6,144 matches
-
castele de nisip Eu îmi clădesc viața Din litere ... Cuvintele-mi sunt temelie Iar încununarea lor Îmi este testamentul ... ” (“Testament”) Cuvântul și scrisul reprezintă rostul și rațiunea de a fi a scriitorului Marius Cioarec, ce își construiește viața în sferele metafizice ale Creației; poemul de mai sus este, de asemenea, testamentul literar al acestuia, fiind revelator pentru a sa Ars Poetica. În acest context sunt de amintit versurile lui Nichita Stanescu: “Îmi învățam cuvintele să iubească le arătam inima și nu
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
de a rămâne detașați, lasă de dorit.Poetul-critic e o prezență tipică în configurația modernă a tuturor literaturilor. Unii dintre aceștia cred că poemul concret trebuie în principiu să nu spună totul despre poezie. Aceștia sunt gânditori, neîngrezători în entități metafizice, în coerența pură a speculației, în teoreticul ne validat de inexorabilitatea realitate a textelor. Poemul trebuie abordat programatic, spun unii poeți-critici, acele straturi ale poemului a căror evidență pare să ne scutească de a le mai înțelege și explica. Dar
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
Dar Biofotonica ce este? Ea este știința aplicării luminii în slujba vieții, o știintă fundamentată pe ” laserii biologici”, ce se găsesc - așa cum aminteam - și în corpul uman. Recitind toate acestea, rămân pe gânduri și pe buze îmi încolțește zâmbetul acela metafizic asemănător cu a lui Budda așa cum îl cunoaștem din chipurile expuse în templele budiste, care la mine, în momentul acesta înseamnă ”trecute-s toate”. Câte ore de studiu și chiar de scriere nu am închinat deslușirii tainelor Creatorului atât cât
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
și magie... religia și magia apar și funcționează împreună în viața satului, pentru că au aceeași natură: o natură mistică. Ele conțin o seamă de credințe și practici și sunt expresia legăturii omului, în cazul nostru a țăranului român, cu realitatea metafizică, a cărei sensibilitate este încărcată de o lume supranaturală, puternică și bogată în consecințe prin legăturile ce se pot stabili”. Prin urmare, chiar dacă pentru unii această credință nu ar părea tocmai “pură”, ea este totuși expresia unei convingeri asupra sacralității
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
urmare, chiar dacă pentru unii această credință nu ar părea tocmai “pură”, ea este totuși expresia unei convingeri asupra sacralității întregii lumi, a tuturor treptelor firii. “Spiritul mistic” al satului românesc își găsește exprimarea într-o puternică conștiință a unei viziuni metafizice, care subliniază distanța dintre cele trecătoare și cele veșnice: “Țăranul român își exercită ființa pentru a depăși trecătorul din el. Trăiește condiția materială cu conștiința că a rămâne în ea înseamnă a rămâne în păcat... Necuprinsul lumii acesteia, tainele țesute
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
ale naturii experimentează fenomenul morții într-o grea suferință și într-un coșmar distrugător anticipat. Totul e durere și lichidare a datelor ultime ale conștiinței“ (Ernest Bernea, 1996, 87). Sociologul englez Zygmunt Bauman remarcă înclinația modernă spre viața instantanee, semnificațiile metafizice ale timpului fiind proiectate pe un plan corporal și al experienței: „indiferența față de durată transformă nemurirea dintr-o idee într-o experiență și o face obiectul consumului imediat; felul în care trăiești clipa face ca ea să devină o experiență
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
a traiului uman. CARPE DIEM ! Mulți sfinți și-au prevăzut ceasul morții prin meditație, însă și oameni obișnuiți pot avea acest presentiment care se află întipărit în subconștient, infraconștient sau supraconștient, cum mai este interpretat, denumit, din punct de vedere metafizic și filosofic, acest loc ascuns unde ne regăsim în fapt cu adevărat, dar nu material, ci doar spiritual. (va urma) Referință Bibliografică: SPIRITUL LUI SAPIENS - VEȘNIC, FĂRĂ DE MOARTE / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933, Anul VI, 16
VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380168_a_381497]
-
până la urletul visceral: ,, Mi-e frică de frică, mi-e groaznic de frică, mi-e frică de corbul lui Edgar Allan Poe, să nu zboare deasupra mea, urlând în delir ,,Niciodată, niciodată, niciodată...”. Aceste repetiții implacabile au, pe alocuri, fior metafizic și șuier bulversant de ghilotină ce-și reia căderea fulgerătoare, la nesfârșit. Chinuită de spaima că rezultatul noilor investigații medicale, făcute la un institut specializat din București, vor fi negative, protagonista face eforturi supraomenești de a-și masca neliniștea, trăirile
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Lumii, fie în farmecul ființării ei absolute/.../fie în melancolia desființării totale a lumii sortită morții.”(pp. 24-26.) Întru deslușirea susținerilor sale, analistul redescoperă în desfășurările gândirii românești (de la Cantemir, Neagoe Basarab și până la Blaga și Vulcănescu) o mare vocație metafizică ce s-a manifestat fie în termeni materialiști (la Conta ondulația universală), fie într-o viziune mistică (a ritmurilor la Vasile Pârvan), fie într-o simbolistică a unduirii, cum se întâmplă la Blaga și Dan Botta, toate la un loc
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
nici neființă, / Pe când totul era lipsă de viață și voință,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns.../ Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” Ceea ce (ni se mai spune) transpare dincolo de ele este tocmai „substratul (o sub-stare) metafizic” al unui discurs ontologic de o „admirabilă și precisă precuvântare a lumii, o spunere a ei înainte de cuvinte.”(p.30.) Nu fără o tentă de malițiozitate, Amăriuței îl taxează pe Călinescu, cel ce nu a rezistat ispitei de-a explica
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
În filozofie se pare că Schelling a fost între primii care au înțeles gravitatea și disonanța fracturii produse la nivelul a ceea ce se înțelege prin sens. Va încerca chiar să-i deslușească semnificațiile formulând acea cunoscută rostire despre înnoptarea temeiului metafizic al sensului, pe care, ulterior, o vom regăsi reluată în interogațiile heideggeriene. Evident, privitor la stările lumii, poetul și gânditorul Horia Stamatu pare să aibă intuiții apropiate de cel care scrisese Ființă și timp. Poemele sale sunt edificatoare în privința acestui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Peisagiu grație). Iată și versuri din Bucolica I: „Eram păstorul/ părerilor prinse în horă albe și negre/ succesive și simultane a toată omenirea/ necunoscută aidoma orelor/ pe care doar ceasornicul le desparte.” Discursul poetic intersectează simboluri cu o densă încărcătură metafizică. Alb și negru, lumină și întunecime, ziuă și noapte, toate sub semnul unei considerabile profunde tensiuni de vibrație mistică. În aceasta din urmă se poate desluși, probabil, temeiul unor comentarii care, cu o exagerată râvnă, țineau cu orice preț să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
și vocație UNICE Pasiunea domniei sale de o viață: Teatrul, în care a investit, permanent, devoțiunea definitorie numai pentru un sacerdot adevărat. Într-o permanentă, inepuizabilă luptă cu Timpul, învestită, pare-se, cu valențe fizice de Titan, dar și cu virtuți metafizice de Luceafăr, mistuită mereu, neîncetat, zi de zi, clipă de clipă pe rugul Iubirii - rug căruia nu i-a îngăduit să o metamorfozeze într-o searbădă, palidă cenușă, ci, dimpotrivă, ea a fost cea care a ars rugul, printr-o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
r a f i e - Olimpiei-Octavia. In memoriam EDITURA MIRTON; Timișoara, 2014 Poetica iubirii nu are timp și spațiu, nu are cronologie și locuiește eternitatea odată cu umanitatea. Marile iubiri, transcrise de-a lungul vremurilor, s-au citit pe două planuri metafizice, etern-efemer, destin-suferință umană, poetul covârșindu-și existența prin conexiune cu infinitul, contemplate- prin sublimarea iubirii în divinitate- ca iubire universală. Nirvana, starea spirituală cea mai înaltă, starea de fericire nepământeană, acolo “unde nu e nici întristare, nici suspin”, o stare
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
cu un profund spirit ortodox, ne dăruiește versul său de reflexivitate mistică dar și uman sentimentală, acum, în momentele cumplitei pierderi a iubirii sale de toată viața, a jumătății sale sufletești, într-o continuitate vie, iubirea desfășurându-se în planuri metafizice, la fel de legată cu realitatea, - diferențierea se face doar în dimensiuni fizice, gestice, comportamentale- altfel, iubirea continuă după moarte la fel cu spiritul nemuritor. “Mă privești cum mă culc, cum nu dorm, cum rătăcesc prin orașul pustiu. Mă privești și te
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
în libertate.” și cum libertatea nu se poate defini decât în sprijinul altor concepte, nu este o noțiune singulară, ea presupune responsabilități și liberul arbitru al omului. O astfel de tematică abordată liric poate aduce dublă satisfacție cititorului, prin interpretabilitate metafizică și prin comparație cu propria gândire iar Melania Briciu face parte din categoria oamenilor profund gânditori ai evenimentelor trăite, mistuindu-le versificat. Un paradox al libertății pare a fi manifestarea lirică aici, o metafizică sceptică din care decurg explicații și
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
destinului revelat într-un poiesis modern, o transcedere a libertății creative, ca rupere a cercului închis al contemplării tăcute. Cartea Melaniei are o bucurie a poeziei și un avânt pe care îl eliberează din sine, scriind. O carte cu lănci metafizice. O carte prismatică biografiei autoarei, dar nu e decât începutul! Cristina Ștefan, 16 martie 2015 Referință Bibliografică: MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, Editura Artbook / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
ar putea fi o insulă mare, cât un continent!) că este zadarnică! „Fericirea, este în noi înșine! Ne locuiește și îi suntem locuitori, atâta timp cât suntem acasă, adică unde ne-am născut, în România! Spunea Adrian Păunescu în „Manual de flecăreală metafizică”: „Am cea mai bună părere despre Japonia/ Dar vreau să mă duc la mine la Bârca”! Parafrazând, „mi-e dragă Australia, Sidney-ul, orașul în care locuiesc, dar mi-e dor de Huedinul natal, de Oradea copilăriei, adolescenței mele, de România
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]
-
constituie mentalul țărănesc. În fapt, obiectul culturii câmpului este producția de materii. Ele monopolizează, ca scop existențial, acțiunea țăranului și catalizează creșterea pe parcurs de milenii a unei etici ce poziționează omul în univers raportându-l la elemente și la metafizic. Pe de altă parte, și simplificând lucrurile, citadinul se consacră prelucrării materiilor. Cultura orașului rafinează fabulos simțul pentru forme și își adjudecă în cele din urmă culminații inegalabile de ordin estetic. Apare semnificativ în acest sens că Brâncuși răstoarnă multimilenara
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
-l îndeamnă a se despărți de ființă. Drept urmare și țara "întunecată", "agonica cetate" cu "negru felinar", străbătută de-o "boare violetă" e, la rîndu-i, o modalitate de disociere, o fugă fantastă de real (în sens fizic, acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural ce indică trudnica-i înfăptuire: "ah acele evaziuni obscure / imagini putrezite / decupate dintr-o magică zare / de dincolo de ziduri plesnite / de șanțuri cu apă secată" (ibidem). Sumbru prinț, "exilat
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
franceză, trebuie să rămâi strâns unit cu tine însuți la necaz, era cazul să mă conformez ei - chiar dacă gândul meu îl cita mai degrabă pe Lucian Blaga cu: "Numai pe tine te am, trecătorul meu trup". Știu, poetul viza ținte metafizice, dar referința la aserțiunea lui, oricât de nepotrivită, mi-a făcut bine. În primele două poezii din Clepsidra, "Zeu de unu" și "Aș vrea să mă urmez copil" (amândouă din 1963) îmi displace un răsfăț al exprimării înlesnite, care sfârșește
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
poveste, cu reguli și rânduieli mitice. Un spațiu depozitar de mari taine, care dacă sunt tulburate și agresate în conținutul lor fundamental se răzbună amenințător și terifiant. Vlad ne prezintă o lume rurală, contemporană nouă, descompusă, lipsită de orice fior metafizic, perfidă și șmecheră, urâtă și schimonosită pe ici pe colo, adică prin punctele esențiale, angrenată într-un mecanism defect care devoră precum un animal cu chip de artefact tot ceea ce mai amintește de satul de altădată. Sunt două cărți care
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
Pavel Anicet, și alta colectivă, a generației noi. Mircea Eliade a pus în acest roman generația tânără în fața tuturor problemelor: în fața existenței materiale, a politicii, a acțiunii, a sexualității, a științei, a credinței, a creației și, în sfârșit, a existenței metafizice. în lupta pe care o dă cu aceste realități, generația este învinsă". (Reporter, 28 februarie 1934.) Dan Petrașincu se oprește asupra fervorii personajelor posedate de idei, cu toate deosebirile aparente dintre ele. Neliniștea și nerealizarea le caracterizează. Recenzentul consideră scenele
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Bărbat, Ion Marinescu, Ovidiu Papadima). Dintre numele mai puțin sonore care au făcut observații incitante și originale despre întoarcerea din rai mă opresc la Graziella Sotiriu. Desprind - fără comentarii -două pasaje dintr-o amplă analiză a romanului: "E o dramă metafizică desfășurată în scenete de film interior, al căror cuprins psihologic depășește la un moment dat cadrele generației contemporane pentru a se afunda în straturi de etern omenesc, acolo unde gândirea lui David sau Pavel se poate întâlni cu frământarea lui
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
legătură cu totul, o logodire cu unitatea. Pavel se resemnează în sensul că-și acceptă destinul. Dar și el, ca și păstorul, vede în moarte un sens, o cufundare în tot, în unitate. Iată cum sinuciderea lui Pavel luminează sensul metafizic al Mioriței. Și în acest fapt stă cea mai de seamă superioritate a romanului." Sinuciderea lui Pavel e singurul lucru discutat de alt exeget. Datorită finalului cărții Eliade e numit "romancier al degradării tineretului." E o afirmație ridicolă! Recenzia respectivă
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]