46,957 matches
-
Gheorghe Ceaușescu Editura Compania, instituție care ne-a obișnuit cu cărți importante editate în foarte bune condiții, a publicat recent memoriile lui Petru Groza intitulate Adio lumii vechi, rămase până acum în manuscris. Din punctul de vedere al dezvăluirii propriului caracter, sunt interesante memoriile lui Petru Groza. Zadarnic va căuta cititorul amănunte relevante pentru viața politică românească. Poate doar câteva fapte
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
Compania, instituție care ne-a obișnuit cu cărți importante editate în foarte bune condiții, a publicat recent memoriile lui Petru Groza intitulate Adio lumii vechi, rămase până acum în manuscris. Din punctul de vedere al dezvăluirii propriului caracter, sunt interesante memoriile lui Petru Groza. Zadarnic va căuta cititorul amănunte relevante pentru viața politică românească. Poate doar câteva fapte mărunte, e adevărat sugestiv descrise, referitoare la luptele duse de românii ardeleni înainte de primul război mondial sau la căderea guvernului Averescu în 1927
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
Groza nu are nici-o valoare. Dimpotrivă: ea induce în eroare cititorii, căci scopul nemărturisit al omului adus la putere de Vâșinski este de a ponegri tot ceea ce a fost semnificativ în România până la căderea ei sub stăpânirea tancurilor sovietice. Sigur, memoriile sunt un gen literar în care subiectivitatea își pune foarte puternic amprenta și în care prea adesea sunt scoase în evidență aspecte negative ale contemporanilor; dar, un Argetoianu, de pildă, cu tot cinismul de care dă dovadă și în amintirile
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
că "averescanii l-au uitat". După arestarea bunicului meu, Petre Papacostea, bunica i-a trimis un memoriu, sperând că vechea solidaritate averescană își va spune cuvântul. Răspunsul a fost insultător. Marioneta asista complice la crimele fără precedent comise împotriva țării. Memoriile lui Petru Groza prezintă importanță numai dintr-un singur punct de vedere: ele demonstrează cât de adânc pervertește lipsa de caracter, dorința de lux și ambiția nemăsurată un om înzestrat de la natură cu calități care l-ar fi putut așeza
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
și astăzi cum din aceleași motive se produce decăderea morală și intelectuală a multor persoane care ar fi putut contribui cu adevărat la redresarea țării. Pervertirea prea multora explică marasmul în care ne zbatem. Dacă acești indivizi își vor scrie memoriile, ele vor fi, din punctul de vedere al mentalității, similare celor ale lui Petru Groza. Evocând locurile natale, Petru Groza se socotește descendent al dacilor, respingând posibilitatea unei ascendențe romane. Delir romantic sau refuzul unei Românii europene? Greu de răspuns
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
desăvîrșește, vorbesc o altă limbă. II. Iar acum, puțin turism în chip de mărturie Acum puțin turism, pentru că acum mi-am pierdut inocența, am ieșit din geografia fictivă, și pentru că frumusețile patriei sînt astăzi cabinetul meu de lucru (citat din memorie!), am intrat direct în țara de pămînt. Acum știu că Sf. Gheorghe există, că acolo prietenul meu Doru Mareș este Director, că multe promoții de sculptori își odihnesc ciolanele lor de piatră, de lemn și de metal pe platoul de la
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
populare: "Azi, după 13 ani de la momentul decembrist, excepție făcînd cîțiva politicieni ce țin să se legitimeze cu eroismul unei participări, nimeni în România nu mai crede în ceea ce s-a văzut la televizor." Dacă și-ar folosi mai atent memoria, analistul și-ar reaminti că semnele de întrebare n-au fost provocate de căderea lui Ceaușescu, ci de ceea ce s-a întîmplat după aceea. Cît despre cele petrecute la Bagdad, se pare că marea problemă a lui Ion Cristoiu e
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
unui actor este în așa măsură expresia talentului încât constat că ea, vocea, mi s-a fixat în auz ca o componentă esențială a personalității lui unice. Vocea actorului este indisolubil legată de ființa lui. Jocul ni se întipărește în memorie prin acel indicibil sunet al vocii. Nu mi-i pot aminti pe Birlic, pe Giugaru, pe Calboreanu, pe Elvira Godeanu, pe Leopoldina Bălănuță sau pe Irina Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
mărturisirilor sale, dintr-un neoplatonician trecut prin școala maniheismului, Augustin a devenit cu adevărat o ființă "îmbrăcată în Hristos". Și merită să te întrebi cum, dintr-un tînăr știind pe de rost scrierile lui Cicero, Vergiliu sau Porfir, a cărui memorie avea să-i rămînă fidelă pînă pe patul de moarte, cînd, înainte de sfîrșit, avusese puterea de a mai rosti un citat din Plotin, cum dintr-un tînăr libertin trăind în concubinaj cu o femeie căreia îi făcuse un copil și
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
a extrage din blocul neutru sau din lutul amorf ceea ce ele conțin ca virtualitate, ca structură embrionară gata oricînd să se dezvolte sub impactul unei gîndiri fecundatoare. Iar formele astfel născute își păstrează mai departe, ca pe o amprentă a memoriei lor genetice, dar și ca semn peremptoriu al ieșirii din vag, un caracter ambiguu de natură frustă și de idee încorporată. Fie că sînt bronzuri sau forme cioplite, integrate ambientului natural ori gîndite la scara unor spații interioare, lucrările sale
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
expresie la alta, de la un limbaj la altul și de la un tip de reprezentare la altul cu o mare ușurință și cu o surprinzătoare prospețime. Evadat din captivitatea genurilor, el s-a eliberat de monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
Marian Ilea Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura, cred că oriunde v-ați afla, aveți în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare. Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraș, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcționar la episcopie, a fost numit preot
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
zi am ajuns la Lugoj, unde tatăl meu, care a fugit din închisoare de la Oradea, s-a întâlnit cu mama la Turda și a ajuns preot funcționar la episcopia greco-catolică din Lugoj, unde mi-am făcut școala primară și liceul. Memoria... toți acei ani ai copilăriei și-ai adolescenței, și-ai postadolescenței... au rămas în zona aceasta a Recei și Ardealului, a țăranului, a figurilor de țărănci, a animalelor de-acolo; tata avea un cal, Luisa, avea 7 vaci... }in minte
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
procedez într-un anume fel ca să-și păstreze structura. Mă rog... sunt amănunte... Marian Ilea: Există o desprindere de lumea pe care o propune, ficțională, în momentul în care un scriitor își termină o carte? Și dacă da, credeți că memoria unui scriitor poate să semene cu memoria unui computer, apeși pe un buton și ai șters după ce ai terminat cartea? Nicolae Breban: Nu, nu... apropierea creierului de mașini s-a mai făcut și în secolul XVIII, când creierul a fost
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
păstreze structura. Mă rog... sunt amănunte... Marian Ilea: Există o desprindere de lumea pe care o propune, ficțională, în momentul în care un scriitor își termină o carte? Și dacă da, credeți că memoria unui scriitor poate să semene cu memoria unui computer, apeși pe un buton și ai șters după ce ai terminat cartea? Nicolae Breban: Nu, nu... apropierea creierului de mașini s-a mai făcut și în secolul XVIII, când creierul a fost comparat cu o mașină, astăzi creierul este
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
aceea poporul român, care numără mii și mii de povestitori, la mese, are puțini romancieri, capabili să scrie cursiv, colorat, dar să construiască, pentru că romanul este o formă a construcției. Augustin Buzura: Romanul înseamnă personaj și construcție. Marian Ilea: În memoria dvs. pasivă, există astfel de oameni, v-au marcat? Pe dvs. de exemplu - la Recea; se vorbește foarte frumos de dvs., de familia dvs., și despre încă o familie care a reușit să împroprietărească o serie de țărani care or
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
de exemplu - la Recea; se vorbește foarte frumos de dvs., de familia dvs., și despre încă o familie care a reușit să împroprietărească o serie de țărani care or plătit când or avut, ori familia respectivă așa a rămas în memoria pasivă a locului. Dvs. ați rămas cu niște figuri, nu neapărat de țărani?... Nicolae Breban: Faptul că tatăl meu a fost arestat, că nu a plecat cu administrația, că a rămas cu țăranii, că a slujit în biserică... și asta
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
pînă acum de marele poetician, Fiction & Cie. De unde poate și deruta librarilor care, în așteptarea cărții și deja puși în încurcătură de titlul ei, o anunțau unii ca pe un roman, alții ca pe un jurnal, alții ca pe niște memorii. De acasă unde, prin deosebita amabilitate a autorului, primisem cartea în "avant-premieră", am aflat că e vorba de un dicționar mai special. Nerăbdătoare m-am adresat autorului, care, amuzat și enigmatic, mi-a răspuns "E un pic din toate astea
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
casă de închiriat, terasă, trotuar, grădină. Rumoarea nu încetează niciodată. Am întîlnit oameni care s-au obișnuit să-și facă astfel concediul de douăzeci de ani, venind să vadă teatru, dans, expoziții. Ei înșiși au devenit repere, un tip de memorie afectivă a evoluției acestui fenomen, a tradiției, transformărilor, a accentelor formidabile pe care le-a primit în timp, o memorie care poate să spună, dintr-o anumită perspectivă, povestea acestui festival. A fost odată la Avignon... Și povestea ar dura
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
astfel concediul de douăzeci de ani, venind să vadă teatru, dans, expoziții. Ei înșiși au devenit repere, un tip de memorie afectivă a evoluției acestui fenomen, a tradiției, transformărilor, a accentelor formidabile pe care le-a primit în timp, o memorie care poate să spună, dintr-o anumită perspectivă, povestea acestui festival. A fost odată la Avignon... Și povestea ar dura, poate, o mie și una de nopți. Istoria festivalului s-a înfipt în zidurile cetății, în conștiința avignonezilor, a celor
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
articol al dlui Michael Shafir din revista 22 (1-7 august) prilejuit de moartea lui Raoul Șorban. Temeinic informat, articolul arată că întreaga carieră (inclusiv didactică) și toată reputația (a unui Drept între Popoare, cum l-a declarat în 1987 Institutul Memoria Yad Vashem din Ierusalim) lui Șorban s-au bazat pe fals creat cu bună știință. Șorban n-a făcut parte din rețeaua Ministerului de Externe al României care a facilitat tranzitul din Ungaria în România a unor evrei maghiari în
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
lor, din mesajul pe care simt că îl au de transmis, din ce și cum construiesc acum, mîine, peste doi ani. "Cartoteca","Decameronul", "Chang-Eng"... Spectacolele lui Vișa de la Sibiu, de după întoarcere, care mă obsedează, care ocupă un loc confortabil în memoria mea afectivă, spectacole de o forță și de o modernitate pe care puțini s-au ostenit să le accepte atunci. Pentru că puțini s-au ostenit să se ducă la Sibiu. Bucureștiul continua să fie atracția numărul unu. Singura excepție, Purcărete
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă, de pictor extrem de rafinat, uneori pînă la implozia și la resorbția cromatică, dar fără feromoni și fără calități mnemotehnice. Semnalele picturii sale ies din orizontul memoriei așa cum propria-i culoare iese din suportul ei material pentru a se volatiliza imediat, asemenea unui parfum greu, într-o atmosferă încețoșată și fumegîndă. Datorită acestei selecții riguroase și bine calculate, cartea lui Mihai Sârbulescu reușește să construiască una dintre
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
artelor plastice și, în particular, în acela al atelierului de pictură, prin natura lui mai ordonat fizic și mai coerent simbolic. Discuțiile sunt conduse în așa fel încît fiecare dintre parteneri este pus în situația de a balansa permanent între memorie și actualitate, între anii formației și cei ai maturității, între faptul tranzitoriu, istoricizat, și obsesia creației înalte, dacă s-ar putea chiar desăvîrșite. De multe ori, căldura evocărilor și rememorarea unor fapte mărunte, a unor întîmplări în care au fost
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
a dorit să fie (re)cunoscut drept compozitor, nu numai ca interpret. Se pare însă că posibilitatea lui de a opta, cu alte cuvinte, divina lui libertate este în continuare încălcată de diletantismul celor cu creierele colbuite, mândri vrăjmași ai memoriei și demnității spiritului, mulțumiți de a face ceva ce nu pot în realitate face. L-am întrebat de una, de alta. Mi-a spus că din când în când mai iese cu Chopin la o ,partita" de Bach, că mai
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]