631 matches
-
calitate oficială”. Sunt în acest fragment mai multe elemente con- tradictorii care ne avertizează asupra intențiilor naratorului. În primul rând, acesta asumă rolul memorialistului care fixează stilul înalt al consemnării unui eveniment istoric decisiv, preferând însă o mărturie pasageră, un memento, lui monumentum reprezentat de activitatea istoricului pro- priu-zis. Etimologia latină este comună, monumentum este „tot ce amintește de ăceva, cuivaă”, „semn amintitor”, „amin tire”. La rândul său, termenul latinesc monumentum provine din verbul moneō, monēre, monuī, monitum „a atrage atenția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Alexander Hausvater, Ion Sapdaru, Alexandru Dabija, Moshe Yassur, Dan Vasile, Ada Lupu Premii: în 1994 a obținut Marele Premiu al performanței actoricești, la Gala recitalurilor dramatice de la Bacău. Numeroase turnee în țară și străinătate, participări la festivaluri de marcă. Memento Când un imprevizibil eveniment în viața personală părea a-mi curma zborul prescris în cartea destinului propriu, într-o zi de primăvară a anului 1988, coborând dintr-un tren pe peronul gării din Cluj, m-am dezmeticit din starea confuză
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Aaaa!... Cenere!... Cenuso. Întelego! Capisco!" s-a dumirit el. "Sei tranquillo, am adăugat eu cu bruma mea de taliană, o să aveți și voi cenere... A Roma!... A Veneția!... Cenere de palazzo! Cenere de cattedrale! Cenere universita! De toate o să aveți! Memento Constantinopole, Serenissime!" Mascalzzoni a capisco subito. S-a gălbejit și a tăcut mâlc. I-am băgat morcovul, râde el. În schimb, i-am rupt gura cu româncuțele noastre; i se scurgeau ochii după ele: "Bella!... Bellezza! Bellissima!". Parcă nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-o așa, fără să mai adaug nici un cuvânt. Reluând lucrul la carte, când m-am simțit în stare s-o fac, „continuând-o” pe fatala (și pentru mine) Katerina Ivanovna, am început o nouă pagină, lăsând-o pe precedenta ca memento, pe trei sferturi goală. Semnul meu de doliu a fost, și mai este încă, acolo, în manuscris, unul alb - ca la chinezi. * La câteva săptămâni după moartea mamei, a sunat o prietenă a ei, una din puținele care mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de mult încât ea, care mă iubește așa cum puțini oameni sunt în stare să iubească și care va suferi enorm când voi muri, să-și amintească de mine, cândva, cu un surâs împăcat. * Un element de continuitate, profund liniștitor; un memento al vechii vieți bucureștene și al propriei mele vieți, binișor trecută de jumătatea ei: omul, același parcă de zeci de ani, strigând - și vocea parcă îi este aceeași: măturaaa, măturaaaa... * Grija mea cea mai mare din ultima vreme: să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
extras, de pildă Sarmis și Gemenii, pure splendori, din care părți destul de ̀ ntinse apar în Scrisoarea IV și în alte locuri din antume ; de asemenea, Mureșanu și altele (ca să nu mai vorbim de Egipetul, scos, cum se știe, din Memento mori). Alte versuri, la un pas de împlinire, au trecut în antume doar cu o ușoară amendare, printr-o mișcare abia perceptibilă ce le-a eliberat ca prin miracol toată strălucirea latentă. Eminescu, atât de neglijent cu orice bunuri personale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
credem, dintr-un spirit de contradicție nu lipsit de virtuți stimulatoare, I. Negoițescu acordă poemului o destul de redusă stimă). Există în postume mai multă discursivitate decât în antume și mult mai mult romantism elocvent, de tip hugolian, de exemplu în Memento mori, în Mureșanu, în altele, precum și, virtual, în proiectele dramaturgice. În postume, Sarmis, e mai curând neptunic, în schimb Gemenii, urmarea sa purtând aceeași dată 1881, are o încărcătură plutonică foarte apropiată, ca temă și cadru, de Strigoii (1876). O
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de lumea dentiștilor, de suferințele din cabinetele lor. Prietenele și traducătoarele mele, Marianne (Eyre) și Inger (Johansson), au hotărât să facă o sărbătoare pentru împlinirea celor 50 de ani, în august! Vizita la dentist era și ea un fel de „memento” al apropiatei treceri definitive peste pragul senectuții! Totuși lucrez la o nouă carte de poeme, și Jacques Werup mi-a publicat în Sydsvenska Dagbladet un grupaj din ele, cu o prezentare și o fotografie-icoană de Lütfi Özkök. Vizită la Spitalul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în revistă „geografia” dureroasă a locului, am văzut și auzit suflete gemând și corul robilor jelind nevinovăția lor. Mi-am făcut reproșuri amare că mă dusesem cu colegii scriitori în acel loc care pentru mine trebuia mereu să rămână un memento pentru tot ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de „alte sensibilități” prin ceea ce avem comun decât prin ceea ce ne deosebește. Dar am început lucrul la traducere și, vreau-nu vreau, trebuie să-l termin. Nu pot abandona nimic până când nu e terminat. Am scris aceste lucruri ca pe un memento, în cazul că lenea de a fi eu mă va vizita din nou, punându-mă singură în lanțurile unei traduceri și mai grele. Februarie Am avansat în traducerea Jurnalului ocult al lui Strindberg, aproape sunt gata cu prima formă. Acum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
E un portret de poet care nu s-a îmbătat nici el însuși și nici de „aversele” istoriei, crezând mai departe într-un „viitor luminos”. Lucrurile sunt prea grave ca să le limităm la prezent. Sper din toată inima că un „memento” serios (al celor competenți, și nu al diletanților de ocazie) să aducă lumină asupra a ceea ce a fost, să se deschidă în primul rând dosarele Securității, de exemplu, cum s-a făcut în Germania, și pornind de la acest act esențial
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și săpunul, păstrându-le pentru alte vremuri "mai fericite" ale evoluției capitalismului în România . În zilele următoare, cu acceptul amicului, m-am apucat să creionez pe baza celor auzite și a Dosarului, așa "ad usum Delphini", cum spun docții, un "memento" pentru cine s-o nimeri, gândind și la spusele lui Iulius Fucik înainte de a fi executat: "Oameni, eu v-am iubit, vegheați"! I-am prezentat "în premieră" amicului câte ceva din cele scrise, a ascultat cu privirea fixă, ațintită în tavan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dobândite prin strădanie, profesionalism și atașament țării, profund credincios profesiei de excelență care este diplomația, cartea aceasta este și o spovedanie, o împărtășanie, un act de curățire morală și spirituală pe care l-am crezut necesar. Mai este și un "memento" adresat foștilor mei colegi diplomați, unii implicați, mai mult sau mai puțin, în "păienjenișurile albastre". Pentru toate aceste rațiuni, pe coperta volumului, am gândit inițial să pun reproducerea unui tablou celebru, "ȚIPĂTUL", al norvegianului Edvard MUNCH, cea mai valoroasă pictură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu rugăciunea și apoi... cum te va inspira Dumnezeu. Ești singurul preot căruia i-am adresat o participare formală, până în acest moment. Lui Dumnezeu i-am oferit, dacă vrea să accepte, simpla mea viață... Don Pio, uniți în Domnul. Salutări. Memento [amintește-ți de mine în rugăciune]. Al tău în Cristos. D. J. Calabria. Roagă-te ca să pot iubi și suferi». În aceste puține și simple rânduri nu găsim programe răsunătoare, nici proiecte ambițioase. Don Calabria a urmat cu docilitate voința
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
goethean pe un număr de "mume" (muma vântului, muma munților, muma mării, muma iernii, muma florilor). Într-un alt basm, variantă din punct de vedere ideologic mai fantastică a poemului Mureșan, un mag explorează călare pe-o stea lumile siderale. Memento mori este o Légende des siècles, luînd-o de la omul paleolitic și terminând cu Napoleon III, trecând bineînțeles prin episodul Daciei Traiane. Pretextul e romantic și comun, spiritul e românesc. Poemul ciclic al lui V. Hugo se ridica pe ideea de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
publicul literar îi aprecia mai mult pe Bolintineanu și pe Alecsandri decât pe marele poet, recunoscut ca valoare doar într-un cerc foarte restrâns. Nici astăzi, cu toată imensa popularizare realizată prin școală, părțile cele mai valoroase ale creației sale (Memento mori, de pildă) sunt puțin cunoscute. Cercetătorii respectivi ignoră și condițiile social-politice care au făcut ca mari scriitori să nu aibă acces la tipar și la recunoaștere publică, continuând, însă, să-și cultive talentul, contrar celor care afirmă că publicarea
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
a mă sinucide. O ziaristă din Câmpulung a văzut și a scris într-o revistă despre această cădere a mea, întrebându-se: Și preoții se sinucid. Revista se poate găsi ! Într-un articol despre „Părintele Adrian Cărăușu”, publicat în revista „Memento” din Timișoara, anul II, nr.143, de joi 25 iulie 1991, pagina a 4-a, cu contiuare în următoarele două numere pe aceiași pagină a 4-a am relatat cum securitatea m-a trimis la părintele Adrian ca să-l spionez
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Resursele istoriei literare, F, 1997, 2; Iulian Boldea, O poetică a suferinței, VTRA, 1997, 3; Ruxandra Ivăncescu, Chinuitul Max Blecher și tânărul Radu Țeposu, VTRA, 1997, 3; Borbély, Xenograme, 107-109; Ion Simuț, Lamento la moartea unui prieten, F, 1999, 11-12; Memento Radu G. Țeposu, VTRA, 2000, 5; Dimisianu, Lumea, 461-464; Grigor, Moromete, 59-63; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 236-238; Manolescu, Lista, III, 424-430; Petraș, Panorama, 619-622; Popa, Ist. lit., II, 1126; Dicț. scriit. rom., IV, 632-634; Nicolae Oprea, Timpul lecturii
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
largă, 3. o judecată sănătoasă, 4. iubire de muncă, 5. originalitate cît mai mare, 6. credință în continua lege a progresului, 7. stăpînire de sine, 8. hotărîre în urmărirea scopului, 9. credință în bunătatea altora, 10. un caracter tare. Fiecare memento din aceste trei evocă nobile și caracteristice sugestii; cel englez e însă mai precis, mai individualist și mai... pozitiv”. (I. Botez, „Sistemul de educație englez și continental”, în „Viața Romînească”, V, nr. 9, septembrie, 1910, p. 399-400). La distanță în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
loialitate, consecvență, responsabilitate. Cei ce au caracter ajung și la drepturile omului și nu ezită să devină eroi pentru patria lor. Dar unde găsești britanici la noi, chiar printre anglofili?! și mă mai întreb: noi de ce n-am avea propriul memento pedagogic? (în anii școlarității mele era cel împrumutat de la sovietici cu triplul îndemn leninist de a învăța.) *Am redactat (cu data de azi, 31 martie 1980) o cerere de demisie. Măndica, Pătrar și I. Constantinescu, venit pentru o inspecție de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintr-o antologie făcută de H. Barbusse și tradusă la noi de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, că „textul” a trecut, înainte de apariție, prin vămi strîmte etc. (Apropo de autorul Focului, nu m-am abținut să nu-i amintesc, în chip de memento, replica unui personaj: „Să luăm bine aminte ceea ce gîndim azi!”). În final, mi-a cerut să-i citesc, „cînd pot”, „romanul”. Am fixat un termen ceva mai lung, lăsînd să se înțeleagă de pe acum că nu-mi place (cu atît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
amintiți (N. N. Răutu, Al. Bocăneț, devenit conferențiar la Univ. Cernăuți, Har. Băeșu, șt. Gheorghiade etc.). Directorii de dinaintea d-nei Cosma, deasemenea nu511 Pe multe din scrisorile trimise subsemnatului, profesorul Virgil Tempeanu aplica o ștampilă cu textul: Prietenii Culturii - Fălticeni, ca un memento al rodnicei activități culturale pe care a desfășurat-o acolo, În epocă. 512 Liderul Partidului Liberal din Județul Baia. 513 Dumitru Turculeț, institutor stabilit În Fălticeni. Fost elev al lui Virgil Tempeanu la școala Normală. A profesat ca Învățător la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Dacia viitoare”. Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporare, susține rubrici ca „Revista politică” și „Revista științelor”. Dă un Curs facultativ de istorie modernă critică (1875) și un Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri (1883). În „Literatorul” i-a apărut o suită de Studii literare, reproduse în două volume (1892-1893). Didactice, greoaie, dar dovedind o bună cunoaștere a culturii antice, studiile judecă literatura vremii în raport cu idealul clasic
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
dat în românește o versiune în proză la Nevrozele lui Maurice Rollinat. SCRIERI: Etiam contra omnes, București, 1875; Curs facultativ de istorie modernă critică, București, 1875; O sută de adevăruri, București, 1875; Quelques vers. Au profit des blessés, București, 1877; Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri, București, 1883; Ritmuri și rime, București, 1892; Studii literare, I-II, București, 1892-1893; Aquarele și poezii în proză, București, 1894. Traduceri: Catulle Mendès, Sanguine, București, 1889. Repere bibliografice: Augustin Z. N. Pop, Eminescu
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]