626 matches
-
jertfelnic, Mana ce se da cucernic, În chip tainic și măreț. Bun Păstor, creștina turmă, Poart-o pe regeasca-ți urmă; Toate relele-i le curmă, Și în ziua cea din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne-n plaiuri imortale Du-ne-n fericitul rai. Amin. Pr. Ștefan Tătaru Viața, almanah 1943, pp. 65-66 ...Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Închinare P.C. Sale Pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întreaga iarnă, imediat ce s-a așezat zăpada, tocmai pentru asemenea situații în care domni veniți dela oraș ar dori să înopteze acolo. S-au tomnit, au ajuns la înțelegere să-i călăuzească pentru câțiva Florini. Și-a luat și el merinde pe două zile într-o straiță frumos cusută de vreo drăguță de-a lui din sat, s-a încotoșmănat cu recălul lui cel mai fain și-au plecat la drum. Douăzeci de ore au luptat deschizând drum în nămeții ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla deasupra capului, pentru a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină, se lăsa pe-o rână, pentru câteva minute, la o umbră improvizată, ca să-și odihnescă oasele trudite și mușchii vlăguiți. În puținele clipe de odihnă, truditorii își trăgeau, parcă, vlaga
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fi alipit de el. Or el dorea să-și pună încrederea, dragostea și speranța numai în Dumnezeu. Aceste lucruri pe care le spunea le și simțea în inima sa. De aceea, dorea nu numai să călătorească singur, ci și fără merinde. Și târguindu-se cu privire la îmbarcare, căpătă de la proprietarul corabiei învoirea de a călători fără să plătească, pentru că nu avea bani, doar că trebuia să-și ia niște pesmeți ca să aibă ce mânca. 36. Când voi să cumpere pesmeții, fu cuprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Domnului nostru ca ei să ajungă repede în Cipru, unde coborând de pe corabie, merseră pe jos spre un alt port numit Salinele 2, la o depărtare de zece leghe. Urcară pe corabia pelerinilor, și nici acum nu-și luă alte merinde decât nădejdea în Dumnezeu, așa cum făcuse și mai înainte. În tot acest timp, Domnul nostru îi apăru deseori, ceea ce îi dădu consolare și tărie. Mai mult, i se părea că vede un obiect rotund și mare, ca de aur, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și pe a ei în spate iar Gheorghe o ducea pe a lui și o buturugă ce aducea cu un cap de om, pe care Gheorghe se gândea s-o meșterească el acasă. Marița ducea traista în care fuseseră cărate merindele . Ajunși la drumul luncii și trecând pe lângă ogorul cu pricina Marița privi la ovăzul ce se unduia în vânt și rosti cu ciudă și ură spre feciorii ei: − Trebuie să faceți pe dracu în patru ca să intrăm noi în această
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la cireadă iar feciorii, Gheorghe și Ion își așteptau mama în curte, cu sapele pregătite. Gheorghe își pusese la brâu și o securice, Marița pusese merinde pentru prânzul de dimineață de pe ogor și ieșiră tustrei pe poartă. Ajunși la locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
căruței, a hamurilor și, lăsându-și caii să-și termine de ronțăit din trăistuțe, intră în casă, aruncă o privire spre copiii ce-și continuau somnul dulce de dimineață, schimbă în șoaptă câteva cuvinte cu Maria care terminase de pus merindea pentru drum în trăistuță apoi, pe tăcute, își luară rămas bun, fără a divulga nimic de descoperirea de lângă sacul cu urluială. După ce a încărcat marfa pentru chirie și a parcurs în trap ușor câțiva kilometri, își aminti de lemnișoarele lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Apoi se retrase și ea spre râpa Gârcineanca, unde se dezbrăcă de haine și le puse la uscat. Neavând parte să se înfrupte din harbuzoaică și fiindcă se făcuse amiază, a simțit cum foamea îi dă târcoale. Scoase din traistă merindele ce i le pusese maică-sa și-și potoli foamea, gândinduse că era zi de sărbătoare, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos. „Doamne, iartă-mi păcatul lăcomiei, tare poftă mi-era de-un harbuz și am lăcomit. Iartă-mă, că Tu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce se fac ca să nu te tai. După ce s-a ridicat roua și noi toți seceraserăm o bună postată, tata a netezit o bucată de teren mare cam cât o masă, mama a întins două prosoape pe care a așezat merindea adusă de acasă din care ne-am ospătat cu toții. Ăsta a fost încă un pas spre viața de țăran, își termină povestirea Săndel. Mama și cu Săndel plecară apoi spre casă , iar ceilalți au rămas în continuare la secerat , apoi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
căci „vor fi înghițiți de rasa galbenă așa cum scrie în Cartea Sfântă”. Ceilalți ascultă, dau din cap și spun „cum o vrea Dumnezeu, din voia Lui nu putem ieși”. între timp s-a pus masa și fiecare scoate din traiste merindele ce le-au adus cu ei la târg. Mătușa Ileana și moș Toader din Armășoaia scoaseră niște plăcinte „poale-n brâu”, cu brânză de vaci, frumos crescute și rumene, de-ți venea să lași totul și să te năpustești pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cartușe avea o cutiuță. M. M.: Parcă 300 era unitatea de foc la un pistol mitralieră. S. B.: Ceva pe-acolo. Am încărcat cele patru încărcătoare, unu-n armă și trei în port-încărcător, la brâu. Restul erau în sacul de merinde, alături de două grenade: una ofensivă, alta defensivă. Asta ni s-a dat. Am fost înarmați până în dinți. Nu mai rețin momentul zilei. Parcă spre seară ni s-a dat muniția. M. M.: Nimeni nu mai știe ce era atunci pentru că
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dar a fost. Ca și libertatea de după. Cam asta a fost atmosfera în acea perioadă: plantoane, știri peste știri la televizor și Lambada. M. M.: Dormea soldatul cu pistolul mitralieră la cap. S. B.: Da. Cu capul pe sacul pentru merinde, care era plin de cartușe și de grenade. M. M.: Și ați văzut că nu s-au furat, nu s-au împușcat între ei. S. B.: Da. Și-mi amintesc ce nenorocire era la trageri când nu se găseau tuburile
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
la Vidraru, dar vremea neprielnică și peisajul selenar de pe malul lacului de acumulare ne-au gonit înapoi prin ceața deasă și înspăimântătoare. Am hotărât să sfidăm totuși intemperiile și am ales o poieniță și un pârâu unde ne-am întins merindele aduse de acasă în coșuri de nuiele și de acum plimbate îndeajuns. Liviu a făcut focul care s-a aprins destul de greu din cauza umezelii, dar perseverența a învins natura și mai cu cartoane, mai cu perne, mai cu vorba, am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a dat de perete și În prag s-a ivit pieziș, cu un zâmbet nătâng pe față, Hristofor, un valet cu nasul vânăt și o broboadă de lână pe cap, ținând În mână un uriaș coș de picnic burdușit cu merinde și sticle cu vin, pe care bunica mea lipsită de tact (care petrecea iarna la Batovo) socotise necesar să ni-l trimită, În caz că tratația Învățătorului s-ar fi dovedit insuficientă. Înainte ca gazda noastră să apuce să se simtă jignită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bunica mea lipsită de tact (care petrecea iarna la Batovo) socotise necesar să ni-l trimită, În caz că tratația Învățătorului s-ar fi dovedit insuficientă. Înainte ca gazda noastră să apuce să se simtă jignită, tata a expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt bilet care probabil că a nedumerit-o pe bătrâna doamnă bine intenționată, așa cum o nedumereau majoritatea gesturilor lui. Înveșmântată Într-un halat de mătase ce-i flutura În jur și purtând mănuși ajurate, mai degrabă obiect
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de un gând ce-l înseninează. Fă-te-ncoa! Mă Petrică! Batem palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică o zbughește după casă. Savastița iese cărând un sac cu merinde. Dumitru se face a ațipi, cu capul în piept, sforăind ușurel, bâzâit de muște... Halal viteaz! strigă Savastița. Dormi pe tine, boșorogule! Oșteanu' lu' pește! Scoală și pune mâna! Dumitru tresare, se scoală, urcă sacul în căruță, dar ochii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de tinichea, puțin ceai și alături pâine, brânză, ceapă. - Luați, părinte, că abia pe după-amiază sunt semne de plecare. Luați din ce este. - Bine, fiule. Mulțumim lui Dumnezeu. și-au mai trecut ore și iarăși s-a întins prosopul cu merinde, atâtea cîte erau. Omul bisericii atingea așa doar ce se cuvenea unui post, nenea, după nevoie de om tânăr și încă nelegat de obligații. Afară începuse mișcarea de oameni iar locomotiva risipea aburi de încercare în jur. - Putem merge la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aveam cum să le sperii, puștile fiind ale ciorilor! Și pe mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred că plin de năduf am scris o poezie: Faliment total! La casă de om sărman nici opinci și nici suman, nici merinde nici fiertură, nici câine în bătătură! La casă de om calic nici oghial și nici țolic, nici icoană pe perete și nici flori de Dragobete! La casă de om sărac, nu mai e mălai în sac și nici soarele-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
știoalnă, copilul îi privea cu ochi deschiși sub apă. Tot el își însoțea părintele care, având pușcă, bracona căprioare pe pârâul de deasupra școlii. Într-o vreme de foamete și război și împovărată cu trei copii, în satul sărac unde merindea trebuia adusă de la șes pe bani grei, familia Labiș nu avea cum să nu fie receptivă la ideile vânturate după război. Difuzată și prin intermediul școlii, propaganda comunistă făcuse din Stalin o figură emblematică, un „eliberator”. În acest monstru copiii Labiș
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în expediție cu un rucsac plin de încălțări: o pereche de bocanci, una de pantofi lustruiți pentru ocazie, sandale și o pereche de papuci, să-i poarte prin cort. Pentru ca toate acestea să încapă în rucsac, nu iau mai dat merinde. Prins de capac într-o inextricabilă rețea de frânghioare pe care, oricât s-ar fi străduit, Andi nu le putea deznoda nicicum, celebrul ceaun, legănat în mers, se desfăcea, izbindu-se de pietre cu zgomot ascuțit de cioaie. Doar Andi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
suflet frământat de un nepotolit dor de a se instrui și desăvârși, și mânat de acest năvalnic dor de învățătură”, parcă ni-l și închipuim pe Nicolae părăsindu-și părinții, lăsându-și Stulpicanii săi iubiți în 1887 și pornind cu merinde în traistă la Școala Latinească din Suceava, „un liceu de stat denumit Gimnaziul Superior greco - oriental cezaro - crăiesc (Greco - orientalische K. K. Obergymnasium)” astăzi vestitul Liceu „Ștefan cel Mare”. Aici, la acest liceu, i-au fost „lărgite și cimentate zăcămintele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cină boierească, Ca pre Arghir să-l cinstească, Masa lângă foc o pune, La lumina de tăciune: Și șed toți pe lângă vatră Pe câte un sghiab de piatră. Arghir până să îmbuce O ploscă de vin aduce Dintr-ale sale merinde, Care foarte bine prinde. Uriașul, dacă-l gustă, Cu stomac ca de lăcustă, Iar fi plăcut ca să tragă Pe gîtu-și o bute-ntreagă. Grădina cea plină de fragranță a Ilenei în care adoarme Arghir este evocată floare cu floare, după
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]