678 matches
-
excesul de veselie. Se ascundea de Andrew, așa cum și el se ascundea de ea și, în timp ce ei se aflau în această stază, incapabili de a se elibera unul de altul, misiunea se ducea de râpă. Credincioșii se întorceau la vechile metehne sau erau absorbiți de biserici mai dinamice din suburbii, precum cea baptistă sau cea a pastorului luteran American, care se stabilise pe Grant Road. Apoi începu războiul și veni vestea că Duncan și Kenneth se înrolaseră. Andrew era mândru. Elspeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rând, avem de-a face cu o carte mare, roșie, cu o copertă cartonată. Apoi, cu o mulțime de ilustrații surprinzătoare și pline de imaginație: prințesele n-au chipul standard din basmele Disney, ci sunt ciudate, aventuriere, fistichii, fiecare cu metehnele ei. Poveștile lor, scrise-n rime, pot fi citite cu glas tare unui puști curios, căruia îi place teribil bilețelul din camera Amneziei („Atenție! A nu se uita să vă aduceți aminte că trebuie să vă amintiți“), iar fragmentele cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
și anotimpul său încă nu de tot în infern. La nivel iconic, metamorfoza șocantă a lui Barrett ține tot de schizofrenie: de la hipnoticul și frumosul bărbat brun, cu ochi puternici și cu părul aproape electrizat, trecând apoi la cel cu metehne schizo, tuns chilug, care își rade inclusiv sprâncenele, ajungând la bătrânul decăzut (ce avea să moară de cancer la pancreasă filmat clandestin de niște fani idioți și voyeuriști, fără rușine... M-am gândit, uneori, cum ar fi fost Pink Floyd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
a limpezirii apelor, a stabilizării ordinii și firii lucrurilor. Până atunci suntem obligați să suportăm traiul într-o societate care miroase urât, o mlaștină populată cu pești mici și mari, unii mai feroci decât alții. O societate în care toate metehnele (ce cuvânt turcesc minunat!) noastre naționale și-au găsit teren liber de exprimare și care ne fac nouă, celor dedulciți la normalitatea occidentală, traiul aproape imposibil. La care se adaugă în fond și fragilitatea psihologică personală tipică, cred eu, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul de medicamente, căuta printre gene comprimatul de fasconal, înghițea una, două tablete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intriga nepăsarea lui evidentă în fața amănuntelor. Dacă îi atrăgea atenția, el afișa o uimire stereotipă și se grăbea să aprobe: Da, așa-i, evident, bine că m-ai făcut atent. Nici nu mi-aș fi dat seama! Din vechile lui metehne mai persista numai o atenție involuntară legată de necesitățile biologice. Oricât de adâncit era în studiu, sesiza de îndată atunci când dinspre bucătărie venea miros de friptură, când în dormitor era lenjeria schimbată sau când venea din baie iz de lavandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jucători, toți mi se par la fel de „anormali“. I-am spus într-o bună zi părerea mea unuia dintre doctori și a zis că am dreptate. Noi nu ne aflăm aici pentru a ne îndrepta, ci pentru a ne obișnui cu metehnele noastre și că pentru una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă lumea este tocmai incapacitatea de a le recunoaște. Așa cum fiecare își are propriul lui mers, fiecare gândește, simte sau vede lucrurile în felul său. Chiar dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Normal că el mi-a explicat în cuvinte foarte simple și aceasta nu este decât una dintre problemele care mă frământă, dar cred că am înțeles ce a vrut să spună. Probabil că nu ne vom putea niciodată obișnui cu metehnele noastre. Incapabili să găsim în noi înșine un locșor pentru durerea sau suferința provocată de aceste metehne, venim aici ca să sc\p\m de ele. Atâta vreme cât ne aflăm la sanatoriu, nu supărăm și nu deranjăm pe nimeni și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
problemele care mă frământă, dar cred că am înțeles ce a vrut să spună. Probabil că nu ne vom putea niciodată obișnui cu metehnele noastre. Incapabili să găsim în noi înșine un locșor pentru durerea sau suferința provocată de aceste metehne, venim aici ca să sc\p\m de ele. Atâta vreme cât ne aflăm la sanatoriu, nu supărăm și nu deranjăm pe nimeni și nici nu ne simțim deranjați, pentru că știm cu toții că suntem „anormali“. Este o lume cu totul diferită de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu deranjăm pe nimeni și nici nu ne simțim deranjați, pentru că știm cu toții că suntem „anormali“. Este o lume cu totul diferită de cea în care am trăit înainte de a veni aici. Cei de acolo nu sunt conștienți de propriile metehne și-și văd de viața lor fără probleme, pe când noi, cei din lumea aceasta mică, le etalăm în văzul tuturor, asemenea indienilor care poartă pene pe cap pentru a indica triburile cărora le aparțin. Trăim liniștiți, fără să ne supărăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și să ascult muzică în tihnă. Problema cea mai mare este că o dată ce ajungi să trăiești aici, nu mai ai chef să pleci sau, mai bine zis, îți este teamă să pleci. Cât ne aflăm aici, suntem calmi și liniștiți. Metehnele le luăm ca atare și chiar avem impresia că ne-am vindecat oarecum, dar nu suntem siguri că dacă ieșim în lume, vom fi acceptați așa cum suntem. Doctorul meu spune că a sosit momentul să iau legătura cu „lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se mai fac bine, dar și alții care nu au putut fi recuperați în alte părți [i și-au revenit complet aici. Lucrul cel mai minunat este modul în care se ajută unii pe alții. Fiecare știe că are o meteahnă și încearcă să-și ajute semenul. În alte părți, din păcate, acest tip de ajutor nu există. În alte părți, doctorii sunt doctori și pacienții sunt pacienți. Pacientul solicită ajutorul doctorului, iar doctorul i-l dă. Aici, ne ajutăm unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui de vedere, da. Naoko a căzut pe gânduri câteva clipe. — Am impresia că e mult mai bolnav la cap decât mine, spuse ea. — Și eu cred la fel, am spus, numai că el e capabil să-și adune toate metehnele într-un sistem logic. Este sclipitor. Dacă l-ai aduce aici, ar pleca după două zile. S-ar lămuri imediat în legătură cu tot ce se petrece aici. Este tipul de om pe care-l respectă lumea. — Eu am impresia că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în prezența ei nu mai pot judeca lucrurile la rece. Era atât de tânără și de frumoasă, încât mă simțeam copleșită [i mă consideram un specimen mult inferior ei. Poate nu este o scuză tocmai potrivită, dar îmi știam bine metehnele și n-am uitat prin ce trecusem. Reiko a dat din cap de câteva ori. — Dacă aș fi fost frumoasă și deșteaptă ca ea, aș fi fost probabil o ființă mai normală. Ce-și mai putea dori când avea asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă fac bine, repede. Dar când am fost eu cu el, n-a fost atât de îngrozitor. S-a purtat normal, nu? Pentru că erai și tu de față. Întotdeauna se purta normal când erai prin preajmă. Încerca să-și ascundă metehnele. Sunt sigură că ținea foarte mult la tine și făcea tot posibilul să-i cunoști doar părțile bune. Cu mine nu se purta așa, își dădea arama pe față și era cumplit de capricios... ba trăncănea, ba cădea, în următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de trei zile. Zăceam pur și simplu în pat, ca un mort, cu ochii larg deschiși, privind în gol. Nu înțelegeam ce se întâmplă, spuse Naoko lipindu-se de mine. Ți-am scris și în scrisoare că am mai multe metehne decât poți tu să-ți imaginezi. Boala mea este mai gravă decât crezi, are rădăcini foarte adânci. De aceea aș vrea să-ți vezi de drumul tău, dacă poți. Nu mă aștepta. Culcă-te cu ce fete dorești și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă este profund credincios. Sunt convins că această calitate te scutește de foarte mult zbucium, de enorm de multă durere sufletească. Numai că omul, cultivat sau nu, are în mod firesc încorporată în creierul său "îndoiala". Frământările provocate de această meteahnă îl fac să nui mai tihnească viața, să n-o guste din plin. Poate aceasta, îndoiala, este și cauza esențială care ne fură bucuria deplină a vieții. Cred că am dat o explicație cinstită pentru apariția aceste cărți. În unele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
pe scenele marilor politici ale lumii nu se face și atunci o mulțime de diletanți ne fac de râs. Ne fac de râs pentru că nu au nici minima diplomație încât să nu abordeze subiecte de care sunt total străini. O meteahnă păguboasă a românilor, care la orice întrebare, din orice domeniu, nu știu să dea un răspuns cinstit de tipul "nu știu". Cu cît sunt mai puțin informați într-o problemă de care sânt străini, cu atât se vor amesteca mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
ei destul de variate, nu mai poate fi aceea a fostului vechi regat, să recunoașteți aceasta.” Așa scria Vasile Savel în revista Lamura, an III, numerele 6-7/1922, pag. 391-392. El credea că presa ar fi trebuit să se despartă de metehne frecvente în „vechiul regat” (Caragiale le-a incizat în schițe de 129 felul aceleia intitulată Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Jurnalistul de la revista olteană nici nu visa că și în secolul XXI presa scrisă, la concurență cu televiziunile la fel de „tabloidizate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ei destul de variate, nu mai poate fi aceea a fostului vechi regat, să recunoașteți aceasta.” Așa scria Vasile Savel în revista Lamura, an III, numerele 6-7/1922, pag. 391-392. El credea că presa ar fi trebuit să se despartă de metehne frecvente în „vechiul regat” (Caragiale le-a incizat în schițe de 129 felul aceleia intitulată Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Jurnalistul de la revista olteană nici nu visa că și în secolul XXI presa scrisă, la concurență cu televiziunile la fel de „tabloidizate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
devenit cercetător la Institutul de istorie ”Nicolae Iorga” din București unde, har Domnului, de bine de rău am fost acceptat. Cum a fost viața mea? Cât am fost școlar, nu am fost marcat de nici o vocație anume, dar nici de metehne. Am avut Învățători buni, profesori devotați, viața era ușoară, sigură, stabilă. Ca student nu am intrat În politică, să nu trebuiască să laud harta dezmembrată a țării. Partidele istorice existente după ocupația din 1944 au fost antrenate În cea mai
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
gându că duminică, la crăpatu dă ziuă, după ce-i lua mai Întâi geamandănașu, Zarlenga avea să-l zvârle cu nud cu tot În ulicioară, fincă n-avea lovele dă Închiriat crivatu. Ca toate cele omenești, Noul Imparțial are purcoi dă metehne, da tre să proclamez sus și tare pă bune că, despre partea deciuplinei, e mai mult ocnă decât alta. Încă iera ziurelu cu noaptea În țeastă, că io am și dat să deștept brelanu dă gașcă, ăla de stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sfârșește tehnica de creare a acestei imagini; unde începe sacralitatea și unde se oprește modernismul. Până în prezent, actualul Patriarh al BOR, Daniel Ciobotea, a dovedit că are înțelepciunea unui șarpe și blândețea unui porumbel, însă în interiorul instituției sunt încă multe metehne și tabuuri ce țin de imaginea negativă a clerului pe care îl are în subordine. Urmărindu-i atitudinea, am convingerea că de aceste aspecte cu siguranță se va ocupa, în sensul de a trata duhovnicește problemele de natură spirituală, iar
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
fiindcă n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul s-o încalc, mă gândesc azi. Am fost încîntat de inteligența mea, dar mă tem că am confundat inteligența cu priceperea de a-mi da dreptate în tot ce făceam, meteahnă care la altul putea să rămână neobservată, pierdută printre altele, dar care la mine, combinată cu păcatul meu originar, a dat rezultate catastrofale. E revelator cum am ajuns să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițîndu-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]