6,339 matches
-
noastră. Abia l-am scos din mîinile unui zdrahon care din fecior de curvă și trădător nu-l mai scotea, lasă că o să vedem noi care pe care pînă la urmă, i-am amenințat în timp ce dispăreau în direcția gurii de metrou de pe Magheru. Habar n-aveam ce fac acolo, pentru că totul era închis. Bine că știi acuma, zice Roja, trăgînd aer în piept, pregătindu-se să mai tragă o dușcă, n-ai auzit de povestioara aia a lui Petrică cu morții
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-aveam ce fac acolo, pentru că totul era închis. Bine că știi acuma, zice Roja, trăgînd aer în piept, pregătindu-se să mai tragă o dușcă, n-ai auzit de povestioara aia a lui Petrică cu morții din gura de metrou, cum chipurile s-a expus el și cum a scăpat de acolo ca prin urechile acului? Atunci totul mi s-a părut o aiureală, dom’ Roja, trebuie s-o recunosc, m-am îndoit o secundă de felul cum mă manifestasem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au vrut să scape, dom’ Roja, zice Gulie privind în gol la pereții Barăcii, că le-ați stat în gît pînă în clipa cînd v-ați hotărît să plecați. Nu mi-am dat seama că exact acolo era gura de metrou dinspre Teatrul Național, spune Tîrnăcop, în prima clipă mi-am închipuit că o poartă a Iadului vi s-a deschis înainte și că Satana v-a înhățat dintr-o mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru cei care gîndesc ca tine. Cu toate astea oricît ai întoarce-o pe toate fețele, mai rău decît regimul Piticului ce-ar putea să urmeze? încearcă să se mai încurajeze puțin dîndu-și seama că a ajuns la gura de metrou. O să-și tragă puțin sufletul înainte s-o apuce mai departe, e un locșor ferit și are avantajul de a fi situat exact în buricul evenimentelor, se gîndește coborînd cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce-și va ocupa timpul de acum înainte, pentru că se vor ivi o sumedenie de noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Începu prin a-și cumpăra un registru cu coperți tari pe care îl purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimeni, spune Roja, simțind în ceafă răsuflarea lui Patru Ace, și uite că dintr-odată cineva vrea să sară rîndul. — Hotărăște-te odată, zice scurt Curistul. Cît mai trebuie să așteptăm? — Cel puțin cît am așteptat eu pe Baricadă, la metrou și în fața Bisericuței, adunat la un loc, se hotărăște Roja să iasă la atac. Nu-i nici o noutate, n-o să scăpăm tocmai de ce ne era frică, zice Croitorașul, fixîndu-și privirea în gol asupra unui punct imaginar. — Ce urmărești de fapt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ei misiunea lor bine gîndită dinainte, spune Croitorașul. — Cel puțin o dată am încercat să vă întorc din drum, reia Bulgarul, dar nici asta nu v-o mai amintiți, că v-am strigat din toate puterile pînă cînd ați dispărut la metrou. — Minciună, strigă Roja mișcîndu-se cu tot cu scaun. Știți cînd mi-am dat seama de asta? Cînd l-am lăsat baltă pe Părințel, am băgat de seamă că avea ceva ascuns la piept, sub palton. Spurcăciunea naibii, cît timp au durat negocierile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la gură. Te gîndești: timpul zboară, au întîrziat deja douăzeci de minute. Dacă n-o să vină? Dacă o să te lase baltă tocmai acum? Era pe punctul de a și lua tălpășița, de a se pune în mișcare spre gura de metrou de la Piața Romană, cînd auzi vocea Părințelului strigîndu-l de pe celălalt trotuar, din dreptul trecerii de pietoni din față de la cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unei profesii onorabile, bine retribuită și neapărat de succes. Astea erau atributele unui viitor, construit și gândit Într-o familie În care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu ochii pironiți În gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe sus de o rafală de vânt, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă mucul unei țigări nu departe de picioarele lui. ,, Pe partea mătii, nenorocitule,, , Îi răspunde acesta coborând furios treptele. Antoniu râde, râs ce are gustul amar al realității În care se zbate să reziste. E drept că nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o căciulă verde, tricotată pe cap și o sacoșă pe care o târăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost cu putință, ar fi plutit ca un vultur sătul, imperial, deasupra munților, contopindu-se cu aerul Înălțimilor, cu cerul, cu stelele... Săptămâna trecută, Antoniu și-a cumpărat de lângă metrou, de la o mică papetărie, o gumă, cinci creioane, o ascuțitoare, un pix și două caiete dictando, din cele cu sârmă, și și-a făcut o mică provizie de lapte, brânză, decis să nu mai iasă În oraș până când foamea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trecător al cărui chip se pierde În marea de oameni, i-a aruncat În palmă, ferindu-se să o atingă, o bancnotă. Mâna lui o strânge instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se gândește la toate astea, În timp ce traversează calea ferată, În drum spre metrou. L-a lăsat pe Kawabata dormind, după ce l-a hrănit aproape cu forța și i-a răcorit fruntea cu puțină apă rece. A simțit nevoia să iasă În aerul jucăuș al primăverii, după o săptămână de stat oră de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trădează și ea ca și oamenii, dar lui Antoniu Îi face bine să-și amintească fie și o singură dată pe an, de o scenă de Sărbătoare Pascală din Îndepărtata lui copilărie. Marea de oameni care intră și iese din metrou Îl amețește astăzi și, are senzația că trupul lui levitează deasupra acestei mulțimi În mișcare, privind-o patern, și Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jumătate de oră, să se plimbe aiurea, să iasă și să intre din vagoanele luminoase, să fie absorbit de vocile feminine, teatrale și anonime care anunță stațiile...Își cumpără din puținii bani pe care i-a primit astăzi, cartela de metrou pe care Împingând-o În fanta aparatului de taxat, acesta va ridica bara metalică lăsându-l să treacă dincolo de ea. Ajunge pe peron tocmai când curentul de aer puternic, ca o briză marină, venit din tunel anunță venirea trenului. Ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de bara orizontală din dreptul ferestrelor. După două trei stații, unul din scaune se eliberează și el Îl ocupă imediat. Călătorii s-au mai rărit. Antoniu se simte Însfârșit bine și se gândește că va face cale Întoarsă cu același metrou, deci va trece dus-Întors prin aproape douăzeci de stații. Are timp să privească fețele oamenilor și să asculte vocea feminină expresivă, venită prin rețeaua de difuzoare sofisticată, prin care comunică impecabil cu pasagerii. Când cerșește, privirea lui vede mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează mai mult, pentru că salturile dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să fie și ele perfecte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează mai mult, pentru că salturile dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să fie și ele perfecte. În metrou, viața cerșetorului e aspră, iar responsabilitatea față de propria condiție de milog, este mare. Valurilor de oameni care urcă și coboară incontinuu pe scările de acces, peroanelor Înțesate de oameni În așteptarea trenurilor, cerșetorul le adaugă Încrederea În puterea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-te pradă propriei naivități și dorinței de-a avea. Rate la mobilier, la frigidere, la calculatoare, dar și la iubire. Cea mai adevărată este iubirea În rate, aceea pe care o programezi și-o afișezi impudic pe pereții clădirilor, prin metrouri, aeroporturi, spitale ș.a.m.d. Antoniu Își strânge picioarele lipindu-le unul de celălalt, ca un elev pentru care pupitrul este prea mic și-i Îngrădește mișcările. Se gândește la apropiatul sfârșit al lui Kawabata, și, un sentiment de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]