4,850 matches
-
3 și 6 ani sunt trimiși la grădiniță. Unele instituții de învățământ preșcolar pot primi chiar și copii mai mici. La sfârșitul anului 2012, în China funcționau peste 180.000 de grădinițe, la care erau înscriși 36,86 milioane de micuți între 3 și 6 ani, cifră care înseamnă 64,5% dintre copiii cu aceste vârste din întreaga țară. În China există atât grădinițe de stat, cât și particulare. Cele de stat percep taxe mai mici. Cele particulare cer taxe mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bucată de carne." Revenind acasă, femeia văzu cu stupefacție cum bărbatul ei se pregătea să taie porcul. Cum?, spuse ea, Tu ai luat-o de bună? Când am spus de tăierea porcului, eu am vrut doar să-l potolesc pe micuț! N-ai dreptate să vorbești așa. În faptele sale copilul își imită întotdeauna părinții. Mințindu-ți fiul, îl înveți să mintă la rândul lui. Dacă își va da seama că-l înșeli, el nu va mai avea încredere în tine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
chinezesc, iar elementul culinar specific acestei sărbători este prăjitura, care poartă chiar numele astrului nopții, iar semnificația acesteia este de asemenea legată de ideea reîntregirii familiei. Prăjitura este rotundă, asemănătoare cu o Lună plină și cu umpluturi diferite. Pe suprafața micuțelor prăjituri sunt realizate desene. Prăjitura lunii diferă în funcție de regiuni. Cele mai cunoscute sunt cele specifice Beijingului, Suzhoului, Chaozhoului și zonelor aflate în sudul provinciei Guangzhou. Umpluturile pot fi făcute din pastă de curmale, soia, cu șuncă, fructe sau cremă. Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ying (în fapt, fiul lui Zhao Dun) ca fiu adoptiv, învățându-l tot ce se putea pentru rangul său, inclusiv artele marțiale. Toți oamenii din Jin îl considerau pe Cheng Ying un trădător, responsabil pentru ce i s-a întâmplat micuțului Zhao. Cheng însă n-a dat nici o explicație. După 15 ani, un alt ofițer cu rang înalt, pe nume Wei Jiang, s-a întors de la graniță în capitală. Auzind că toți membrii familiei Zhao au fost uciși și Cheng Ying
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o ieșire din Drumul Taberei în centru), cu razele aparatului de proiecție mângâindu-i cocul, încât spectatorii de pe rândurile din spate să admire sticlirile buclelor date cu fixativ, rezemată de umărul soțului, cu ochii umeziți de aparițiile pe ecran ale micuțului ochelarist, căutând și descoperind în gesturile lui ceva din străduința ei de dascăl, șoptindu-i lui Câsu, nu de la bun început, abia către final, uite, dragă, copilașu’ ăsta e elevul meu. În închipuirea ei se adăugau probabil și trăiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mine; pe Cezărică l-am scuipat ultimul, ca să se pună, iar eu să-ncerc s-o conving să intre și cu mine-n șifonier și să mă țină strâns, strâns, până să-mi stea respirația; mi-a arătat cotul, era micuț, ascuțit și roz, mi-a scos limba; tortul o fi fost de fructe? de ciocolată? asta nu-mi aduc aminte. EPISODUL 2: ne aflăm în plină pauză mare, afară e frig, pe coridoare e frig, suntem în sala noastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin afara tribunelor, ca să fie mai lung. Dacă pentru atacanți, mijlocași sau fundași lucrurile aveau o brumă de logică, pentru un portar mi se părea o tâmpenie. Nu venisem acolo ca maratonist, dar tipul, cu ochi de șprițar și creier micuț, nu stătea la discuții cu mine. Îi plăcea să mă vadă stacojiu la față, leoarcă de transpirație, sufocat ca-n pragul crizelor de astm, cu picioarele împleticite și cu sufletul pilaf. Parc-ar fi ghicit că țin cu Dinamo. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț, murea după filmele cu nemți și după Roșu Daniela, avea o casă fără tablouri, unde mirosea ușor a usturoi și a murături. Ca să apară Cubanezu, a fost nevoie să se construiască C37, un bloc cât un sat, cu 10 etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cumsecade, emoționat și puțin culpabil. Nici n-ai fi zis că fusese un ofițer bățos, cu ochelari, care-i interzicea fiului să se țină de fotbal (deși juca fantastic și-l cucerise pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț) și care-l obliga să stea cu burta pe carte (unde, mă rog, nu dribla și nu trăgea prea grozav). Într-a cincea, când el era maior și sever, noi îi ziceam Agop, iar lui Troc, pe care-l chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle deasupra lor răcnindu-și pentru a nu știu câta oară infamul său nume, Rahaaaaan!, și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru a doua oară a lui Cristos, la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte în apartamentul lui cu carpete, nu aveau de gând nici măcar să aducă ploaia, ci doar își deschiseseră aripile străvezii și micuțe și începuseră să zboare într-un roi bramburit în jurul capetelor noastre și, mai apoi, al grădinii. Era poate pentru prima oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
departe. N-o să știe niciodată: Cum am ajuns acasă, m-am închis în baie, am plâns pe săturate, mi-am jurat că nu voi mai privi vreodată în oglinda roșiatică a crucii, am gustat, atent și tacticos, din stropii ăia micuți și sărați ai lacrimilor, m-am șters bine de tot cu un prosop, m-am liniștit, am intrat în sufragerie, am deschis televizorul și-am început să mă uit la un meci de pe bulgari. Levski Spartak-Lokomotiv Plovdiv. S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ea; punctate de bătăile ei În ușă, acestea se scurgeau lin spre deznodămîntul lor firesc - moarte, iertare, pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta mila asupra suferințelor fictive ale micuței Nell; mila rătăcea acum aiurea, descoperind o sumedenie de obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Primele treizeci de pagini înregistrau fotografic accidentul, spitalizarea și romantica perioadă post-recuperatorie a tinerei asistente sociale, Gabrielle, care ședea în clipa aceea pe sofa în camera de zi a lui Seagrave și rulând țigările pe care le fumau. Din întâmplare, micuța ei mașină sport intrase în coliziune cu un autobuz al liniilor aeriene lângă intrarea în pasajul subteran al aeroportului nu departe de locul propriului meu accident. Fața ei cu maxilare ascuțite, cu pielea începând să atârne ca primul val al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la sensurile giratorii. Cu o sută de metri în urma lui, eu parcurgeam în goană sectorul de drum drept către rampa de coborâre. Oprindu-se la răscruce pentru a permite trecerea coloanei huruitoare de autocisterne, Vaughan porni în trombă imediat ce apăru micuța mașină sport a lui Catherine. Virând pe urmele lui, m-am așteptat ca, în orice clipă, să se ciocnească de Catherine: mașina lui depășise liniile demarcatoare și pornise pe un traseu de coliziune. Dar, în ultimul moment, abandonă traseul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zvâcnet scurt. Am făcut-o apoi să îngenuncheze peste mine pentru a strânge în palmă sperma ce-i curgea din vulvă. După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre mașini. Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță mașină decapotabilă sport se oprise lângă ghereta portarului. Din spatele parbrizului, două femei scrutau întunericul, iar șoferița învârti mașina până ce farurile iluminară rămășițele vehiculului dezmembrat în care murise Vaughan. Femeia din scaunul pasagerului coborî și stătu câteva clipe locului lângă poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Se sărutară în continuare, ore în șir, încet, dar cu convingere, într-o îmbrățișare caldă, umană. Când în cele din urmă începură să se dezbrace, Andreas scoase prezervativele din buzunar. - Avem nevoie de astea? zise. Iar Christine răspunse, privind la micuța cutie roșu-albastră cu un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul ființei ei: - Nu. noiembrie 2004 REVELION Muzica: Bob Dylan, The Walkmen Revelionul fusese identic cu celelalte. Aceiași oameni, aceeași muzică, aceleași băuturi, aceeași mâncare, aceleași discuții. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu pe Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând luneta la mitralieră, micuțul vânător intră în muzeu. Unde se trezi brusc, neelucidat, față în față cu Mâzgâlici. - Ești ca și mort, zise Reptigli, îndreptând ucigătoarea armă către tremurândul sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-și prepare ceaiul de rooibos de dimineață. Odată gata ceaiul, știa că-i place să stea afară cam o jumătate de oră, să privească păsările de pe fâșia ei de iarbă. Erau pupeze, cu dungile lor alb-negru, ciuguleau insecte ca niște micuțe jucării mecanice, și turturelele țanțoșe, antrenate în eternul lor joc de-a iubirea. Lui Mma Ramotswe îi plăceau păsările și, poate, dacă și-ar exprima dorința, i-ar putea construi un porumbar. Ar putea crește porumbei, poate, sau, cum făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fericită, chiar dacă îi fusese luată mama pe când era foarte mică. Tatăl ei și o verișoară avuseseră grijă de ea, o învățaseră ce înseamnă să-ți oferi dragostea - o dragoste pe care, la rândul ei, o dăruise, în timpul acelor zile binecuvântate, micuțului ei prunc. Când lupta copilului pentru viață a luat sfârșit, s-a întrebat, în treacăt, de ce i-a făcut Dumnezeu una ca asta, dar cu timpul a înțeles. Acum își revărsa din nou bunătatea asupra ei, de data asta sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
câte o reclamă la inele cu diamant. Ei zic că-s pentru logodne. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Apoi zise: — Diamantele sunt cam scumpe, nu-i așa? — Foarte scumpe, răspunse una dintre educatoare. O mie de pula pentru un diamant micuț, micuț. Mai mult, replică domnul Potokwane. Unele diamante costă două sute de mii de pula. Un singur diamant. Domnul J.L.B. Matekoni păru deznădăjduit. Nu era un bărbat meschin și dăruia cadouri cu același drag cu care dăruia din timpul său, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o reclamă la inele cu diamant. Ei zic că-s pentru logodne. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Apoi zise: — Diamantele sunt cam scumpe, nu-i așa? — Foarte scumpe, răspunse una dintre educatoare. O mie de pula pentru un diamant micuț, micuț. Mai mult, replică domnul Potokwane. Unele diamante costă două sute de mii de pula. Un singur diamant. Domnul J.L.B. Matekoni păru deznădăjduit. Nu era un bărbat meschin și dăruia cadouri cu același drag cu care dăruia din timpul său, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai termine, dar care, în cele din urmă, te duc la destinație. Cărarea asta făcea o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră. O dărăpănătură cu acoperiș de tablă, ca acest șopron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
alege ar putea să vină dintr-una din cele trei mine de diamante ale Botswanei îi conferea cadoului un plus de semnificație. Îi va dărui femeii pe care o iubește și o admiră mai mult decât pe oricare alta o micuță mostră din chiar pământul pe care călcau. O mostră specială, firește: un fragment de rocă ce fusese făurită cu atâția ani în urmă, adunând în ea atâta strălucire. Apoi cineva îl scosese din pământ la Orapa, îl șlefuise, îl adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ridică privirea și clătină din cap. Acestea sunt prea mari, spuse ea. V-am spus că-mi doresc un inel mai mic. Probabil va trebui să mergem la un alt magazin. Bijutierul oftă. — Mai am și altele. Am și inele micuțe. Puse sertarul la loc și scoase altul. Inelele din acesta erau considerabil mai mici. Mma Ramotswe arătă spre un inel din mijlocul sertarului. — Îmi place acela, spuse ea. Hai să-l vedem. Nu e foarte mare, replică bijutierul. Un diamant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]