1,658 matches
-
ispășire. Și mai e fericirea celor care au forța teribilă de a iubi; „Ceux qui s’aiment et qui sont séparés peuvent vivre dans la douleur, mais ce n’est pas le désespoir; ils savent que l’amour existe”. (La mer au plus près, în L’été). Această fericire poate că e o vocație, dar e în orice caz o dificilă și aprigă virtute. Pedagogului absolut i se pare însă că e un soi de école buissonnière și parcă îl aud
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Pedagogului absolut i se pare însă că e un soi de école buissonnière și parcă îl aud trimițându-l în banca lui pe „bietul Camus” sau, în lipsa acestuia, pe vreun admirator de al lui, ca alde mine, cu vorbele: „No, meri la loc, prostovane!” CONUL DE UMBRĂ Marilor scriitori li se întâmplă să intre, cum se zice, în câte un „con de umbră”: atunci le scade rău de tot creditul la generațiile tinere și se vorbește de ei ca de niște
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Documente privitoare la istoria românilor, 1199-1346, ed. N. Densușianu, București, 1887, p. 261. • G. I. Brătianu, Recherches sur Vicina et Cetatea Albă. Contribution a l’histoire de la domination byzantine et tatare et du commerce génois sur le littoral roumain de la Mer Noire, Bucarest, 1935. prin Brașov, făcea legătura cu Europa Centrală; al doilea, cu punctul de pornire la Cetatea Albă, care străbătea Moldova și, prin Lemberg, lega comerțul pontic cu Marea Baltică și Europa centrală. Prin noile artere ale comerțului intercontinental, consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Grigore Al. Ghica 43. • V. Mihordea, Participarea diplomatică a Moldovei la aplanarea neînțelegerilor polonotătare în 1763, în „Studii“, 19, 2, 1966, p. 321-342; Veniamin Ciobanu, Relațiile politice românopolone între 1699 și 1848, București, 1980. • Faruk Bilici, La politique française en Mer Noire, 1747-1789, Vicissitudes d’une implantation, Istanbul. Pierre Fornetti a fost consul în anii 1758-1767. • Andrei Pippidi, Une correspondance entre Varsovie, Jassy et Versailles en 1763, in Idées politiques et mentalités entre l’Orient et l’Occident. Pologne et Pays
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pour elle la cession d’un territoire nommé Bukovine, qui facilitait la communication de la Transylvanie avec la Galicie, et j’avais engagé la Porte à permettre à l’Autriche la navigation par le bas Danube et l’entrée dans la mer Noire“44. Pentru a caracteriza situația celor care au condus țările române în această perioadă, internunțiul Herbert-Rathkeal, în instrucțiunile adresate în 1786 agentului diplomatic al Austriei în Principate, a găsit o formulare al cărei adevăr trebuie să-l recunoaștem: „Les
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Empire. Nature et signification des frontières romaines. Actes de la table Romde Internationale de Nemours, 21-22-23 mai 1992, sous la direction de P. Brun, S. van der Leew, Ch.R. Whittaker, Nemours, 1993, p. 95-103; J. Desanges, Rome et les riverains de la mer Rouge au IIIe siècle de notre ère. Aperçus récents et nouveaux problèmes, în „Ktèma“, 9, 1984, p. 252-255; É. Frézouls, Quelques enseignements du Périple de la Mer Érythrée, în ibidem, p. 314-324; M. Sartre, Bostra. Des origines à l’Islam, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Leew, Ch.R. Whittaker, Nemours, 1993, p. 95-103; J. Desanges, Rome et les riverains de la mer Rouge au IIIe siècle de notre ère. Aperçus récents et nouveaux problèmes, în „Ktèma“, 9, 1984, p. 252-255; É. Frézouls, Quelques enseignements du Périple de la Mer Érythrée, în ibidem, p. 314-324; M. Sartre, Bostra. Des origines à l’Islam, Paris, 1985, p. 154; S.E. Sidebotham, Ports of the Red Sea and the Arabia-India Trade, în MBAH, 5, 1986, 2, p. 16-36; idem, Roman Economic Policy in
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
the Red Sea and the Arabia-India Trade, în MBAH, 5, 1986, 2, p. 16-36; idem, Roman Economic Policy in the Erythra Thalassa 30 B.C. - A.D. 217, Leiden, 1986 (SEG, XXXVI, 1504); M. Reddé, J.-C. Golvin, Du Nil à la Mer Rouge: documents anciens et nouveaux sur les routes du désert oriental d’Égypte, în „Karthago“, 21, 1987, p. 5-64; L. Casson, Rome’s Trade with Eastern Coast of India, în Navires er commerces de la Méditerranée antique. Hommage à Jean Rougé
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să recunosc. — Cum, nu ți-a spus? — Nu l-am Întrebat! E irelevant! Suze Începe să mă cam calce pe nervi cu toate Întrebările astea ale ei. — Am uitat să-ți zic, În pachetul de cadou am primit Crème de la Mer, zic ca s-o distrag de la firul discuției. Și un voucher pentru Champneys! — Ei, na! Suze se Înviorează subit. Și poți să mai iei pe cineva cu tine? N-o să le las pe mama și pe Suze să mă bage
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care i le-a lăsat vreodată lui Luke, broșurile și foile de observație de la idioata ei de clinică holistică... pînă și cadourile gratuite din punga primită În prima zi. (A fost un pic cam nașpa cu cutia de Crème de Mer, fiindcă o cam consumasem, așa că am băgat În locul ei În pungă un borcan vechi de Lancôme. Dar nu e nevoie ca Venetia să afle asta.) E ca o cutie de despărțire. O să i-o Întind și-o să-i zic, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fum și de ninsoare”). Poemele capătă inflexiuni dionisiace, depășind exoticul, și celebrează vitalitatea, dragostea: „noi ne iubim și totuși suntem zei”; „atât de verzi suntem și atât de înalți”. Registrul nu se schimbă în publicistica din Țările de sus ale merilor (1974), autorul transferând filonul sentimental și aici. Se descriu și alte ținuturi patriarhale dintre Olt și munte, unde poezia este aducere-aminte, bradul, soarele, mănăstirea, șarpele devin simboluri laice, iar oamenii sunt precum cei arhaici, oameni ai munților, aspri, „crescători de
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
munte, unde poezia este aducere-aminte, bradul, soarele, mănăstirea, șarpele devin simboluri laice, iar oamenii sunt precum cei arhaici, oameni ai munților, aspri, „crescători de vulpi argintii”. Reporterul pendulează mereu între Țara Făgărașului - „ținutul alb”, „țara de sus a sufletelor și merilor” - și toposul marin, la care se întoarce în Zile de pescuit (1985) și Haz cu pește (sau Fals tratat de adolescență și pescuit) (1994), ca și în romanul Vara nimănui (1978). Tărâmul mirific al Deltei este chiar personaj în Vara
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
pseudoîncheiere. În 1998 R. a publicat o carte de succes, Bucate, vinuri și obiceiuri românești (adăugită în 2002), un periplu prin cultură, folclor și sociologie polarizat de „secretele” bucătăriei tradiționale. SCRIERI: Ohaba, țara asta, București, 1972; Țările de sus ale merilor, București, 1974; Călătorie spre nord, București, 1976; Vara nimănui, București, 1978; Elegii, București, 1980; Zile de pescuit, București, 1985; Haz cu pește (sau Fals tratat de adolescență și pescuit), București, 1994; Precum fumul, București, 1996; Bucate, vinuri și obiceiuri românești
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1983). A funcționat ca economist, iar din 1987 ca director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Debutează editorial cu placheta Pânzele babei (1978), consacrată lumii adolescenților. Culegerile de povestiri Havuzul (1982), Meri sălbatici (1987), Avem de trăit și mâine (1992) sunt consemnări realiste bazate pe sondaje psihologice, în care R. conturează diferite tipuri umane - dezrădăcinați, filistini, dar și firi vizionare -, tinzând spre o delimitare netă între valorile efemere și cele perene. Romanul
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
în perioada de „democratizare” din ultimii ani, care își dezvăluie adesea și reversul dramatic ori tragic. R. scrie și literatură pentru copii: Unde crește ploaia? (1990), Fără antract (1996). SCRIERI: Pânzele babei, Chișinău, 1978; Havuzul, Chișinău, 1982; Lia, Chișinău, 1983; Meri sălbatici, Chișinău, 1987; Totul se repetă, Chișinău, 1988; Unde crește ploaia?, Chișinău, 1990; Avem de trăit și mâine, Chișinău, 1992; Fără antract, Chișinău, 1996; Ploaia de aur, Chișinău, 1997; Șobolaniada, Chișinău, 1998; Treacă alții puntea, Chișinău, 2000; Marginea lumii, Timișoara
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
chiar o revistă culturală bilunară, „Le Courrier du Dublin”. În 1952 se mută în Olanda. Organizează la Flessingue (1953) o expoziție de pictură în ulei, cu peisaje și tipuri de țărani români. Tipărește două plachete: Des Rêves aux portes de la mer (1954) și, în neerlandeză, De muze tussen twee woordenboeken (1955). Din 1956 se stabilește în Belgia, cu speranța că va putea promova mai ușor cultura română. Fondează societăți, își publică versurile, traduce din literatura română în franceză și flamandă. Înființează
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
aurores, Focșani, 1926; Ceramică, București, 1928; Soveja ou Le Retour du coeur, Paris, 1930; Aux Ordres du destin, Pau, 1941; Clamondé, Pau, 1941; Louange à Marie, Clermont-Ferrand, 1945; Un Baiser pour Dark Rosaleen, Dublin, 1949; Des Rêves aux portes de la mer, Paris, 1954; De muze tussen twee woordenboeken [Muza între două vocabulare], Flessingue, 1955; Plus surprenante la parole, Anvers, 1958; Rupture des ténèbres, Bruxelles, 1962; Brève connaissance de la Roumanie, Bruxelles, 1963; Mijn roemeens hart in Belgie [Inima mea românească în Belgia
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
imagistică barocă. În cărțile următoare, caracterizate de o minimă evoluție tematică, tonalitatea elegiacă se accentuează: „Din cer răsturnat un roz nesfârșit,/ o bură de fluturi pe umerii serii:/ iarba cu lâna de miei s-a-ncâlcit,/ negura-n spume cu merii.// Florile toate de tije se rup/ și saltă; mireasma se rupe de ele,/ ciorchina de curpeni, duhul de trup,/ îngerii și ei de stele.// Și clipa durează.” Structurile prozodice devin și ele mai complexe. Criticii au remarcat ecourile tematice și
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
di Isaia, Brescia, 1983. Pesthy, M., „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, în Origeniana octava, L. Perrone (éd.), Louvain, 2003. Philonenko, M,. „Le Martyre d’Esaïe et l’Histoire de la secte de Qoumrân”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de la Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 1-10. Pippidi, D.M., Recherches sur le culte impérial, Paris, 1939. Poinsotte, J.‑M., „L’Apocalypse selon Commodien”, în Revue des études latines, 74, 1996, pp. 270-281. Poinsotte, J.‑M., „Un Nero rediuiuus chez un poète
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
semaine planétaire”, în Augustinianum, 19, 1979, pp. 189‑196, repris dans Liturgie, foi et vie des premiers chrétiens, Paris, 1986, pp. 509‑520. Rosenstiehl, J.-M., „Le portrait de l’Antéchrist”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de Mer Morte, Paris, 1967, pp. 47-60. Rowley, H.H., Darius the Mede and the Four World Empires in the Book of Daniel, Cardiff, 1935. Ruiz de la Peña, J.L., La otra dimensión. Escatología cristiana, Madrid, 1975. Salvatore, A., „L’enigma di Commodiano. Considerazioni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Book of Ascensio Isaiae and the Dead Sea Sect”, în Israel Exploration Journal, 3, 1953, pp. 30‑47; M. Philonenko, „Le Martyre d’Esaïe et l’Histoire de la secte de Qoumrân”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de la Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 1‑10. . Iată în ce manieră prezintă autorul modul de viață al acestei comunități cu totul speciale: „Purtau cu toții veșminte de sac și erau cu toții profeți; nu aveau nimic personal, erau lipsiți de orice bun
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Apocalissi apocrife, ed. A.M. Di Nola, Milano, 1993, pp. 137‑144. . Cf. capitolul despre legenda lui Nero rediuiuus al prezentei lucrări. . Cf. J.‑M. Rosenstiehl, „Le portrait de l’Antichrist”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de la Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 47‑60; J. Ford, „The Physical Features of the Antichrist”, în Journal for the Studies of the Pseudepigrapha 14, 1996, pp. 23‑41; B. McGinn, op. cit, pp. 92‑93. . J.H. Charlesworth, The Old Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
afirmă unele relații care au circulat în Apus: „Ces 6 corps morts furent ensuite transportés par des porteurs devant la grande porte de la Cour, pour servir de spectacle à tout le monde, et le lendemain on le jetta dans la mer. La femme, les filles et 2 petites filles de cet infortunè prince, ayant été temoins occullaires de cette tragédie, furent ensuite condamnés à une prison perpétuelle...”) sau cutremurătoarea știre i-a parvenit în închisoare (C. Gane)? Dacă ne întoarcem privirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oricum, istoricii și-au spus cuvântul). Trupurile descăpățânate - expuse „devant la grande porte de la Cour, pour server de spectacle à tout le monde” (capetele, înfipte în sulițe, fuseseră plimbate pe străzile Istanbulului) - aruncate în apă („on les jetta dans la mer”), n-au zăcut multă vreme pe fundul mării. Din inițiativa Patriarhiei Ecumenice, se pare, cadavrele au fost pescuite și „duse pe ascuns, la Halki, una din frumoasele insule Prinkips, peste drum de Anatolia, în marea de Marmara. Acolo își găsiră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie volnic a cerca pentru gloabele dușegubinii, pe unde s-ar afla la acel ținut, să aibă a lua câte 20 de lei de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele, de la cei ce se vor afla în vină cu fete meri și câte 12 de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele de la acei ce s-a afla în vină cu fămee văduvă, după obiceiul ce este așezat cu testament...” 389. încrederea înșelată. Dar nu numai atât... Nemulțumită de sentința dată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]