "conținut" și "expresie" ușor traductibile în termeni ideologici, atunci declinul speciei ca atare și metamorfoza
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
între "conținut" și "expresie" ușor traductibile în termeni ideologici, atunci declinul speciei ca atare și metamorfoza categoriei melodramaticului în arta modernă s-ar explica prin modificarea gustului public, devenit mai sofisticat o dată cu eroziunea vechilor certitudini. După același Michael R. Booth, melodrama ar corespunde unei concepții "tari" despre pasiuni, desemnând nu atât o formă literară propriu-zisă, cât mai degrabă un stil de joc ("acting style") axat pe exagerare și emfază ("physical violence", "emotional exaggeration")61. Ca atare, jocul actoricesc tipic melodramei lasă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Booth, melodrama ar corespunde unei concepții "tari" despre pasiuni, desemnând nu atât o formă literară propriu-zisă, cât mai degrabă un stil de joc ("acting style") axat pe exagerare și emfază ("physical violence", "emotional exaggeration")61. Ca atare, jocul actoricesc tipic melodramei lasă impresia că ar fi chiar mai apropiat de teoriile despre tragic decât însuși jocul caracteristic tragediei ("the acting of melodrama was closer to theories of tragic acting than tragic acting itself"62) ceea ce constituie un alt argument în sprijinul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de joc ("acting style") axat pe exagerare și emfază ("physical violence", "emotional exaggeration")61. Ca atare, jocul actoricesc tipic melodramei lasă impresia că ar fi chiar mai apropiat de teoriile despre tragic decât însuși jocul caracteristic tragediei ("the acting of melodrama was closer to theories of tragic acting than tragic acting itself"62) ceea ce constituie un alt argument în sprijinul afirmației mele, potrivit căreia tragedia se cere nu doar receptată, ci și transpusă scenic ca "melodramă". Raporturile dintre tragedie și melodramă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
caracteristic tragediei ("the acting of melodrama was closer to theories of tragic acting than tragic acting itself"62) ceea ce constituie un alt argument în sprijinul afirmației mele, potrivit căreia tragedia se cere nu doar receptată, ci și transpusă scenic ca "melodramă". Raporturile dintre tragedie și melodramă au fost analizate minuțios în literatura de specialitate, însă nu e cazul să insistăm aici mai mult decât e strict necesar. Concluzia la care s-a ajuns e că, fără respectarea exactă a criteriului istorico-tipologic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melodrama was closer to theories of tragic acting than tragic acting itself"62) ceea ce constituie un alt argument în sprijinul afirmației mele, potrivit căreia tragedia se cere nu doar receptată, ci și transpusă scenic ca "melodramă". Raporturile dintre tragedie și melodramă au fost analizate minuțios în literatura de specialitate, însă nu e cazul să insistăm aici mai mult decât e strict necesar. Concluzia la care s-a ajuns e că, fără respectarea exactă a criteriului istorico-tipologic, genurile se pot lesne confunda
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
strict necesar. Concluzia la care s-a ajuns e că, fără respectarea exactă a criteriului istorico-tipologic, genurile se pot lesne confunda, și atunci trebuie să vorbim despre un compromis ("melo-tragic compromise"), mai ales în cazul cu totul aparte ilustrat de "melodrama înfrângerii" ("melodrama of defeat"63), când personajul sfârșește învins și compensația morală întârzie să se mai producă. Altminteri, diferențele majore se vădesc mai puțin în elementele de intrigă sau în construcția personajelor (la fel de schematice), cât în indicațiile regizorale, în didascaliile
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Concluzia la care s-a ajuns e că, fără respectarea exactă a criteriului istorico-tipologic, genurile se pot lesne confunda, și atunci trebuie să vorbim despre un compromis ("melo-tragic compromise"), mai ales în cazul cu totul aparte ilustrat de "melodrama înfrângerii" ("melodrama of defeat"63), când personajul sfârșește învins și compensația morală întârzie să se mai producă. Altminteri, diferențele majore se vădesc mai puțin în elementele de intrigă sau în construcția personajelor (la fel de schematice), cât în indicațiile regizorale, în didascaliile (de mare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
63), când personajul sfârșește învins și compensația morală întârzie să se mai producă. Altminteri, diferențele majore se vădesc mai puțin în elementele de intrigă sau în construcția personajelor (la fel de schematice), cât în indicațiile regizorale, în didascaliile (de mare amploare în melodramă, strict funcționale în tragedie) prin care autorul traduce imaginar, cu ajutorul propriei lecturi, o situație sau un conflict tragic, pentru a le adapta la context/ orizontul de așteptare. Cu toate acestea, ni se pare oarecum îndreptățită și opoziția stabilită de un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
răul exclusiv în exterior, fără a-l mai căuta și în sine. Smith comite însă un abuz în interpretare atunci când atribuie o "conștiință scindată" (recte o dimensiune psihologică) eroului tragic, distrus de un agent intern ("inner destructive agent"), în vreme ce protagonistul melodramei ("esentially whole"), de o inocență absolută, rămâne invariabil victima împrejurărilor exterioare. Or, pentru eroul tragic arhetipal (ilustrat de piesele lui Eschil, adânc ancorate în religie și mit), deseori la fel de naiv și nevinovat ca personajul de melodramă, răul vine tot din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
destructive agent"), în vreme ce protagonistul melodramei ("esentially whole"), de o inocență absolută, rămâne invariabil victima împrejurărilor exterioare. Or, pentru eroul tragic arhetipal (ilustrat de piesele lui Eschil, adânc ancorate în religie și mit), deseori la fel de naiv și nevinovat ca personajul de melodramă, răul vine tot din exterior, singurele instanțe menite a semnala caracterul malefic al pasiunii ("răul intern") fiind corul și, odată cu el, spectatorul, avertizat pas cu pas asupra naturii reale a conflictului dintre om și divinitate. În consecință, tragicul și melodramaticul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
perspectivă a trăirii directe, nemediate. Nu întâmplător s-a și demonstrat 65 că tragedia ar sta, simbolic, sub semnul orbirii (nu i-a scăpat lui Lovinescu, mare admirator al lui Freud, situația paradigmatică din Oedip), comedia, sub semnul surzeniei, iar melodrama, sub semnul muțeniei. Astfel, cel ce privește viața (în maniera aforistului Ibrăileanu, să zicem, dar și a criticului-moralist Lovinescu-Bizu) are acces la dimensiunea ei tragică; cel ce doar o "ascultă" devine un personaj comic; iar cel ce trăiește pur și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aforistului Ibrăileanu, să zicem, dar și a criticului-moralist Lovinescu-Bizu) are acces la dimensiunea ei tragică; cel ce doar o "ascultă" devine un personaj comic; iar cel ce trăiește pur și simplu transformă tragedia, adică imaginea vieții (cu tot cu muzica sa), în melodramă, adică în cuvânt și gest. Apoi, având în vedere că vorbele nu sunt niciodată capabile să exprime intensitatea trăirilor interioare, melodrama trebuie înțeleasă și ca un text al muțeniei locvace experiență estetică fundamentală, asimilată de teatrul modern în moduri care
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un personaj comic; iar cel ce trăiește pur și simplu transformă tragedia, adică imaginea vieții (cu tot cu muzica sa), în melodramă, adică în cuvânt și gest. Apoi, având în vedere că vorbele nu sunt niciodată capabile să exprime intensitatea trăirilor interioare, melodrama trebuie înțeleasă și ca un text al muțeniei locvace experiență estetică fundamentală, asimilată de teatrul modern în moduri care de care mai interesante, de la viziunea "alchimică" a lui Antonin Artaud la revoluționarul "laborator" al lui Jerzy Grotowski. Acum se înțelege
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
locvace experiență estetică fundamentală, asimilată de teatrul modern în moduri care de care mai interesante, de la viziunea "alchimică" a lui Antonin Artaud la revoluționarul "laborator" al lui Jerzy Grotowski. Acum se înțelege parcă mai bine noima afirmației lovinesciene privind durabilitatea melodramei, în oglinda teoriilor moderne care definesc dramaticul în sine drept o modalitate de "intensificare existențială", exprimată în teatrul european cu ajutorul cuvântului "tradus" în gest scenic. De fapt, esența (melo)dramaticului (și a vieții) se decantează în orizontul "logos"-ului, perceput
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melodramaticul pare să fie categoria fundamentală a teatrului, definită, aproape nietzschean, ca intensificare existențială și "mod al excesului" par excellence. Dintr-o perspectivă asemănătoare, Peter Brooks 69 (profesor la Universitatea din Yale, coleg cu mult mai cunoscutul Harold Bloom) consideră melodrama o categorie caracteristică a imaginarului, îndeosebi în cultura modernă/ "burgheză", identificabilă în diverse genuri și specii literare. Mai înainte însă de a intra în detalii se cuvine să precizăm că melodrama, ca gen istoric, apare la sfârșitul secolului al XVIII
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Yale, coleg cu mult mai cunoscutul Harold Bloom) consideră melodrama o categorie caracteristică a imaginarului, îndeosebi în cultura modernă/ "burgheză", identificabilă în diverse genuri și specii literare. Mai înainte însă de a intra în detalii se cuvine să precizăm că melodrama, ca gen istoric, apare la sfârșitul secolului al XVIII-lea, o dată cu Revoluția (căreia îi exprimă mentalitatea și "morala"), devenind cea mai populară formă de artă (amestec de texte și cântece) din prima jumătate a secolului al XIX-lea, paralel cu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Revoluția (căreia îi exprimă mentalitatea și "morala"), devenind cea mai populară formă de artă (amestec de texte și cântece) din prima jumătate a secolului al XIX-lea, paralel cu triumful bel canto-ului. Întemeietorul genului, Pixérécourt, sublinia latura pedagogică a melodramei, menită a impresiona puternic sensibilitatea spectatorului prin compensația morală oferită de actul justițiar al răsplătirii virtuții și al condamnării răului. De altminteri, teoreticienii au subliniat natura stereotipă a acestui gen codat, în maniera adaptată vremurilor moderne a commediei dell'arte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
natura stereotipă a acestui gen codat, în maniera adaptată vremurilor moderne a commediei dell'arte, cu o structură narativă invariabilă și niște roluri caracteristice (eroul, trădătorul, tatăl nedreptățit, tânăra femeie înșelată care-și întâlnește până la urmă ursitul etc.). Specifică romantismului, melodrama e și un gen așa-zicând "democratic", pentru că se adresează tuturor claselor sociale, deznodământul optimist ilustrând "unitatea utopică a unei lumi fericite", unde oamenii sunt egali și unde meritul personal rămâne unicul semn de noblețe 70. Dar melodrama s-a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Specifică romantismului, melodrama e și un gen așa-zicând "democratic", pentru că se adresează tuturor claselor sociale, deznodământul optimist ilustrând "unitatea utopică a unei lumi fericite", unde oamenii sunt egali și unde meritul personal rămâne unicul semn de noblețe 70. Dar melodrama s-a îndepărtat cu mult de la forma ei originară, ajungând să desemneze în general, prin abuz terminologic, caracterul excesiv al pasiunii, cum și natura neverosimilă (dacă avem în vedere principiul adecvării la "realitate") a "subiectului", a narațiunii și a celorlalte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
principiul adecvării la "realitate") a "subiectului", a narațiunii și a celorlalte elemente de compoziție. (Pentru a nu confunda lucrurile, trebuie precizat chiar de pe acum că, deși literatura lovinesciană ilustrează cu varii mijloace categoria melodramaticului, criticul-scriitor nu a compus, totuși, nicio melodramă.) Aceeași distincție necesară dintre "melodramă" (specie istoricizată) și melodramatic (categorie tipologică) o întâlnim la majoritatea cercetătorilor serioși ai fenomenului la care ne referim. Eric Bentley 71, de pildă, confirmă peste timp intuiția lui Lovinescu, atunci când consideră melodrama, în ultim resort
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
subiectului", a narațiunii și a celorlalte elemente de compoziție. (Pentru a nu confunda lucrurile, trebuie precizat chiar de pe acum că, deși literatura lovinesciană ilustrează cu varii mijloace categoria melodramaticului, criticul-scriitor nu a compus, totuși, nicio melodramă.) Aceeași distincție necesară dintre "melodramă" (specie istoricizată) și melodramatic (categorie tipologică) o întâlnim la majoritatea cercetătorilor serioși ai fenomenului la care ne referim. Eric Bentley 71, de pildă, confirmă peste timp intuiția lui Lovinescu, atunci când consideră melodrama, în ultim resort, drept expresia concentrată a impulsului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
compus, totuși, nicio melodramă.) Aceeași distincție necesară dintre "melodramă" (specie istoricizată) și melodramatic (categorie tipologică) o întâlnim la majoritatea cercetătorilor serioși ai fenomenului la care ne referim. Eric Bentley 71, de pildă, confirmă peste timp intuiția lui Lovinescu, atunci când consideră melodrama, în ultim resort, drept expresia concentrată a impulsului spre dramatizare, adică un tip etern al teatrului, i.e. reprezentare autentică a vieții în sine. Plecând de la aceleași premise, Peter Brooks insistă cu precădere asupra modernității genului, care, apărut o dată cu Revoluția, devine
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sale reprezentative" (monarhia și biserica), "abolirea centralismului" și a societății organice reclamate de creștinism ceea ce va duce, în plan literar, la invalidarea unor specii precum tragedia și a unor categorii de personaje caracteristice (eroul). Se cuvine menționat că, înainte de apariția melodramei ca specie literară cu profil distinct, Diderot semnalase deja hibridizarea tragediei cu elemente comice în acel "genre sérieux", printr-un fenomen de "îmblânzire" a exigențelor vechiului teatru plasat cândva în proximitatea orizontului metafizic al mitului, și coborât acum la nivelul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu elemente comice în acel "genre sérieux", printr-un fenomen de "îmblânzire" a exigențelor vechiului teatru plasat cândva în proximitatea orizontului metafizic al mitului, și coborât acum la nivelul mult mai pedestru, dar mai omenesc, al lucrurilor obișnuite 72. În melodramă, ca și în viață, comicul și tragicul se amestecă, deci, inextricabil. Apariția și succesul melodramei în Noul Regim e un fenomen similar, în esență, cu procesul descris de Mario Praz73 sau Virgil Nemoianu 74 pentru a explica "îmburghezirea" romantismului, adică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]