1,388 matches
-
mult cu cât prima din surorile enumerate, Takuí, avusese și ea nu mai puțin de cinci copii, dintre care doi băieți și trei fete: Armeneak, Hambarțum, Mariam, Hatuna și Ripsimé. (Trebuia să ți le notezi fiindcă altfel nu puteai să memorezi atâtea nume.) Cu toții, înainte să se stabilească la Cetatea-Albă, locuiseră într-o comună mare, Strășeni, la vreo 20 de kilometri distanță de Chișinău. Dar ce era demn de reținut din toate cele povestite și mătușa Magdalena o spunea cu nedisimulată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din mișcările lor. Le făceau pe față. Degetele băieților, sub privirile mele nesățioase, meștereau ingenioase, în timp ce eu îmi dădeam silința să nu uit nimic din succesiunea de îndoituri și de plieri ale colii de hârtie care desăvârșeau opera. Dar le memoram oare? Mă minunam doar că ei lucrau cu precizie și puneau în ceea ce făceau tot zelul de care erau capabili. La rândul lor, deprinseseră un meșteșug anonim, dar nu lipsit de splendoare. De unde? Asta nu prea era treaba mea. Îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mareșalului Antonescu, geografia literaturii române, citatele din Filocalia și Pateric, după cum i am sedus evocându-mi junețea fascinată de Beatles, Led Zeppelin, Deep Purple, Eric Clapton, dar și de Pascal, Baudelaire, Rimbaud sau Dylan Thomas. Ce păcat că nu am memorat - ori, mai rău, că nu am păstrat - zecile de întrebări venite pe bilețele de la elevii din sală (așa cum, de pildă, am știut să conserv scrisorile de la deținuții din Pitești către „Omul care aduce cartea“)! Numai acum, când mi-a venit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să-nchidă ceața ta bolnavă, Jilavă, Jilavă...” Ritmică ușor de memorat. Tristețe greu de conservat. În “Universitatea populară” înjghebată în camera lui, orice intelectual putea să conferențieze despre ce îi era mai în plăcere. Ovidiu Papadima a vorbit despre ” Alecsandri-drumul vieții și al creației sale” și despre ”Zahei-Orbul”, romanul lui V.
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fidel - mai ales de Adrian. În timp ce Adrian nu mai prididea cu rememorările sale - unele chiar picante, Gabriela asculta și căuta să intervină și ea. Îmi reamintește de un zece primit pentru poezia „Mama”, de G. Coșbuc. Le indicasem elevilor să memoreze o parte doar, în timp ce ea a memorat-o în întregime. Revăd scena... Emoționată, recita versurile în felul ei, în timp ce eu pronunțam rar, sacadat și tot mai clar, cu gura larg deschisă - pentru a o determina să pronunțe cât mai clar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nu mai prididea cu rememorările sale - unele chiar picante, Gabriela asculta și căuta să intervină și ea. Îmi reamintește de un zece primit pentru poezia „Mama”, de G. Coșbuc. Le indicasem elevilor să memoreze o parte doar, în timp ce ea a memorat-o în întregime. Revăd scena... Emoționată, recita versurile în felul ei, în timp ce eu pronunțam rar, sacadat și tot mai clar, cu gura larg deschisă - pentru a o determina să pronunțe cât mai clar, cât mai inteligibil pentru restul clasei, care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fi de învins fiecare dintre ele. Bonnie - un dagherotip colorat, cu o friptură de două sute cincizeci de grame pe o farfurie de hârtie ținută în echilibru pe genunchi - asculta, de parcă ar fi fost un discurs pe care trebuia să-l memoreze pentru slujba ei de la Arc. — Uneori nu vă pare rău de ei? De străini? — Mă rog, spuse Rupp, cu îndoială. Nu e ca și cum ar fi pur și simplu naivi. Reverendul Billy zice că treaba asta cu Irakul e de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul ăsta e o tradiție, un ritual care se modifică doar foarte puțin, transmis din generație în generație. Chiar și buclele mici - la stânga, în jos pe valea aceea, înainte peste aflorimentul ăla - se păstrează. Ceva din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
existase până atunci acolo. Fiecare gând, năruind și reconstruind. Până și acompaniamentul acestei mierle, acesteia de acum, îl transforma pe Weber, făcându-l de nerecunoscut. Hățișul se complica pe măsură ce mergea pe urmele sale: grupurile de neuroni conectați care modelau și memorau lumina schimbătoare erau modelați, la rândul lor, în alte grupuri de neuroni. Sectoare întregi de circuite rezervate îngrădirii altor circuite, ochiul minții care demontează ochiul creierului, inteligența socială care fură circuitele orientării spațiale. „Parcă“ imitându-l pe „este“; simulări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
astfel de transmitere dodecimală îl ia și îl mută - așa cum e el. Nu are loc nici o transformare a structurii interne. Totuși, nava Dzan și tot echipajul ei, nu au fost mutați pur și simplu dintr-un loc, așa cum era el memorat de super-creierul Gosseyn, în alt loc memorat. Ei au venit direct la Gosseyn, de parcă el ar fi fost locul unde trebuiau să ajungă. Iar motivul pentru care nu a avut loc o coliziune între nava uriașă și capsula aceea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de nimeni, adică, în rîndul din față, chiar în dreptul profesorului, care stătea îndărătul unei catedre înalte, cu mîinile împreunate pe blatul ei. După ce se așezară toți, privi de la stînga la dreapta chipurile din fața lui, de parcă ar fi dorit să le memoreze pe fiecare în parte, apoi se lăsă pe spate și zise degajat: — Acum o să vă împărțim pe clase. în primul an, desigur, singura împărțire reală este între cei care aleg latina și cei care... aleg o limbă modernă. La sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoată din impas. Toate acestea, plus altele, m-au făcut să revin curând la scris. și, ca să nu cad din nou pradă scriiturii, refiguram numai construcții gata dărâmate... * Japonezul Hideaki Tomoyori, în vârstă de 46 de ani, a reușit să memoreze 15 151 de cifre zecimale ale simbolului matematic. 9. Lângă mine, Zenobia își ducea viața pe punctul cel mai direct al aparenței comune. O fragilitate vădită îi estompa mirifica tărie până într-atât încât eu însumi, din care făcea parte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oamenii nu își amintesc ce au văzut. Orice cunoaștere interioară devine un sprijin pentru viața de zi cu zi. Acest mic text este profesionist: -trebuie cunoscut drept o sursă de simboluri cu valoare de prevestire -liniile pot fi ușor de memorat: obiecte, acțiuni, culori, direcții... Odată memorate, descoperiți semnificațiile: acele pozitive trebuie să vă întărească, iar acele negative trebuie să vă ajute să evitați greșelile. Când eu, uitând de-a celorlalți chemări, privii cu sete-o umbră ce-ascultare cerea cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
învață? —La Universitatea Evreiască. În Ierusalim. Henry avea doi prieteni pe care îi sunase săptămâna trecută: pe tonul cel mai banal posibil, îi întrebase de fiii lor, ambii fiind de vârsta potrivită și își notase repede detaliile, după care le memorase. Mai era o singură oprire: vama. Ca bărbat alb de vârstă mijlocie, tristul adevăr era că a trecut întotdeauna prin vama de la Heathrow fluierând, privind cum altor nefericiți, aproape întotdeauna negri sau asiatici, li se cerea să-și golească valizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era potrivit ca biroul de invenții să acorde brevete pentru genele umane. Mii de astfel de brevete fuseseră deja emise. Era asta o idee bună? — Fără îndoială, avem o problemă, spuse dr. Bellarmino, fără să se uite la notițe. Își memorase depoziția, pentru a o putea spune cu fața către camerele de televiziune, mărind astfel impactul. — Brevetarea genelor de către industrie reprezintă o problemă semnificativă pentru viitorul cercetării. Pe de altă parte, brevetarea genelor de către cercetătorii științifici ar provoca probleme mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spună niciodată. Îl ura pe Gerard. Aveți o dispută pe teme de custodie din pricina unei păsări. — O să discut cu Nadejda. Însă cred că a plătit-o să tacă. — Pasărea îți știe numele? Numele laboratorului? Numere de telefon? — Nu, dar a memorat tonurile telefonului meu mobil. Obișnuia să le repete, ca o secvență de sunete. — Atunci, poate o să ne sune, cândva. — Poate, zise Gail oftând. Capitolul 45 Alex Burnet era în mijlocul celui mai dificil proces din cariera ei, un caz de viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
quesadillas. Sigur, e o slujbă cu jumătate de normă; nu se plătește cine știe ce, dar ce să-i faci? E doar temporar. Ce Îmi doresc de fapt e să devin Învățătoare. Tânătul studia acum Întrebător chipul lui Rose ca pentru a memora fiecare detaliu pentru a și-l aminti mai târziu. — Oricum, probabil că acolo te-am mai văzut, trase Rose concluzia. Își miji ochii și Își umezi buza de jos, trecând la expresia de felină. — M-am lăsat anul trecut, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușii Feride e o excelentă maestră al colajelor. Lângă camera mătușii Feride e o baie și alături de ea, camera mătușii Zeliha. E trează. Stă În capul oaselor În pat, cercetându-și camera de parcă ar fi aparținut altcuiva, de parcă ar fi memorat detaliile ca să se simtă mai apropiată de străina care locuiește acolo. Își privește hainele, zecile de fuste, toate scurte, toate viu colorate, felul ei personal de protest Împotriva codurilor morale În mijlocul cărora s-a născut. Pe pereți sunt poze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simplă soluția problemei. Harta era la Îndemâna tuturor, oricine o putea vedea, mii de persoane au trecut prin fața ei zilnic, timp de secole. Iar pe de altă parte, sistemul de orientare e atât de elementar, că-i de-ajuns să-i memorezi schema, iar harta ar putea fi reprodusă pe loc, oriunde. Atât de simplă și atât de imprevizibilă... Faceți socoteala - spun așa numai ca să redau ideea -, e ca și cum harta ar fi Înscrisă În piramida lui Keops, desfăcută În fața tuturor, și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
milliard de dolari. Dacă veți cădea cu toții de acord că această poezie valorează un miliard de dolari - și nu văd de ce nu ați face-o - atunci această poezie chiar valorează un miliard de dolari și dacă o cumpărați, o puteți memora și este la fel de bună peste tot În lume unde mergeți - vă duceți la bancă și scoateți exact atîta cît vreți din ea. RÎsete răsfirate, aplauze ici și colo, apoi cîteva sunete de spaimă. Unii spectatori, obișnuiți să se pipăie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rost. Pentru el nu exista femeie potrivită; femeile erau, ca și Wakefield Însuși, inexplicabile. — Ce vrei să faci acum? Maggie se trîntește pe spate, cu brațele sub cap. E complet trează, deși ceasul de pe noptieră arată 3:30 a.m. Wakefield memorează o notă mentală către el Însuși: sex oral = alune și sare de mare. — Presupun că somnul nu te interesează. — Somnul? Glumești? Nu prea facem altceva În Typical. CÎnd ne vine vreun oaspete, stăm pe baricade toată noaptea. — Oaspetele de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prea mult de-atunci. Singura diferență dintre mușteriii de-atunci și cei de-acum era că, în loc să se urce pe șapte cărări în căruță și să-și lase caii să găsească drumul spre casă, consumatorii moderni își sunau soțiile. Fran memoră ce voia să bea fiecare și își croi drum spre bar. Ca de obicei, barmanul misogin găsea o nemăsurată plăcere în a lăsa clientele de sex feminin, chiar și cele în ținută de afaceri, să aștepte cât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a privit pe Gaston cu ironie și dispreț și a râs fără să-i răspundă? Gaston și câinele au pornit iar spre răsărit. Au trecut prin Sanjuku, Ōhashi... Gaston, cu harta pe care i-o dăduse Takamori în mână, a memorat numele străzilor pe care le-a străbătut. Trecuseră deja două ore de când plecase din Kyōdō. — Câine-san, ai obosit, nu? îi strigă el animalului care se opri să adulmece o grămadă de gunoi. Și pe Gaston îl dureau picioarele de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sugerează Trish. Mă rog, vedem noi. Dar ce grozav! O vacanță! Și Încă În sudul Franței! Întoarce paginile albumului pînă ajunge la prima, iar eu mă așez lîngă ea pe canapea și studiem Împreună fotografiile, cu mare atenție, Încercînd să memorăm fiecare oblon, fiece perete de piatră, fiecare pat imens, de epocă, din lemn de cireș. — Nu-i așa că arată totul foarte idilic? oftează ea. — Așa e. Și cel mai frumos lucru e că n-au mai rămas decît opt săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]