962 matches
-
cățărau șerpuitor printre ele, iar iarba creștea rară și nesănătoasă la umbra lor. Cu mădulare mai fibroase decît ale miriapodelor, diverse plante luptau să trăiască pe solul sărac, străduindu-se din răsputeri să se sufoce una pe cealaltă. între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Drummond și Janet Weir stăteau fiecare lîngă o latură a mașinii de gătit, privind o ladă pusă pe preșul din fața șemineului. Pisica roșcată era întinsă pe un geam pus peste ladă și se uita în jos la doi șoricei care mișunau printre cojile de cașcaval de la fundul ei. Drummond îi zise: — Salut, Duncan. Roșcatul se uită la televizorul ei. — Dar cum s-a întîmplat chestia asta? întrebă Thaw. — Mama ne-a făcut o vizită ieri. Mi-a adus șoareci drept cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
octogon, unde se intersectau opt coridoare sub un dom, iar cînd te uitai spre ele, totul semăna cu un palat renascentist. La început, locul părea pustiu, dar cînd ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-mi scoată ochii cu multă și feroce dragoste. Urma un câmp, mă oprea lumina orizontului prea brusc, strângeam pleoapele, era o pajiște verde, câțiva stejari se înălțau, răzleți, își făceau semne de la distanță, se furișaseră din pădure; pe sub ei mișunau ierburile, umblau și ele, schimbându-și locurile într-o alunecare aproape imperceptibilă, pâlcuri întregi, se vizitau, poate făceau dragoste, cele mai multe sunau ca niște fire de sârmă, povesteau întâmplări dintr-o lume cumplit de vie, mi se strângea stomacul ascultându-le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceva; când suntem amândoi, n-am grijă, atunci putem muri împreună“. Mărturisesc că teama ei mi se părea de neînțeles și nu realizam cum de putea să aibă, măcar pentru o clipă, senzația despărțirii; dar, intuind într-o măsură ceea ce mișună dincolo de aparențele comunei maladii umane, păstram convingerea că ea, marea iubită liberă, nu putea să greșească. De altfel, mă cam îndoiam de adevărurile mele destul de grosolane, în dosul cărora știam că se află totdeauna gata oricând să le dezmintă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca să ne facem nevoile în el și să-l vărsăm, pe rând, dar nu puteam dormi pentru că numai oamenii înzestrați cu însușiri speciale pot dormi în picioare și nu aveam de ce să mă rezem ca să dorm; de-a lungul pereților mișunau păduchii. Când izbuteam să ațipesc un pic, pe vine, ghemuit undeva, pe cimentul muced, venea un om, unul gol, se spunea că ar fi nebun, în orice caz, era nebun de profesie, ceea ce e cam același lucru, și mă ungea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altfel, fiindcă n-am văzut niciodată picior de om urcând spre gudronul fierbinte al acoperișului. Eu însumi m-am aventurat o singură dată până la marginea lui împrejmuită doar cu un jgheab de tablă subțire. De acolo am putut vedea cum mișuna jos, în stradă, un furnicar de oameni cât unghia și m-a cuprins amețeala... Odăița noastră avea doi metri lungime și doi lățime. O găsise Zenobia. Avea și mobilă : o sofa ieșită de mult la pensie și un scaun, încă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înghită tot ce-i cădea în mână, chirurgii au descoperit 300 de monezi și 200 diferite obiecte metalice. 7. Poate că nu înșir decât erori, dar trebuie să spun că în asemenea momente monștrii imaginației, nu totdeauna imaginari, încep să mișune în jurul tău. Indiferenți sau nu, ei caută să tulbure și mai mult nesigura antinomie dintre bine și rău, în afara căreia izbutești câteodată să te situezi. Astfel, spulberându-ți bietele soluții comportamentale, inversează efectele imediate ale oricărui demers. Atunci, în absolutul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu știu de ce, năvala apelor devastatoare. Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude panicile mărunte. Stăteam acolo, sub
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
luminoasă și nici pentru că apăruse un geam acolo unde nu fusese nimic cu o clipă mai devreme, ci pentru că între ei și parcul acela splendid nu părea să existe nici un fel de substanță materială. Dar parcul nu mai era pustiu: mișunau în el zeci de oameni și de utilaje. McAllister rămase uluit. Apoi, pe măsură ce senzația de iluzie se topi și amenințarea pe care o reprezentau acești oameni deveni tot mai penetrantă, emoția i se prefăcu în spaimă: - Vai de mine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cincizeci de metri se sfârșea cu un con de lumină, o adevărată turlă de biserică prelungită în sus cu vreo șaizeci de metri, rivalizând în strălucire cu soarele. Și era chiar o mașină, nu o clădire, căci întregul etaj inferior mișuna de lumini licăritoare, în culori vii, majoritatea verzi, dar împestrițate cu roșu, iar pe ici, pe colo cu albastru și galben. De două ori, chiar sub privirile lui Fara, luminile aflate drept în fața lui se înroșiră fără nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu încleștă dinții continuând să se miște mecanic. Din când în când, atingea gleznele cârnului care se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată nevoia să vomite și își mușcă buzele. În fața lui, Dascălu înainta cu mișcări moi, ondulate, ca un șarpe uriaș. Șoferul căzuse într-o rână, cu chipul ascuns în rochia Melaniei Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în poala Melaniei Lupu, s-o mângâie pe buclele albe. ― Nu vreți o dulceață? întrebă bătrâna cu glas șovăitor. Maiorul se scuză și ieși tulburat. Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NOPȚII SCÎNTEIETOARE. TOTUL PĂREA NORMAL, DAR EL STĂTEA ACOLO RĂBDĂTOR ȘI ÎN LUMINA EXPERIENȚEI CÎNTĂREA DIN OCHI PERSOANELE CARE TRECEAU PE LÎNGĂ EL, EVALUÎNDU-LE CARACTERUL DUPĂ EXPRESIA FEȚEI. ȘI NU-I TREBUI MULTĂ VREME PÎNĂ SĂ DESPRINDĂ ADEVĂRUL: TROTUARELE MIȘUNAU DE AGENȚI AI GUVERNULUI IMPERIAL. GONISH SE ÎNCRÎNCENĂ LA FAȚĂ. CONSILIUL FĂURITORILOR DE ARME INSISTASE CA ÎNTÎLNIREA LOR SĂ SE PRODUCĂ ÎN PUBLIC. ERA DE ÎNȚELES CĂ POLIȚIA SECRETĂ GUVERNAMENTALĂ SĂ IA MARI PRECAUȚII, PRECUM ȘI CA MAIESTATEA SA SĂ NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
avansat la gradul de Locotenent Major și numit șșef al serviciului judiciar la Miliția Regiunii Galați, timp în care am auzit era să cadă cerul pe mine că-mi era groază de cadavre, tâlhari, hoți și bandiți care pe atunci mișunau înarmați. Dar cu timpul m-am obișnuit și după ce am mai urmat două școli militare printre care ultima la Moscova și ajungând din funcția de șef de serviciu la cea de Adjunct Director șef Regiune apoi la funcția de Inspector
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a zis. Te aștept de mult. Altfel mă mâncau șoarecii aici." Și mi-a făcut semn să mă uit la podea. Printre scaune mișunau șoareci. Uneori, se opreau să se uite la noi, curioși. Dinu mi-a turnat și mie vin și, în clipa aceea, am observat că figura lui semăna perfect cu cea a fratelui meu. Era exact chipul din fotografia de porțelan
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intensă. Intre pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sânt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
speranță că, din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic se puseseră „La
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
stau aici și să ascult ce vorbești, spuse Ignatius, încălțându-și cizmele de antilopă. — Știi cum arăți? strigă voios tânărul. Ca Bette Davis suferind de indigestie. — Lasă-mă în pace, degeneratule. Du-te și te joacă cu micii tăi prieteni. Mișună tot Cartierul de ei. — Ce face scumpa ta mamă? — Nu vreau să aud numele ei sfânt ieșind de pe buzele tale pervertite. De, dacă tot a ieșit, spune-mi dacă e bine. Era o femeie dulce și scumpă, atât de nesofisticată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a rămas un parfum ușor în aer. ă Ce doriți să fac cu asta? Întrebă Alexander Grigorevici, ținând bancnota disgrațios între buricele arătătorului și degetului mare. ă Dă-o orfanilor, spuse Porfiri, fără a se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zise Kitty. Poate știe cineva unde sunt cheile. Traversară parcarea până la intrarea din spate a aulei, arătară ecusoanele și intrară. Santa Monica Civic Auditorium era o hală industrială imensă, cu ziduri cenușii și spații pentru standurile de expoziție. Peste tot mișunau muncitori care aranjau lucrările de artă pe pereți. Pentru Desert Rose nu era nimic neobișnuit, fusese invitată la sute de târguri de artă Înainte. Pentru Kitty, Însă, acel pas mic În aulă era un salt uriaș Într-o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Într-o persoană foarte importantă. Era uimitor cum, În numai câteva ore, spațiul prinsese viață. Și ce viață colorată! Cu o seară Înainte nu-i fusese dat să vadă decât lucrări urâte, atârnate pe pereți urâți, și muncitori cu ciocane mișunând peste tot. Acum, după ce se aranjase scena și toate lucrările fuseseră expuse, nu mai părea ieftină, ci stilată. Fiecare dintre galerii avea stilul său unic și cel puțin o piesă care merita pomenită. Modern, nebunesc, neobișnuit, superficial, amuzant, pete mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. „În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a zis. Te aștept de mult. Altfel mă mâncau șoarecii aici”. Și mi-a făcut semn să mă uit la podea. Printre scaune mișunau șoareci. Uneori, se opreau să se uite la noi, curioși. Dinu mi-a turnat și mie vin și, în clipa aceea, am observat că figura lui semăna perfect cu cea a fratelui meu. Era exact chipul din fotografia de porțelan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sunt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]