599 matches
-
a controla în mod inteligent componentele și sistemele periferice. Litera „"x"” din nume înlocuiește simbolic mai multe cifre posibile. Sistemul 83C152 este derivat din 80C51BH și are aceleași funcționalități. Caracteristici: Se poate găsi în două variante: Controlorul 80C152, bazat pe microprocesorul din familia MCS-51, este un microcontrolor pe 8 biți cu o singură capsulă, proiectat pentru comunicații seriale și viteză de procesare mare. Poate fi utilizat pentru a implementa comunicații "Integrated Services Digital Networks" (ISDN), rețele locale de comunicație, și aplicații
Intel 8xC152 () [Corola-website/Science/320994_a_322323]
-
punct de eficiență a costurilor pentru a controla mai multe aplicații embedded. Intel MCS-51 este o arhitectură Harvard, serie de microcontrolere cu un singur chip, ce a fost dezvoltată de Intel în 1980 pentru folosirea în sisteme embedded (sisteme cu microprocesoare integrate). Versiunile originale ale Intel au fost populare în anii 1980 și începutul anilor 1990, dar astăzi au fost înlocuite de o gamă vastă de dispozitive compatibile 8051 ce sunt mai rapide și/sau îmbunătățite din punct de vedere funcțional
Atmel AT89C52 () [Corola-website/Science/321001_a_322330]
-
efectuare a calculelor matematice, s-au dezvoltat și noi tehnologii pentru stocarea datelor. Calculatoarele cu circuite semiconductoare din a doua generație au fost urmate de calculatoarele din a treia generație (cu circuite logice integrate) și din a patra generație (cu microprocesor integrat). Ulterior, mai multe calculatoare din centre universitare și de cercetare au fost interconectate într-o rețea care s-a dezvoltat apoi într-un Internet global. La începutul secolului al XXI-lea, calculatoarele sunt omniprezente, de la telefoane mobile până la sonde
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
kilometri. Explozia gradului de utilizare a calculatoarelor a început cu cele din a treia generație. Acestea se bazau pe invenția circuitului integrat de către Jack St. Clair Kilby și independent de Robert Noyce, tehnologie care a condus mai târziu la inventarea microprocesorului, de către Ted Hoff, Federico Faggin, și Stanley Mazor de la Intel. Primul procesor integrat, Intel 4004 (1971) avea , și era compus din 2300 tranzistoare; prin comparație, procesorul Pentium Pro avea și 5,5 milioane de tranzistoare. Circuitul integrat din imaginea din dreapta
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Sperry Univac a continuat să fabrice mașini din a doua generație, cum ar fi UNIVAC 494. Sistemele mari Burroughs, cum ar fi B5000 erau mașini cu stivă, simplu de programat. Aceste automate cu stivă erau implementate și în minicalculatoarele și microprocesoarele de mai târziu, care au influențat proiectarea limbajelor de programare. Minicalculatoarele serveau drept centre de calcul ieftine pentru industrie și universități. Microprocesorul a condus la dezvoltarea microcalculatoarelor, calculatoare mici și ieftine ce puteau fi vândute firmelor mici și persoanelor private
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
B5000 erau mașini cu stivă, simplu de programat. Aceste automate cu stivă erau implementate și în minicalculatoarele și microprocesoarele de mai târziu, care au influențat proiectarea limbajelor de programare. Minicalculatoarele serveau drept centre de calcul ieftine pentru industrie și universități. Microprocesorul a condus la dezvoltarea microcalculatoarelor, calculatoare mici și ieftine ce puteau fi vândute firmelor mici și persoanelor private. Microcalculatoarele, care au apărut în anii 1970, au devenit omniprezente după anii 1980. Steve Wozniak, cofondatorul companiei Apple Computer, este considerat a
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
și mai stringentă, ferme de servere fiind platformă de bază. Google utilizează software tolerant la defecte pentru a trata elegant defecțiunile hardware, și lucrează la conceptul de ferme de servere decuplabile. În secolul al XXI-lea, au apărut pe piață microprocesoarele multinucleu. Tablourile de celule de memorare din semiconductori sunt des întâlnite. După ce memoriile cu semiconductoare au devenit omniprezente, dezvoltarea de software s-a simplificat și codurile sursă ale programelor au devenit mai ușor de înțeles. Programarea unei memorii cu tamburi
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
sisteme integrate). În cadrul unor țări precum Spania, Portugalia, Thailanda sau Singapore, cărțile de identitate au devenit componente vizibile a unor rețele complexe și extinse care integrează sistemele de back-office din diferite agenții guvernamentale. Odată cu introducerea benzii magnetice și cu tehnologia microprocesor, aceste cărți electronice pot deveni o "cheie" pentru accesarea serviciilor publice. Cărțile de identitate pot fi prezente și sub forma unor carduri inteligente. În general cărțile de identitate pot fi: Cartea de identitate se eliberează fiecărui cetățean român, la împlinirea
Carte de identitate () [Corola-website/Science/316419_a_317748]
-
conforme unor tabele afișate (sau accesibile , la cerere)-„ Pay table”. Fabricanții de jocuri oferă uzual bonusuri, care pot să restituie jucătorilor mai mult decât au introdus deja, pentru a-i încuraja să continue în speranța de a compensa pierderile Introducerea microprocesoarelor a permis să se asigure prin programare o probabilitate de apariție diferită fiecărui simbol astfel încât să dea jucătorului senzația apropierii câștigului cel mare ratat la mustață, deși un document furnizat de producător (Theoretical Hold Worksheet) specifică exact parametrii de lucru
Slot machine () [Corola-website/Science/324420_a_325749]
-
Microprocesorul de la Sun Microsystems cunoscut sub numele de cod „Niagara” este un procesor multinucleu și multithread proiectat special pentru aplicațiile server care rulează pe mai multe fire de execuție. Dezvoltat special pentru a reduce consumul de energie reușește să consume 63W
UltraSPARC T1 () [Corola-website/Science/326505_a_327834]
-
de procese/fire de execuție și celelalte nuclee să se ocupe de restul sistemului. este alcătuit din 279 milioane de tranzistoare pe o arie de 378 mm² și este fabricat de Texas Instruments folosind tehnologia lor CMOS de 90 nm. Microprocesorul UltraSPARC T1 a fost dezvoltat de la zero că un procesor multinucleu și multithread rulând un numar maxim de 32 de fire de execuție. Nucleele au fost proiectate să fie cât mai simple pentru a rula cât mai multe fire de
UltraSPARC T1 () [Corola-website/Science/326505_a_327834]
-
procesorul să fie nerecomandat pentru aplicații în care predomanină astfel de calcule. Un alt dezavantaj îl reprezintă imposibilitatea folosirii într-un sistem multiprocesor. Majoritatea acestor dezavantaje au fost deja corectate în UltraSPARC T2 și generațiile următoare. Când au început livrarea microprocesorului T1, Sun a anunțat că va face publică arhitectură acestuia sub Licență Publică Generală GNU și pe data de 21.03.2006 a fost creat proiectul OpenSPARC. Informațiile care au fost publicate includ: P. Kongetira, K. Aingaran, K. Olukotun, "Niagara
UltraSPARC T1 () [Corola-website/Science/326505_a_327834]
-
dezvoltării unui agloritm PRAM, sunt necesare următoarele: Aceste tipuri de algoritmi sunt utili pentru înțelegerea noțiunii de concurență: împărțirea problemei în sub-probleme similare, și rezolvarea acestora în paralel. Algoritmii de eficiență PRAM, nu pot fi implementați folosind o combinare a Microprocesorului și a Memoriei dinamice cu acces aleator (en. Dynamic random-access memory, DRAM), deoarece DRAM nu permite accesul concurent, dar dacă se va implementa la nivelul componentelor sau prin citiri/scrieri către memoria internă Memorie statică cu acces aleator (en. Static
RAM paralel () [Corola-website/Science/326513_a_327842]
-
Toma, Armand Segal, Vasile Baltac, Gheorghe Farkas, Mircea Bocu și Emil Muntean cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. România a încercat să se implice și în crearea unor calculatoare de generația a III-a, pe bază de microprocesoare dar, datorită embargoului de tehnologii informatice la care statele socialiste erau supuse de către SUA această implicare a fost mult îngreunată. În anul 1968 s-a reușit semnarea unui acord secret de colaborare în domeniul informaticii cu Franța, acordul fiind posibil
Istoria informaticii în România () [Corola-website/Science/323524_a_324853]
-
și realizate în perioada 1975-1981. Familia de calculatoare Felix cuprindea Felix M18, Felix M18B și Felix M18GS. Toate cele trei tipuri de calculatoarea aveau o concepție unitară din punctul de vedere hardware și al sistemului de operare. Toate foloseau un microprocesor Intel 8080, care avea un repertoriu de 78 de instrucțiuni cu lungime variabilă (între unul și trei octeți). Viteza medie de execuție era de aproximativ 250.000 de instrucțiuni pe secundă. Microcalculatoarele Felix au fost utilizate pe scară largă în
Istoria informaticii în România () [Corola-website/Science/323524_a_324853]
-
era de aproximativ 250.000 de instrucțiuni pe secundă. Microcalculatoarele Felix au fost utilizate pe scară largă în țară fiind de asemenea și exportate. În exploatarea sistemelor de calculatoare Felix s-au folosit trei pachete de sisteme de operare: Apariția microprocesorului pe 16 biți de la Intel (Intel 8086) în anul 1978 a permis realizarea cu costuri reduse a unor microsisteme performante capabile să preia locul minicalculatoarelor. Procesorul Intel 8086 opera la o frecvență de 5 MHz și conținea 29.000 de
Istoria informaticii în România () [Corola-website/Science/323524_a_324853]
-
cu costuri reduse a unor microsisteme performante capabile să preia locul minicalculatoarelor. Procesorul Intel 8086 opera la o frecvență de 5 MHz și conținea 29.000 de tranzistori realizați cu tehnologia HMOS. Microcalculatorul 8086 conținea pe o plachetă următoarele resurse: microprocesorul, memorie biport de 32 Kio, extensibilă până la 1 Mo, 24 de linii de intrare ieșire programabile, cu socluri pentru circuitele de comandă a liniilor și pentru rezistențe terminator, interfață serial sincronă și asincronă compatibilă RS232C, etc. În condițiile existenței unei
Istoria informaticii în România () [Corola-website/Science/323524_a_324853]
-
module software precum : asamblor, editor de legături, bibliotecar, editor de texte, monitor de sistem, convertor de cod 8080/8086, compilator pentru limbajul CP/M. În anii 1985-1986, Felix-PC a reprezentat un nou tip de microcalculator personal. Era bazat tot pe microprocesoare din generația a treia, avea aveau un grad ridicat de integrare tehnologică, o formă compactă și un sistem de programe care acoperea o arie vastă de aplicații. Datorită structurii sale modulare, Felix-PC a fost folosit atât ca și sistem universal
Istoria informaticii în România () [Corola-website/Science/323524_a_324853]
-
tuburile electronice. Primul computer cu tranzistoare a apărut la Universitatea din Manchester. A treia și a patra generație de calculatoare se bazează pe invenția circuitului integrat de către Jack St. Clair Kilby (și Robert Noyce). Circuitul integrat a dus la inventarea microprocesorului, de către Ted Hoff, Federico Faggin și Stanley Mazor de la Intel. Potrivit TOP500 din noiembrie 2010, cel mai puternic computer din lume este calculatorul chinezesc Tianhe-I (sau TH1) cu o viteză de 2,566 petaFLOPS adică 2,566x1015 operații pe secundă
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
venit odată cu descoperirea cluster-ului Tsubame în Tokio, cu care FPGA-urile și-au crescut performanta cu încă 25%. Calculul reconfigurabil de înaltă performanță (HPRC = High performance reconfigurable computing) se face pe sisteme de calcul paralel care permit integrarea de microprocesoare și FPGA-uri multiple. FPGA-urile sunt co-procesoare ce au sarcina de a executa mici părți din aplicații care iau cel mai mult timp, după regula 10-90, de exemplu 10% din cod care ia 90% din timpul de execuție. Calculul
Prelucrare paralela cu FPGA-uri () [Corola-website/Science/326516_a_327845]
-
de ori mai înceată decât procesorul Xeon. Cu apariția tehnologiilor, multe sisteme hardware au început sa se asemene cu calculatoarele paralele. Aceste sisteme nu sunt proiectate pentru scalabilitate deoarece sunt formate dintr-o singura placa cu unul sau mai multe microprocesoare conectate la unul sau mai multe dispozitive FPGA. In mod tradițional, vânzătorii de dispozitive de performanta înaltă, în special Silicon Graphics Inc. (SGI), Cray și Linux Networx au incorporate FPGA-uri în arhitecturile lor paralele. Din perspectiva software, dezvoltatorii pot
Prelucrare paralela cu FPGA-uri () [Corola-website/Science/326516_a_327845]
-
ale principalilor competitori: OpenCL de la Khronos Group și DirectCompute de la Microsoft. Dezvoltatorii pot accesa prin intermediul CUDA setul de instrucțiuni și memoria elementelor de calcul paralel din procesoarele grafice. Utilizând CUDA, cele mai recente procesoare grafice NVIDIA pot realiza calcule specifice microprocesoarelor. Totuși, spre deosebire de acestea, arhitectura procesoarelor video este concepută pentru execuția simultană a numeroase fire, cu o viteză scăzută și nu a unui singur fir dar foarte rapid. Această tehnică de rezolvare a problemelor de uz general cu ajutorul procesoarelor video este
CUDA () [Corola-website/Science/322713_a_324042]
-
graphics processing units (, de asemenea referit ca GPGP și mai puțin ca GP²) este tehnica de utilizare a unui GPU, care de obicei manevrează calculul doar pentru grafica pe calculator, pentru a efectua calcul în aplicații tratate de obicei de microprocesor. Acest lucru este posibil prin adăugarea de etape de programare și aritmetică de mare precizie la pipeline-urile de randare, ceea ce permite dezvoltatorilor software să utilizeze procesarea în flux asupra datelor non-grafice. Funcționalitatea GPU a fost, în mod tradițional, foarte limitată
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]
-
IEEE; totuși, acest lucru nu se întâmplă pentru toți vânzătorii. Aceasta are implicații pentru corectitudine care este considerată importantă pentru anumite aplicații științifice. În timp ce valorile virgulei mobile pe 64 de biți (mobilă în dublă precizie) sunt disponibile de obicei pe microprocesoare, acestea nu sunt mereu suportate pe GPU-uri; anumite arhitecturi GPU sacrifică conformitatea cu IEEE în timp ce altele duc lipsă de precizie dublă. Au existat eforturi de a imita valorile virgulei mobile în dublă precizie pe GPU-uri; totuși, compromisul de
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]
-
vector (de 2,3, sau 4 dimensiuni). Exemplele includ noduri, culori, vectori normali, și coordonate de textură. Multe aplicații pot gestiona acest lucru într-un mod util, și datorită performanței sporite, instrucțiunile vector (SIMD) au fost mult timp disponibile pe microprocesoare. În luna Noiembrie 2006 NVidia a lansat CUDA, un SDK și un API care permit unui programator să utilizeze limbajul de programare C pentru a crea algoritmi pentru execuție pe GPU-urile seriei Geforce 8. AMD oferă un similar SDK
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]