1,016 matches
-
am luat hainele de pe jos și m-am îmbrăcat. Pieptul cămășii era încă umed și rece. Mirosea a Naoko. Pe carnețelul de pe birou i-am scris: „Aș vrea să stau de vorbă cu tine după ce te liniștești. Te rog dă-mi un telefon cât mai curând. La mulți ani!“ I-am mai privit o dată umerii, am ieșit din cameră și am închis ușa, încet. A trecut o săptămână fără să primesc nici un telefon. În casa în care locuia Naoko nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nimic dacă ești În regulă. Cred c-ar fi mai bine să stau cu tine, ca să fiu sigură. — Și asta o să-mi prindă bine dacă nu ești În regulă, nu? — Pot să stau cu tine? — Nu. Dacă pățești ceva, dă-mi un telefon. Eu, unul, nu te-am auzit niciodată punînd Întrebări legate de armată. Cred că ești În regulă. — Chiar sînt, Îmi spuse atunci, aplecîndu-se spre mine ca să n-o audă englezul. Crezi c-ar fi bine să stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o piază rea. E chiar un ticălos. — Nu-i prea deștept. — E mai deștept decît pare. L-a terminat băutura. Da-i deștept și e al dracu’. L-am cunoscut mai demult. Ce vreți să fac? — Nimic, Suzy. Doar dă-mi de știre despre orice se mai Întîmplă. — Îmi strîng cumpărĂturile, domnu’ John, ca să le verificăm. — Cum o s-ajungi acasă? — Iau vasu’ de la docul lui Henry și pe urmă iau o barcă cu vîsle de la căsuță. Domnu’ John, ce-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răspundea la nici o chemare. Am renunțat la un fotbal cu vechii amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni. Băga-i-aș mațele pe gât! Himmel und Tode!Ich bin so krank! Cristina, chioară de somn, începu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Moartea! Și iadul se ținea după el...!" murmură Fratele. Bogdănelu'Nebunu', rămas de capul lui, o și împunge la fugă, după cel de-al patrulea călăreț nocturn, zbierând: Dă și mie cinci lei...! Cinci lei! Dă, bă și mie... Dă-mi... Fire-ai... Apoi, cade ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo. Moartea călare, dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
semn cu capul în direcția ecranului de deasupra pupitrului ei.) N-aduce deloc cu vecinătatea lui Sol, și nici nu știu unde suntem! ― Continuă cercetarea, îi ordonă Kane. (Se întoarse spre Lambert și o întrebă): Deci, unde suntem? Ai stabilit? ― Mai dă-mi un minut, nu? Nu e ușor. Am ieșit din parametri, se pare. ― Bine, mai încearcă. ― Asta și fac. Lucră de zor preț de mai multe minute, punând la grea încercare calculatoarele de bord, care erau de neînlocuit. În sfârșit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dau. Cum mă îndrept spre casa de marcat, sunt apostrofat de câteva persoane care n-au apucat să ia. - Uite-l pe speculant! Îmi spune o doamnă vizibil supărată că n-a reușit să pună mâna pe vreo tigaie. - Dă-mi și mie o tigaie, îmi cere o bătrână ce abia mai respira din cauza înghesuielii la care a fost supusă. Mi se face milă și-i dau una din cele două tigăi pe care le aveam în plus. Plătesc oalele și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și el în cele din urmă pe bancheta din spate), Elena făcu ea prima gestul de a-i căuta gura cu buzele întredeschise. Făcură dragoste chiar acolo, pe primele acorduri ale Adagio-ului din Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major de Bach. De atunci trioul deveni nedespărțit. Venind de la serviciu, Elena îi găsea de obicei pe cei doi deja în mașină. De când cânta Bach, și îl cântă mai bine de un an de zile, vecinii deveniră cu toții melomani, chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mâncare... face Ivona. La vârsta noastră, mâncarea, dulciurile, mai ales, și carnea sunt adevărată otravă... — Așa o fi, răspunde ea în doi peri. Așa o fi cum spuneți... Da-n gându ei : dă-mi mie carne în fiecare zi, dă-mi și dulciuri, că nu-mi mai trebe nimic. Ei așa e, și ea, și omu ei, lor le-a plăcut în viață să mănânce și să trăiască bine. Ce-o mai ducea omu ei la-nceput, când se luase și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sirena de la Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi un kilogram de făină, un kilogram de sare și o jumătate de kilogram de brânză. Alexe măsoară cu cântarul cele ce i-a cerut Xenia. Câți bani costă? Nu costă nimic. Ți le dau gratis. Xenia mulțumi și plecă bucuroasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bade Prispă! Bine ai venit, Toadere. Cum văd eu - și cred că nu mă înșel - parcă nu mai ești așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
al lui Hölderlin (Acum către Parce, ca Hölderlin mă tângui...), din perspectiva aflării la mijlocul zodiei, pentru ca finalul să reformuleze eminesciana dorință sacrificială a lui Hyperion adresată demiurgului: Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire, / Și pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire. Indirect, poemele lui Radu Cârneci exprimă atavicul efort de refacere a androginului, mit ale cărui ecouri se regăsesc de mai multe ori în carte (Unul în celălalt ne potolim cuvintele / unul în celălalt căutându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aceea, cu puține excepții, acesta pare împăcat cu lumea căreia îi aparține, iar momentele când dorește ceva pentru el sunt puține și, chiar și în nemulțumire, se arată blând, înțelegător. De pildă, adresându-se Mântuitorului, într-un poem, imploră: Dă-mi un cuvânt. / Unul, măcar, / din infinitul ce-l ai. / Nu ai zis chiar Tu: „E mai ferice să dai”... Oarecum satiric-ironic la adresa lumii actuale, dezamăgitoarea prin îndepărtarea de credință, prin construirea de idoli - cu aport masiv dinspre mass-media, care atentează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Cum, scumpă domnișoară și domniță?! Dacă primim cu taxă inversă de la Beșilegi? Dar nici nu se pune problema tocmai acum când, nu-i așa, inversiunea și perversiunea sunt însumate celei mai desăvârșite moralități, celei mai elevate... Bine, bine, duduie! Dă-mi Beșilegii. Alo?!? Domnul Ghelase Voluntarul? Corespondentul? Aha. El e la fața locului iar dumneata, ca paznic autorizat îl reprezinți! Aha. Bonn...Da, domnule, sunt cu urechile pe dumneata. Dă-i cărbuni că minerii e locomotiva democrației. Relatarea istorică de pe bandă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu de societatea noastră prosperă și în plin avânt de redresare redresare redresare redresare redresare re 2. P. Sufla-ți ? J. Nu. P. Și dacă vă ordon ?! J. Asta-i cu totu altă chestie. Ordonează ! P. A - tenți - e la mi - ne ! Or-don săsu - fli !... Nu sufli ? J. Mnu... P. De ce ? J. Respins la recrutare pentru surzenie cronică. P. Dar pe mine cum mauzi ? J. Din respect pentru uniformă. Trăiască Poliția Română ! 3. P. S-o luăm altfel... J. Da. Altfel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fi chel ?!? ASP. Bonjour. Aici e cu fonciaru’? Gore Aici. ASP Am o problemă de rezolvat. Cum facem? Gore Vă dau adresa unui amic profesor de mate. ASP Dumneata, ca funcționar public, lasă bășcălia și tratează-mă cum trebuie. Dă-mi un pahar de apă...Așa. Și stai jos că-mi iei toată lumina...Așa. Am venit pentru pădure. Am dreptu’ la dou’jde hectare de pădure și brigadieru de ocol zice că nu, c așa a zis domnu inginer că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în picioare. * Moartea este o dovadă certă că omul este produsul naturii, din moment ce împărtășește soarta tuturor vietăților. * Vorbele nu se încopciază la dosar. * Dumnezeu a dat omului graiul pentru a-și putea ascunde gândurile. * Ia-mi, doamne imaginația și dă-mi mirosul câinelui! M-ar feri de multe ispite. Când poezia cărnii se transformă în maț, omul este deja decedat. * Istoria a fost făcută de stomac. Azi se face și cu capul. * De ce infinitul este nesfârșit înainte sau în spatele meu și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
a mîncat nimic. 5. Nevastă-sa Izabela a venit la el și i-a zis: "Pentru ce îți este tristă inima și nu mănînci?" 6. El i-a răspuns: Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: "Dă-mi via ta pe preț de argint sau, dacă vrei, îți voi da o altă vie în locul ei." Dar el a zis: "Nu pot să-ți dau via mea!" 7. Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: Oare nu domnești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
de două ore. După ce-a luat aconto de vreo mie de lei, adio și nu la revedere. După un timp, când guvernul țărănist căzuse, se întâlnește fostul prefect cu Vlahuță. Incă nu sunt gata tablourile? Când le vom pri mi? La a doua venire. A țărăniștilor? Nu, domnule, a lu' Cel De Sus. Altădată , când era notar în comuna Furmanca, sa tul mareșalului Timofei Timoșenco, primește telefon de la pretura Chilia Nouă că are obligația să pună hârtiile la curent că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de îmbrăcăminte iar căpitanul Pasăre era de rond. Noapte. Consemn. Strig: Stai! Stai că trag! Parcă-l aud pe căpitan, mort eroic de băutură cred: Trage mă, trage. Cu ce-ai să tragi? Trage o bășină măcar iar mie dă-mi să trag o țigară. Odată cu vacanțele școlarilor, vacanțele de Crăciun, veneau de obicei și concediile ori permisiile noastre. Trebuia să vină să ne vorbească despre Nașterea Domnului nostru Iisus Christos domnul maior Făiniță. Așteptam la un loc teriștii și soldații
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
5. Atunci ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele, și ea turna din untdelemn în ele. 6. Cînd s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: "Mai dă-mi un vas." Dar el i-a răspuns: "Nu mai este nici un vas." Și n-a mai curs untdelemn. 7. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: "Du-te de vinde untdelemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Infirmitățile și boala, căci era și bolnav de plămâni, îl înrăiseră, în loc să-l smerească. La început, păruse prietenos, cu toate că urâțenia lăuntrică îi ieșea prin piele. Într-o seară, însă, m-a auzit zicând, într-un moment de derută: "Doamne, dă-mi un semn și voi crede în Tine". M-a dojenit: "Dumnezeu n-are nevoie de credința ta. Tu ai nevoie să crezi în El. Îți închipui, cumva, că Dumnezeu depinde de tine? Dumnezeu nu există ca să-i ceri tu ceva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bani lui Julius, care n-avea decît pentru el și pe urmă lui Bobby, care desigur că avea să-i Împrumute, să nu uiți să mi-i dai Înapoi, mamă, dar nu erau destui, Bobby please, te rog mai dă-mi că se apropie Juan Lucas și Arminda Îi Întindea o hîrtie soioasă, În sfîrșit erau cu toții fericiți, fiindcă se apropia Juan Lucas și fiecare putea să-i dea ceva; el, În schimb, cu o figură de Înmormîntare fiindcă era silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte afînat și el nu putea fuma cum trebuie; acum apucase mîna bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan luîndu-și rămas-bun și În curînd avea să treacă prin dreptul lui. Uite că premierul venea spre ei și ar fi fost firesc să-și ia rămas-bun așa, Întîlnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ia Într-ale lui și să-i transmită un tremur ușor. Rămaseră așa pînă cînd Juan Lucas interveni: „domnul ministru trebuie să plece“, cu tot respectul de care era În stare, „Viața unui ministru, viața unui ministru, viața unui mi...“ Începu să repete și Susan simți un ușor gîdilat În braț, simțea că e gata s-o pufnească rîsul, Dumnezeu știe cît o să mai țină scena asta, dar Juan Lucas, ca Întotdeauna, găsi soluția: reuși să facă pe toată lumea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]